Page 2 - Activitatea_1903_10_39

Pag. 2. A C T I V I T A T E A Nrul 39

Un curent neîntemeiat prumutat din toate literaturile europene. Ne- atâta rîp de jupuit, atâtea pachete de haine lele şi capilarele pline de sevă şi putere a
ruda nu poate tăgădui, înrîurirea romanticilor murdare de spălat, încât trebue să începem limbei viitoare...
în literatura românească*). francezi, Ceh a înotat în apele literaturei slave odată cu munca mare a curăţirei,... Şi mâ­ Intăiu floarea, apoi rodul, întăiu taini­
din secolul trecut, Vrchlicky, care a tradus ni Ie care vor pune munca asta în mişcare, ţele, şi limba va fi consecinţa lor...
pe *Faust« în limba cehă nu s’a putut eman­ nu vor purta briliante şi juvaere pe degete, Chiar dacă am accepta idea, pentru
In timpul ultim a erupt în literatura
cipa nici odată de clasicismul german, ase­ nici mănuşi de glacă, nu vor orbi lumea cu o limbă unitară românească, trebue să spu­
română un curent unilateral şi şovinist.
menea Kwapil, Stolba.... gesturi tentralice, din contră degetele lor ară­ nem dela început, că idea aleasă de dl S.
Representantul acestui curent e poetul
Dacă aşi lua popoarele de-arîndul, isto­ tătoare, vor deveni un fel de pumnale, care Puşcariu, e idea cea mai nefericită. Trei po­
St. Iosif, cunoscut prin poesiile sale »Patri­
ria literaturei universale, ar da material cu vor junghia toată poesia patriarhală, senti­ sibilităţi ar exista pentru a sana problema
arhale« şi *A fost odată*.
«vagonul» pentru a demonstra clar şi ecla­ mentală, antiquară.... limbei noastre literare.
Curentul acesta vrea să recunoască
tant, că o epocă de înflorire a unei literaturi, Un mare aderent al poetului Şt. Iosil 1. Topirea celor trei dialecte într’un
numai o literatură neaoşă, o literatură natală,
a înviorat alte literaturi străine, o reciproci­ e dl Sextil Puşcariu, care a turnat în mai singur limbagiu cu preferarea unui singur
care trebue să-’şi scoată sugetele sale ori din
tate curioasă, care arată o periodicitate şi multe foiţe de gazetă un sac de vorbe radi­ dialect. Caşul acesta îl aflăm în Germania.
trecutul nostru romantic, ori direct din viaţa
mai curioasă. Fenomenul acesta nu e de oase peste viaţa poetului, o reclamă ca pen­ Luther, care a pus basa limbei germane noi
ţărănimei....
altcum nou, asemenea-1 întîlnim şi pe teren tru apă de dinţi... Dl S. Puşcariu e publicu­ 1*neuhochdeutsch* a tradus biblia în limba
Şovinismul acesta literar nu poate fi
istoric, economic, politic.... lui românesc cunoscut prin cartea sa verde saxonă cancelistă, care avea ca fundament
trecut cu vederea, şi cere o critică severă, o
recensiune basată pe fapte, din literatura Din toate cele spuse până acum, ve­ >Juvenilia< de care nu vreau să vorbesc, dialectul francon, braunschweigian, germano-
dem limpede ca ziua, că e cu totul greşit pentru a nu face o plimbare vanitoasă în sudic... (Paul: >Grundriss d. d. Sprache*).
celorlalte popoare.
a cere ca literatura noastră să fie o literatură ţintirimul trecutului, căci a vorbi de *Juve- 2. Ignorarea dialectelor şi punerea ca
Până-când naţiunea română mai are un
viitor, nu vom întoarce spatele acestui viitor ţărănească, patriarhală, şovinistă.... nilia* ar însemna, a ţinea o cuvântare fune- bază a limbei literare, limba celor mai mari
pentru a privi în trecutul patriarhal, şi până- Din contră, cine nu visează la gura brală*... scriitori. Caşul acesta îl aflăm în Italia. Aici
când structura noastră socială, nu e alcătuită sobei, va trebui să afirme că literatura ro­ - 1 Pe noi ne interesează mai mult artico­ a format basa limbei literare limba scrisă
lul ultim din »Luceaflrul* unde ne Învaţă dl de Dante şi Petrarca...
numai din ţărănime, ci şi din burghezime mână, trebue să fie în timpul nostru transi-
modernă, în care au străbătut ideile progre­ tiv, dospitor, — dacă se pretinde oglinda S. Puşcariu să deosebim literatura de basa- 3. Drum liber limbei, desvoltarea ei
sului şi-a culurii apusene, o buighezime care vieţii — o literatură militantă, satirică, re- conie, talentul de pusderie, cîrnaţii de tran­ firească, fatală...
are asemenea conflictele şi luptele ei, e cu sumtivă, renitentă... dafiri, gîndacii de şerpi, etc... cu alte vorbe, Din aceste trei posibilităţi, e felul de
totul greşit a căuta motive literare numai Ce-a zis I. Costa după catastrofa răz­ să ne uităm calului în gură înainte de al sub punctul 1) neorganic şi strimt... Felul
în jurul vetrei ţărăneşti unde chirâesc greerii, boiului american? »Spania va putea numai cumpăra, ori să nu tirguim mâţa în sac... De de sub punctul 2) pentru literatura noastră
unde deapăna bunica firul din caerul mut, atunci si spere la o revelare, dacă va sigila atâta sfat nu a fost lipsă. Publicul nu e atât ce zace încă în faşă, nepotrivit.
unde îşi joacă bietul bunic nepoţii pe ge­ groapa lui Cid cu 7 sigile, cu alte cuvinte, de naiv, după cum crede dl S. Puşcariu. Unicul drum, pe care poate să ajungă
nunchi.... dacă va rupe cu toate tradiţiile şi dacă va Dovadă faptul, că a ştiut să deosebească ce limba şi literatura noastră la înflorire şi ri­
Patriotismul e un lucru frumos, dar trăi şi va lucra cu presentul*. nu e »juvenil* şi ce e »pueril*, ce sunt ser­ dicare, e drumul libertăţii. Lupta între cele
atunci când e la locul lui. Un patriotism calp Numai romanticul exagerat Echegaray pentine ieftine de hîrtie, ce sunt rachete de trei dialecte va dura până când dialectul cel
însă, e în detrimentul progresului naţional, se mai ţine înodat de trecutul naţional. H. reclamă, ce sunt meteori filologici, şi ce e un mai tare, va suge din dialectele cele mai
şi poate să devie tot atât 'de periculos ca o Rothau scrie: «Echegaray u. Valera wollen luceafăr adevărat, cu lumină proprie şi du­ slabe toată vlaga şi tăria, pentru a se avînta
rabilă...
lipsă totală de iubire patriotică. die Oberlieferung u. den Ruhm der heimis- la domnire proprie. Procesul acesta selectiv,
chen Litteratur nicht durch auslăndische Ideia cardinală din articolul dlui S. se va petrece de sine, fără nici un reţet filo­
Literatura noastră tinără e o literatură
>Moden u. Geschmack* beeinflusst sehen, Puşcariu e problema limbei româneşti. Dl S. logic, et monsieur S. Puşcariu pourrait seu-
săracă. A isola literatura aceasta de ori-ce
sondern das rein Spanische, das Naţionale Puşcariu cere ca pe viitor să existe numai lement jouer le role d'une brave accoucheuse.
literatură străină prin un şovinism literar, ar o singură limbă literară, şi limba aceasta să
btwahrt wissen, u. es ist traurig genug, die Noţiunea vieţii noastre s'a lărgit. Prin
însemna a ridica în jurul ei un zid chinez. fie limba dela Bucureşti.
grossen Massen des Pubiikums geben ihnen ea s’a lărgit şi noţiunea literaturei. Azi nu
Din fericire însă, o mână de năsip nu e încă
recht, u. betrachten die Auslăndische Kunst, Nimic mai greşit decât asta. In desvol- mai avem numai ţărănime, ci şi burghezime.
un zăgaz!... tarea unei limbi nu există comandă filologică. Viaţă nouă, tipuri noi, lupte şi conflicte noi,
als etwas Exotisches, Fremdes, das ganz in-
In timpul present unde tind toate cul­ Limba e forţa primară, filologia numai feno­ poesie nouă, tot alimente noi, pentru o lite­
teressant u. wertvoll sein mag, dass aber
turile a se nivela, unde să înschimbă prin menul secundar. Limba nu are de a face cu ratură nouă, pentru o literatură realistă, mi­
die Spanische Seele in ihren verborgenen
vapor şi electricitate zi de zi milioane de filologia, o limbă se desvoţltă de sine, se litantă, resumptivă. Cu creşterea literaturei
Schwingungen nicht beriihrt«.
idei intre naţiuni, ar trebui să rîdă toată Contra acestui exclusivism şi quietism curăţă de sine, ca sângele, ca apa unui rîu... se va învirtoşa şi limba literară tot mai mult
Europa de tîmpirea noastră mistică, ca de Nu avem încă o limbă comună. Limba şi se va apropia mereu de ţînta dorită.
a pornit la luptă o ceată curagioâsă de scrib
nişte Chinezi noi, dacă nu am profita de Literatura asta militantă, spălătoare,
tori moderni. noastră se compune din dialecte. Dialectele
ocasiunea binecuvântată, pentru a îmbogăţi şi îmi permit să citez pe scriitorul de nu sunt însă stîrpitura unei limbi. Din con­ antiseptică, va însânâtoşa societatea noastră.
ţara noastră cu spirit proaspăt, cu civilisafie piese teatrale I. Benavente, romancierii1 Blasco tră, prin nimic nu se exprimă mai vădit par­ Românul trebue iarăşi condus în lumea ade­
înfloritoare, întiu-cât nu ştirbeşte şi bastar- Ibanez, M. Picon, Emilia P. Bazan, criticul ticularitatea şi individualitatea unui popor, vărului. Orientul întunecat l-a făcut laş, vi­
dează individualitatea vieţii noastre intelec­ vehement Unamuno, etc.... Aceşti scriitori au decât, printr’un idiom ori patois... O limbă clean, ipocrit. Inima românismului trebue
tuale.... strigat întîiadată în viaţa spaniolă apatică: literară nu are ca basă altceva decât mai entusiasmată pentru o viaţă curată, mare,
Ce zice francezul reputat Emile Faguet ? »Trecutul ne petrifică. Dacă nu ne îngropăm, multe dialecte. Dialectul e protoplasma unei modernă.
»Noi Francezii trebue să recunoaştem, că morţii, ne îngroapă ei pe noi /« desvoltâri literare a limbagiului. După ideia Toate încercările de-a eiibera naţiunea
toate novaţiun le în literatura noastră derivă Nu în cimiterul trecutului zace viaţa d-lui Puşcariu ar fi dară cu totul greşit, ca noastră, de-a ridica la o civilisaţie mai înaltă,
dela influenţa literaturilor străine. Din secolul adevărată, ci în ogorul progresului ; nu viaţa cei din Muntenia să ţie morţiş la dialectul vor rămânea strâdămi efemere, până nu va
15 încoace nu am produs nimic original, fără patriarhală a haiducilor şi a hoţilor, intere­ lor şi să primească cu refuz limba moldove­ fi intern eliberată, prin recunoaşterea marelui,
o epocă premergătoare de imitaţie şi oltoire. sează pe omul modern, ci presentul proaspăt nească ori ardelenească în care zace o vlagă a devărului şi a frumosului in viaţă.
Am mers în şcoala Grecilor şi a Romanilor cu istoria lui actuală. Pentru omul modern nepreţuită de poesie şi prospătate... Dacă vom rămânea însă la poesia pa­
pe care nu i-am cunoscut aproape de fel, şi şi progresiv, există numai present. Toate dialectele au valoarea lor. Dia­ triarhală, nu vom ajunge mai departe decât
după 50 de ani ne-am mândrit cu Montaigne, lectul dă lucrurilor colori mai vii, o expresie Tirolezii cu clnuturile şi cu diletantismul pa­
Ţăranul încă nu profită de năsdrăvăniile
Ronsard, du Bellay, d’Aubigne.... Am mers virginală, prin dialect formezi ziceri netocite, triotic ţărănoi, şi ce privesc reţetele filologice
haiducilor, nici de sentimentalismul elegie a
în şcoala italiană şi în timp scurt am avut chipuri originale, prin dialect înfloreşte, înti- care au exagerat cestia dialectelor noastre
lumii ce »a fost odată*, ţăranului să i-se
pe Malherbe, Dtspartes, d’Urfe, Racan.... Din năreşte şi să coace o limbă literară nedes- până la un »Dialectentis* nu pot fi luate
dee jurnale bune în mână, la şcoală o edu­
şcoala spaniolă am primit pe marele Corneille.... voltată... toate în serios, vorba aceea: creapă piru
caţie îrgrijită, aceasta să fie clvilisaţia şi dis­
Şi iară am mers în şcoala Grecilor şi a Ro­ In toate dialectele dorm sumedenii de în doui şi samdnă ţînţari...
tracţia lui.
manilor îmbucurându-ne de un Racine, Boi- sentimente, de simboluri şi instincte... Cu iviunchen, 121VI. 1903. 17. T, Mihaiu.
Timpul în care trăim e mare şi nu
leau, Lafontaine, La Bruyere.... Din Angli- limba bucureştiană franţuzită balansează lim-
îngădue nimănuia să fugă din lupta vieţii în
tera avem pe Montesquieu, Voltaire, Diderot, bagiu! ardelenesc atins de viaţa germană şi
nirvana trecutului, din simplul motiv că-1 dor
Rousseau... Dela Germani am dobîndit ro­ în balansarea aceasta zace un antidot con­ Asigurări mutuale rurale
ranele ori nervii discordaţi. E o laşitate a
manticii*.... tra înveninării străine.
deşerta din câmpul vieţii aspre în tufişele contra mortalităţii vitelor.
Toate popoarele au impoitat idei şi unui romanticism molcom. Cultura modernă Dl S. Puşcariu crede, că dacă avem
sentimente exotice în literatura şi arta lor, nu cere luptători în halat, pantofi şi scufie, odată o limbă literară stabilită prin o aca­
fără să încapă vorba de plagiare ori furt spi­ ea cere spirite violente, energii bărbăteşti, demie, literatura noastră va prospera mai (Urmare din JSr. 38.)
ritual. Tot poporul e mult ori mai puţin imi­ luptă neobosită, căci lupta e şi educaţie, şi vădit. Nimic mai falş decât asta. Dl S. Puş­ Despăgubirile ce s’au coborît până la
tator. Unul învaţă dela altul. Tot insul, de-ar educaţia se reduce la frică, pedepse, amenin­ cariu înschimbă causa cu efectul. Nu limba 16%, rare ort s'au ridicat la 30%. In unele so­
fi cât de clonţos şi de individual, are pre­ ţări şi lovituri. Cultura modernă cere formează pe scriitori, ci scriitorii limba. Limba cietăţi rambursarea perderei nu se face decât la
mergătorii lui: Procesul evolutiv se pricepe afară de luptă, adevăr, sanctuarul acesta, prin e aceea-ce au scris scriitorii mari. Limba ro­ siîrşitul anului; numărul acestor fel de societăţi,
prin epigoi şi prin selectare, viaţa trece dela care devenim mai ridicaţi, mai nobili şi mai mână e aceea-ce au scris Creangă, Eminescu, a început să descrtascâ, tot aşa s'a întâmplat
unul la altul, ca un glob de lut, dm mână norocoşi. Drumul spre acest adevăr, merge Ispirescu, Coşbuc, Odobescu... Un exemplu. şi cu Societăţile mutuale cu prime fixe, sta­
în mână, până se opreşte în palmele unuia, însă prin tină, şi e datorinţa literaturei noue, Slavici şi Coşbuc au scris o limbă românească bilite odată pe an, din departamentele Meuse
care-1 frământă din nou, făcând din el o a arăta căile acelea unde ajungem la adevăr frumoasă, şi aceasta pe când erau încă în şi Haute-Loire. S’a găsit însă, că cele mai
operă proaspătă. fără să ne întinăm.... Ardeal, fără să fi ţinut cont de limba Dîm- nimerite societăţi mutuale, sunt acele mixte,
Eminescu, poetul nostru cel mai mare, Fără adevăr nu există noroc, adevărul boviţeană. Viceversa, întîlneşti la Bucureşti jumătate cu prime fixe, jumătate cu prime
a învăţat dela Musset, Byron, Leopardi, Scho- luminează, consolează, purifică, şi trebue să cete întregi de literaţi, cari vorbesc o limbă variabile, care funcţionează admirabil.
penhauer.... Vlăhuţă, prozatorul favorit al Bu­ ştim cu toţii, că adevăiul e minciuna pe ca- românească cochetă şi duhlie, fâră să poată Acolo unde sunt lăptării cooperative,
cureştilor, e uns cu pomadă franceză, înrîu- re-i toată societatea noastră clădită.... produce ceva însemnat în literatură. Totul se practică asigurarea contra mortalităţii va­
rit de un Dumas, Flaubert, Balzac... rnăestrul De aceea trebue să fie literatura noa­ depinde dară dela talent şi nu dela limbă. cilor tuturor cooperatorilor.
Coşbuc arată influinfa şcoalei antice şi ger­ stră o literatură militantă, o întreprindere se­ Seceta de talente e calamitatea la noi. Să Nu trebue să ne închipuim însă, că
mane, criticul Gherea s’a inspirat de Taine, rioasă, sarcastică, severă, care să desrădăci- nu aruncăm vina în partea limbei, ci pe scii- aceste Societăţi au menirea de a acorda des­
Brandes, Gervinus.... neze tot ce e putred şi infectat în publicul torii noştri slabi, pe literaţii noştri mediocrii, păgubiri, ori-care ar fi causa perderii vitelor;
Bohemia cu literatura ei apartă, a îm­ nostru, ca nişte măsele rele.... un simptom de degenerare, care se manifestă ele au mai mult scopul, cum este d. e. în
Avem lipsă de-o literatură, care să spele, aproape la toate popoarele de rasă latină... Austria de jos, de a umplea golurile legei
*) Pentru acest tractat a fost critisat dl U. să frece, să cureţe, nu cu apă de trandafiri Ce ne trebue nouă întîiu nu o limbă, ci li­
T. Mihaiu de profesorul Iorga şi Sextil Puşcar. Aflăm şi cu pene de păun, ci cu sublimat, vată, teraţi fertili, ardeleneşti, moldoveneşti, dîm- pentru epizootii, şi de a simplifica modul de
cu cale al publica şi pentru cetitorii noştri. O facem operare, substituind factorii locali, autorităţii
aceasta pentru informare. R. lapis şi carbol.... In Orientul nostru e încă boviţeni, în dialectele acestea trei zac celu­ guvernamentale.