Page 1 - Activitatea_1903_09_34
P. 1

Anul  III.                                               O r ă s t ie,  3  Septemvrie  n.  1903.                                                        Nr.  34




                IN SERTIU N I:                                                                                                                                ABONAMENT:
                                     ĂCÎIYIÎĂÎEA                                                                                                                 4  coroane.
          se  plătesc  cu  preţuri  foarte                                                                                                               Pe  an  6 cor.  pe  */s  an 3 cor.
                    reduse.                                                                                                                              Pentru  plugari— ţărani  pe an


          Manuscriptele sunt a «eadresa
          redacţiei  şi  acelea  nu  să  îna­                                                                                                            Pentru   Rom ânia  şi  străinătate:
                    poiază.                                                                                                                                   Pe  an  16  franci.


          Epistole nefrancate  nu se primesc.                                                                                                             Un  număr  costă  12  bani








              Discursul preşedintelui               gresul  cultural  al  unui  neam,  teatrul  importanţa  teatrului,  scrie,  că  Francia  oprelişte  în  cale  când  noi  voim  sâ  ri­
                                                     limbei  şi  pentru  tot  ce  priveşte  pro­ pe  insula  St.  Elene,  meditând  despre  este  dar  peste  putinţă  sâ  ni  se  pună


                     IOSJF  VULCAN                  stă  alăturea  de  biserică  şi  de  şcoală,  datoreşte  o  mare  parte  a  faptelor  sale  dicăm  un  templu  limbei  şi  literaturei
                                                     dându le  ajutor  şi  de  multe  ori  chiar  măreţe  influenţei  lui  Corneille  şi  spune:  noastre.  Afară  de  unguri,  germanii  şi
          rostit  la  deschiderea  adunării  generale  a
          • Societăţii  pentru  crearea  unui  fond  de   întrecendu-le.                       că  dacă  aceasta  ar  fi  trăit  în  epoca  sârbii  au  aici  în  ţară-  teatrul  lor;  de
          teatru  român,«  în  Sebeşul-săsesc,  la  15/28   Eată  cuvântul  pentru  care  crezu-  lui,  l’ar  fi  numit  principe.        ce  sâ  nu  putem  avea  şi  noi  Românii
                        August  1903.                tu-s’au  datoare  toate  popoarele  s’are-     Insâ  n’avem  să  mergem  aşa  de     al  nostru.
                          — <<13+—                   dice  teatre.                             departe,  căutând  în  lumea  externă  mo­      Este  teatrul  acesta  contrar  exis­
                  Domnilor  şi  doamnelor l               Eată  rostul  pentru  care  de  odată  tive  şi  argumente  pentru  însemnătatea  tenţei  şi  înfloririi  statului?  Cultura  des-
               Cu  bucurie  vâ  salut,  întruniţi  în   cu  şcoalele  cele  mai  înalte,  deschisu-s’au  teatrului.  Le  găsim  aici  acasă,  în  po­ voltatâ,  iubirea  de  neam  şi  de  patrie;
          aceasta  adunare  generală.  Cu  bucuria   pretutindeni  şi  teatre,  unde  tinăr  şi  porul  nostru,  căci  cetim  aproape  în  prin  urmare,  teatrul  românesc  este  în
          aceluia  ce  începe  sâ-şi  vază  visul  cu   bătrân,  sărac  şi  bogat,  analfabet  şi  eru­ toate  zilele  cum  ţărănimea  noastră  de  acelaşi  timp  o  instituţiune  naţională  şi
          ochii.                                     dit,  ţăran  şi  domnitor,  de  o  potrivă  au  pretutindeni  au  început  să  dea  ea  în­ patriotică.
                                                     beneficiat  de  frumuseţile  artelor,  de  o  săşi  representaţii  teatrale,  veselindu-se               *
               Trecut-au  trei  decenii  de  când  a
                                                     potrivă  şi-au  înălţat  sufletul  în  sferele  şi  veselind  tot  auditorul  compus  mare   Au  fost,  ce-i  dreptul,  ba  poate
          resunat  pentru  primaoară  în  neamul
                                                     plăcerilor  intelectuale.                 parte  din  ţărani.  Aceasta  nu  numai  mai  sunt  şi  astăzi  unii  la  noi,  cari  au
          românesc  din  aceasta  ţară  glasul  dor­
                                                                        *                      probează  că  poporul  nostru  simte  tre­ zis  şi  zic,  că  înfiinţarea  teatrului  naţio­
          nic  de  progres:  Sâ  fondăm  teatru  na­
                                                          Istoria  ne  arată,  că  teatrul  a  stat  buinţa  teatrului,  dar totodată  şi  impune  nal  este  cu  neputinţă,  căci  reclamă  un
          ţional.
                                                     totdeauna  în  fruntea  mişcărilor  de  pro­ clasei  mai  culte  îndatorirea  să  îngri-  capital  de  care  noi  nu  putem  dispune.
               Slab  a  fost  glasul,  îndrăsneaţă  a
                                                    gres  naţional.                            jască  de satisfacerea  acestei  trebuinţe.     Toţi  aceştia  sâ  vede  că  n’au  pe­
          fose  propunerea  şi  totuşi  n’a  resunat
                                                          In  toate  epocele  de  înflorire  a  nea­  Nime  n’a înţăles  aceasta  mai  bine,  trecut  cu  luare  a  minte  istoricul  şi  des­
          în  pustii,  prins-a  rădăcini,  căci  a  ex­
                                                     murilor,  autorii  dramatici  au  ţinut  sus  ca  dl  Ioan  Calinderu,  membru  al  Aca­ voltarea  Societăţii  noastre.  încă  din
          primat  o  dorinţă  de  mulţi  simţită,  o
                                                    şi  tare  stindardul  luminei.             demiei  Române  şi  administrator  al  Do­ primii  ani  ai  înfiinţării  sale,  cu  ocasiu-
          dorinţă  —   cutez  a  zice  —   generală.
                                                          Culmea  serbărilor  olimpiade  a  fost
               Sub  impresiunea  boldului  de  pro­                                            meniilor  coroanei  în  România,  care  nea  adunărilor  generale  începând  din
                                                     representarea  pieselor  clasice,  cari  şi  după  ce  a  făcut  biserică  şi  şcoală  în  1875  şi  până  în  1885,  ca  unul  care
          gres,  înjghiebatu-s’a  o  falangă  de  lup­
                                                    astăzi  ne  fac  deliciile.                toate  comunele,  a  clădit  pretutindeni  şi  am  stat  la  leagănul  acestei  Societăţi,
          tători  ai  ideii,  cari  au  arborat  steagul
          Thaliei  Române  şi  fără  să  le  pase  de     Aeschilos,  Sophocle,  şi  Euripide  câte  o  scenă  pentru  popor.             am  arâtat  că  intenţiunea  fondatorilor
                                                    au  ridicat  mai  înalt  prestigiul  naţiunii   Limba  este  vieaţa  unei  naţiuni,  li­ n’a  fost  şi  n’a  putut  sâ  fie,  ca  sâ  în­
          greutăţi,  pusu-s’au  pe  lucru,  îmbărbătaţi
                                                    lor  decât  multe  victorii  strălucite,  căci  teratura  e  hrana  ei  sufletească,  ear’  cepem   înfiinţarea  Teatrului  Naţional
          de  convingerea,  că  fie  pedecile  cât  de
                                                    aceste  s’au  transmis  la  noi  numai  ca   teatrul  este  organul  prin  care  să  ofere  cu  ridicarea  unei  clădiri,  căci  înainte
          mari,  ceea  ce  o  naţiune  doreşte,  stă­
                                                    nişte  legende  ale  gloriei  trecute,  câtă  acea  hrană.  înfiinţarea  teatrului  pen­ de  a  sâ  putea  face  aceasta  mai  sunt
          ruind  neclintit,  trebue  să  se  împli­
                                                    vreme  operele  lor,  luminând  prin  secoli   tru  noi  Românii  este  o  chestiune  de  de  isprăvit  multe  lucrări  pregătitoare.
          nească.
                                                    ca  nişte  fari  călăuzi  în  mijlocul  valuri­                                            Sub  numirea  de  Teatru  Naţional,
               Mare,  sublim  şi  chiar  sfânt  a  fost                                        vieaţă.
                                                    lor,  trăesc  şi  astăzi  şi  vestesc  deapururi               *                      noi  n’am  înţâles  edificiul,  ci  instituţiu-
          scopul:  crearea  unui  nou  organ  pentru
                                                    idiomul  elen.                                  Şovinismul  descreerat  poate  să  facă  nea  teatrală.
          răspândirea  culturei  naţionale.
               Din  timpurile  cele  mai  vechi  şi      Dacă  naţiunea  engleză  s’ar  stinge  gălăgie.  Dar  cumpătul  raţiunii  de  stat    Primul  nostru  scop  deci  nu  pu­
          până  astăzi  rolul  teatrului  în  cultivarea   cu  totul  şi  din  neamul  acesta  n’ar  ră­ n’are  cuvânt  să-l  oprească.  Voind  să  tea  fi  altul  decât  regularea  chestiunii
          unui  popor  a  fost  şi  este  foarte  im­  mânea  omenimii  de  cât  operele  lui  facă  aceasta,  ar  săvârşi  un  atentat  în  teatrale,  dându-i  o  direţiune  potrivită
          portant.  Ca  şcoală  practică  pentru  pro­  Shakespare:  acest  gigant  al  cugetării  contra  civilisaţiunii.  Teatrul  răspândeşte  trebuinţelor  poporului  nostru,  creând
          pagarea  moravurilor,  deşteptarea  bu­   profunde  ar  învia  par  că  tot  neamul  cultură;  cine  împedecă  cultura,  pune  stipendii  pentru  talentele  cari  vreau  sâ
          nului  gust,  închiegarea  vieţii  sociale,  şi  lumea  s’ar  închina  vecinie  geniului  stavilă  progresului.                 se  dedice  teatrului,  fixând  premii  pen­
          desvoltarea  şi  afirmarea  sentimentului  englez.                                        Ni  se  spune  ne’ncetat,  că  ne  pu­ tru  piese  din  mediul  nostru  şi  înfiin­
          naţional,  formarea  caracterelor,  poleirea   Marele  Napoleon,  în  esiliul  seu  de tem  cultiva  liber  limba  şi  literatura; ţând  o  trupă  ambulantă.  Aceasta  era


                                                         Apoi  în  urmă pe-acolo               nilor,  cunosc  mai  bine  de  cât  ori-care  altul  cea  de  astăzi  ;  e  o  constatare  tristă,  dar
                  F0 1 Ş 0 A R A                               Venind  un  straşnic  vânt      starea  îngrijitoare  a  săteanului  nostru,  stare  adevărată.
                                                         Pe  mândrul  nostru  de  stejar       care  nu  mai  poate  mult  timp  dăinui.
                                                                                                                                               Lupta  înverşunată,  ce  s'a  încins  deja
                       TH.  D.  SPERANŢ1A.                    îl  darmă  la  pământ.                Pe  scara  înaintării  la  sate,  suntem  încă
                                                                                                                                         de  învăţători,  împotriva  acestei stări  de  lucrur;
                                                                                               pe  cele  de  pe  urmă  trepte.  Iată  ce  scria
                   STEJARUL                              S a   dus  acum  şi  cel  măreţ       un  străin  (Friederich  von  Hellwold)  de  ţara   e  grea,  fiind  dusă  în  mod  singuratic,  e  cu
                          ----K-»----                          Cu  cei  m ai  mititei,         noastră,  sunt  acum  26  ani,  la  1878:  «Ro­  mult  mai  uşoară  însă  cu  forţe  unite,  în  to­
                                                          Căci  vântul  n'a  m ai fost  oprit   mânia  este  o  ţară  prevăzută  cu  toate  bogă­  vărăşie ;  tovărăşia  legal  constituită  a  cercu­
               De  mult,  în  vremuri  din poveşti,                                                                                       rilor  culturale,  unde  pe  lângă  învăţători  vor
                                                                              De  ei.          ţiile  lumii,  începând  de  la  partea  muntoasă
                    Pe  deal  în  codrul  des                                                                                             lua  parte  şi  preoţii  şi  toţi  oamenii  de  bine.
                                                                                               şi  romantică  cu  tesaurile  ei,  până  la  nemă­
               Erau  stejari frum oşi  m ai  mulţi
                                                                                               surata,  bogata  şi  vasta  câmpie,  Această  ţară   Cu  deosebită  mulţumire  sufletească  am
                    Dar  unul  m ai  ales.
                                                       Cercurile  culturale  şi  mrîurirea     produce  cantităţi  fobuioase  de  un  vin  cu  to­  văzut  că  cercul  cultural  din  Mihăleşti  (Vlaşca)
               lnnalt:  măreţ  sub  ceriu  senin,                                              tul  delicios,  însă  se  cultivă  atât  în  pivn ţe,   şi-a  propus  prin  asocia ţiunea  membrilor  ce
                                                    lor asupra stării  săteanului.
                    Cu  ramuri  Verşi  şi  mari                                                cât  şi  în  câmpii,  cu  multă  neglijenţă  şi  ne-   compun  acel  cerc,  să  facă  o  grădinârie  sis­
                                                                                                                                          tematică ;  că  cercul  cultural  din  Merenii-de-
               Stătea  ca  rege peste  toţi,                                                   cunostinţă.  Aici  se  cultivă  giâu,  porumb  şi
                    Stejar  între  stejari.              Se  cunoaşte  lupta  măreaţă  ce  dl  Haret,  toate  celelalte producte câmpeneşti, însă lntr’un   jos,  sat  din  jud.  Vlaşca,  după-ce  a  izbutit  de
                                                    atât  ca  ministru,  cât  şi  în  afară  de  minister,  mod  cu  totul  primitiv.  Poame  au  minunate,   a  înfiinţat  câte  o  bancă  populară  pe  lângă
               Dar  din  nălţimea  unde  sta,                                                                                             fie-care  comună  din  circumscripţia acelui cerc,
                                                    a  întreprins  pentru  îmbunătăţirea  stării  eco­ însă  puţine,  căci  cultura  lor  cere  răbdare,
                    Incunjurat  de-ai  sli,                                                                                               şi-a  propus  de  a  da  fiinţă  unei  asociaţiuni
                                                    nomice  a  săteanului,  pentru  ridicarea  stărei  cunoştinţe  şi  osteneală.  Modul  de  cultură  al
               In jo s  ptivia  nemulţumit                                                                                                de  ajutor  mutual  în contra  mortalităţii  vitelor.
                                                    lui  morale  şi  materiale.                nemărginitului  bogat  câmp,  instrumentele  lor
                                  De  ei.                                                                                                      Dar  dacă  cu  mare  bucurie  constatăm
                                                         Tovarăşul  de  luptă  pentru  ducerea  la  de  lucru,  vitele,  catăle  lor,  totul  este  primi­
                                                    bun  sfirşit  a  acestei  mari  opere, a  regenerării  tiv,  aproape  sălbatic,  greu  de  mânuit,  cer  o   iniţiativa  acestor  cercuri  culturale,  nu  e  mai
               O!  Doamnei  Prea  m l  ’nghesuesc
                                                    stării  noastre  economice şi culturale, l’a  găsit:  mare  osteneală  şi  o  risipă  grozavă  de  timp   puţin  adevărat,  însă,  că  alte  cercuri lâncezesc,
                    Aceşti  m ai  mititei:
                                                    este  învăţătorul.  Se  ştie  cu  câtă  încredere  şi  de  forţă».                    nu  tac  nimic.
               Mărirea  nu pot  sil-mi  arăt;
                                                    s’a  adresat  D-sa  pentru  acest  fapt,  învăţă­  Şi  la  această  constatare  a  străinului,  la   Şi  cu  toate  acestea  ce  nu  s’ar  putea
                    Sunt prea  ’ndosit  de  ei.
                                                    torului,  şi  câtă  solicitudine  şi  dragoste  în tot­ acest  tablou  al  ţării  noastre  cu  colori  atât  încă  face  la  aceste  cercuri ?.  Dacă  fie-care
               Ş i  Domnul  sfânt poruncă-a  dat    deauna  i-a  arătat.  Ei  bine,  învăţătorul  să  se  de  negre  zugrăvit,  în  care  suntem  arătaţi  ca  cerc  cultural  şi-ar  lua  ca  câmp  de  activitate,
                    Şi  toţi  cei  mititei          arate  demn  de  încrederea  şi  solicitudinea  ce  un  popor  ce  nu  merită  bogăţia  ţării  ce  stă­ propagarea  unei  culturi  sistematice  a  albinâ-
               De  mii  securi  au fost  tăeţi,      ’i-s’a  arătat.                           pânim,  noi  trebue  să  plecăm  capul,  căci  nu  rituiui,  prin  înfiinţarea  unei  stupine  model  a
                    Şi  fa  scăpat  de  ei.               învăţătorii  cari  trăiesc  în  mijlocul  săte> e  nici  o  deosebire  între  starea  de  la  78  şi  cercului;  propagarea  culturei  viermilor  de
   1   2   3   4