Page 2 - Activitatea_1904_04_16
P. 2
Pag. 2. ACT IVIT AT E A Nrul 16
în proporţie lefurile cu calităţile perso teptate aşa că oposiţia pregătită a lupta în tut începe ridicarea falnicului palat, Cu acest râspuns datoresc necon
nalului. Regularea timpului de lucru e interesul greviştilor dela căile ferate a fost care va avea să adăpostească cleno- diţionat causei ce se învederează din ma
silită să tacă. nuscris, cu atât mai vîrtos, cu cât con-
asemenea un punct cardinal. Al treilea diile trecutului, productele muncii şi
Aproape toţi slujbaşii şi-au reocupat traversat fiind primul meu articol din
punct: cultură mai' multă şi mai momentele caracteristice ale vieţii na
.urile şi numai în contra acelora s’au in »Tribuna«, nu mâ lasă datorinţa şi am
sigură, atunci va înceta fain trodus cercetări criminale şi poliţiane, cari ţionale a poporului român din ţeară, biţiunea de a nu şi râspunde şi a în
latană şi pretensiunile nelegiuite şi în au comis fapte punibile şi au provocat răs- şi speră că îl va putea preda destina- cheia astfel din parte-mi ori-ce discuţie
locul lor va întră munca homogenă şi vrătirea. ţiunii sale încă în decursul anului 1904. în direcţia despre care e vorba, etc.
un traiu mai moral. De altcum guvernul a promis luarea în Deoare-ce însă Museul nostru, acest *
considerare a cererii impiegaţilor dela calea Reprivire as apr a alegerii de
Strikeurile vor înceta atunci de măreţ monument cultural, trebue creat
ferată. Timpul cât lucrurile dietei vor fi sis
sine. — deşi cu toată modestia ce carac- director la »Furnica«.
tate să va întrebuinţa pentru organisarea co-
terisează elementul nostru, totuşi în
municăţii pe toate liniile. — Un răspuns. —
condiţiuni demne de importanţa unui
Slujbaşii căilor ferate in grevă. popor de 3 milioane şi corespunzătoare fluenţat îmi fac judecata totdeauna asupra
Impulsul meu de dreptate, de care in
A P E L scopului urmărit, — fondurile adunate lucrurilor bune sau slabe, ce îmi ajung la
După-ce cererea slujbaşilor dela căile până astăzi nu acoper încă toate chel cunoştinţă din vieaţa noastră naţională prin
ferate pentru ridicarea plăţilor nu a fost luată C Ă T R Ă P U B L IC U L R O M Â N
tuielile zidirei, şi afară de aceea ins- cetirea de ziare, nu mă lasă nepăsător, mai
în socotinţă din partea dietei cu ziua de 20 — — ales atunci, când ridicându-mi însuşi vocea
talaţiunile interne ale aşezământului
1. c. au încetat de a mai face slujbă. Aşa pentru un adevăr, cu durere trebue să mă
Adunarea generală a Asociaţiunii proiectat încă vor reclama sume con
toate trenurile au stat locului, care pe unde conving, că chiar şi aceia se pun în serviciul
să aflau. îşi poate închipui fie-cine surprin pentru literatura română şi cultura po siderabile. nedreptăţii, care datorinţă ar avea, în primo-
derea neplăcută a călătorilor lăsaţi pe locuri porului român, ţinută la anul 1897 în Din această causă Comitetul cen loco moral apoi şi naţional, de a nu se sfii
străine fără voia lor. Mediaş, a hotărît înfiinţarea unui Mu- tral al Asociaţiunii — în virtutea au- să lupte pentru succesul căuşelor nefâtărite.
Trenuri pline cu mărfuri şi vite stau seu istoric şi etnografic al Românilor torisării primite prin ordinaţiunea Dlui Ziarul «Tribuna» din Arad, în ale cărui
locului pe Ia cele stăţii fără nici o îngrijire, din Ungaria şi Transilvania, şi publicul ministru reg. ung. de interne Nr. coloane subscrisul am atins o chestie de in
ear’ proprietarii înzădar îşi aşteaptă vitele şi teres comun din vieaţa noastră naţională, dă
român apreţiând după merit însemnă 130464/1903 III. b. din 8 Februarie
marfa procurată. nutremânt convingerii mele de natura celei
tatea acestei instituţiuni, a întimpinat 1904, de a colecta pentru acest Museu
In urma acestora toată lumea este în- mai sus expuse, întru cât redacţiunea numi
grijurată şi ridică înjurături asupra greviştilor iniţiativa Asociaţiunii cu cea mai mare pe întreg teritorul regatului Ungariei tului ziar s’a făcut în ochi mai culpabilă de
şi stăpânirii, cari au pricinuit aceasta stare însufleţire. donaţiuni în bani şi obiecte, — se vede o procedură, care numai serioasă şi corăs-
de lucruri abnormală. Toate păturile societăţii româneşti îndemnat, a adresa un nou şi călduros punzătoare chemării sale de organ publicistic,
Intru adevăr că trecem din lucruri sen- s’au arătat pătrunse de convingerea, apel cătrâ publicul român, invitând pe nu se poate numi, prin aceea că mi-a dene
saţionale în şi mai sensaţionale. După stările gat dreptul meu netăgăduit, de a mă putea
că prin înfiinţarea aşezământului pro toţi câţi se interesează de progresul
de »ex-lex« am ajuns a fi eschişi de lume rehabilita, pe temeiul discuţiei publice provo
iectat de Asociaţiune, generaţiunea de cultural al poporului nostru, ca prin
şi comunicaţie. — Până acum nu s’a ajuns cate de mine în numitul ziar, în faţa tuturor
la nici o înţelegere. Stăpânirea au angajat astăzi îşi împlineşte o sfântă datorie marinimoase contribuiri la fondul Mu acuselor ce ’mi s’au ridicat apoi cu toată
regimentul de tren din Austria cu care au faţă cu acele figuri măreţe, căror avem seului, să pună Asociaţiunea în posibi răutatea posibilă, cu toată nedreptatea, ba
pus în mişcare trenurile pe liniile principale, să le mulţumim renaşterea elementului litate de a termina acest important ce e mai mult — cu o tactică măestrită a
ear’ ca căile ferate să nu fie stricate s’au nostru, şi că s’ar face vinovată de aşezământ naţional în timp apropiat şi celor »cu musca pe căciulă».
pus sub îngrijirea miliţiei, ocupându-se can- Intre astfel de împrejurări aflându-mă,
ocara posterităţii, dacă nu i-ar trans în condiţiuni pe deplin mulţămitoare.
tonierile pe toate liniile. — Pe conducătorii mă văd constrâns a recurge la binevoitorul
mite neştirbită moştenirea naţională ce Din şedinţa Comitetului central al
grevei adunaţi la Pesta, i-a deţinut, şi în sprijin al M. On. D-voastră Red. şi a apela
urmă înaltului ordin al Măiestăţii Sale toţi a găsit. Asociaţiunii pentru literatura română şi astfel la prestigiul D-voastră pe care cerd că
reserviştii dela miliţie şi honvezime, cari sunt Acestei convingeri şi însufleţirei cultura poporului român, ţinută în numi-1 Veţi refuza în interesul luminei şi a
slujbaşi la căile ferate, i-a chemat la arme poporului nostru pentru idealurile sale Sibiiu la 14 Aprilie 1904. datorinţei mele morale de a răspunde acu-
cu cari apoi să va conduce comunicaţia tre naţionale, este a se mulţumi, că Aso- sărilor ridicate şi tot de-odată a mă rehabi
nurilor sub greumântul regulamentelor mi Iosif St. Şuluţu m. p., lita în faţa opiniei publice, rugându-Vă, ca
ciaţiunea deja astăzi, abia după 6—7 president.
litare. ani dela memorabila hotărîre din Mediaş, să binevoiţi a da loc următoarelor mele des
Oposiţia din dieta ţării au luat sub Dr. Cornel Diaconovich m. p., luşiri, pentru a căror cuprins de o nestrămu
scutul lor pe slujbaşii căilor ferate, angajin- s’a şi putut apuca de realisarea Museului secretar I. tată consternaţie a stărilor faptice — iau
du-se a lucra în favorul lor. nostru naţional. toată responsabilitatea sufletească şi perso
Aceasta răsvrătire a causat pagube mari Prin contribuirile fundatorilor şi al c o r e s p o n d e n ţ a nală.
particularilor şi statului, acărora sumă să tor donatori, prin loteria arangiată în Şi anume eată ce doresc a aduce spre
urcă la mai multe milioane. — Procesele de acest scop, şi în deosebi prin splendida M. Onorată Redacţiune! ştire publicului orientat în causa despre care
despăgubiri vor fi legioane. în cele ce urmează, dator mă simt a insista
donaţiune de 24.000 cor., cu care Iluş
E trist, că guvernul nu au îngrijit de Ca un cunoscut personal al D-v., din nou:
trii bărbaţi dl Alexandrii de Mocsonyi,
cu timp a suprima greva, despre care să constrâns apoi de o incualificabilă pur In nrul 36 din 18 Febr. (2 Mart.) 1904
vestise mai înainte că să va întâmpla, dar’ presidentul Asociaţiunii, dl Zeno Mo- tare, documentată faţă de mine de că- al ziarului «Tribuna» din Arad, sub titlul
să aştepta cu prima Maiu. csonyi de Foen, au inaugurat o nouă tră redacţiunea ziarului »Tribuna« «Reprivire asupra alegerii de director la
Abea luni au circulat trenul de persoane serie de contribuiri, fondul Museului a prin aceea că mi-a denegat formal ori-ce «Furnica», mi-am luat îndrăsneala să scriu
şi unele cu mărfuri pe linia Arad—Teiuş, crescut la respectabila sumă de aproape rehabilitare cu care datoresc opiniunei despre acest evenimet din vieaţa noastră na-
ear’ dinspre Braşov, abea Marţi seara am publice pe temeiul unei discuţii provo ţională-economică. — Am accentuat atunci,
100.000 cor., şi astfel Asociaţiunea —
primit posta. după ce s’a îngrijit cu toată precauţiu- cate de mine în coloanele numitului că nu sunt interesat direct în afacerea din
In şedinţa de Marţi s’a cetit autograful ziar, — îmi iau libertatea a mă ruga chestie, cu care silit sunt să mă ocm-1 ’ î
Măiestăţii Sale prin care sesiunea a doua a nea de un plan cât se poate mai co- de D-voastră, ca să binevoiţi a da loc nou în urma desvoltării ce şi-a luat-o în pu
dietei s’a încheiat. Aceasta a sosit pe neaş răspunzător scopului urmărit, — a pu alăturatului meu manuscris. blicistică, şi o spun şi acum când din nou
ţipet puternic, toţi ceialalţi săriră speriaţi în Când mă ştiam în depărtare enormă de ori în sfârşit fereastra luminată a locuiuţei pă astă-dată, până unde merg superstiţiile unor
sus, ear’ noi doi rămaserăm ca înmărmuriţi ce locuinţă omenească şi auzeam mereu su durarului. oameni.
de spaimă. netele puternice ale tobei.... Ne apropiarăm şi băturăm la uşe. Lângă cuptor sta un câne, mare, slab,
Unde-va aproape de noi, deşi foarte de Dar’ totuşi altă-dată mi-a fost şi mai Atunci un strigăt puternic eşi din lăuntru şi aproape orb, un câne, cum nu mai zăzusem
nedefinit unde, se auzeau bătăile unei tobe, fricăI Să vă spun numai: pe urmă cineva întreabă: nici-odată.
toba tainică a acelor ţinuturi. Suna mai tare, Căpitanul îl întrerupse: — Cine e acolo? Afară vijelia continua încă şi lumina
apoi sunetele ei se micşorau încetul cu în — Dar’ te rog, toba... ce a fost toba Conducătorul meu îşi spuse numele, orbitoare a fulgerilor pătrundea de multe-
cetul, pentru-ca peste câte-va minute să în aceea ? uşa se deschise şi intrarăm. Ce văzuiu atunci ori prin micile geamuri ale ferestrelor.
ceapă earăşi mai tare. Marinarul răspunse: înlăuntru nu voiu uita nici-odată. Dela o vreme, mă cuprinseră şi pe
Arabii se priveau speriaţi şi unul din — Nu ştiu sigur şi nimeni nu poate Un bătrân, cu privirile ca de nebun, mine un fel de gânduri triste, mă spăriasem
tre ei abia putu spune: şti. Caravanele, cari călătoresc prin acele pus cu o puşcă încărcată în mână sta în mijlo de multe-ori chiar, când la fie-care sgomot
— S'a sfirşit cu noii Unul dintre noi tiuri, au ocasie să o audă de multe-ori. In cul odăiei, gata să tragă, pe când doi tineri mai mare de-afară, femeile începeau să ţipe,
va fi dat morţii! tot caşul trebue să fie un echou al vântului, sdraveni, înarmaţi cu topoare ascuţite, pă iar ceilalţi se pregăteau de atac, strigând:
Şi tocmai în momentul, când îşi isprăvi al sgomotelor făcute de valurile de nisip, zeau intrarea. — lată-’l, iatăl, vinei....
cel din urmă cuvânt, prietinul meu dete un când se isbesc de pământ. Altă explicaţie Intr’un rând, cânele se sculă deodată
ţipet şi se rostogoli mort. nu pot să dau. Intr’un colţ întunecos două femei în de lângă cuptor, cu ochii spăriaţi, sticloşi
Şi în decurs de două ceasuri, cât am Acum vă voiu povesti ceealaltă întâm genuncheate, plângeau, ţipau, cu feţele as începu să umble prin odaie, ca şi când ar fi
mai rămas acolo în urma acestui teribil plare : cunse între mâni. căutat pe cineva şi să latre într'un mod
eveniment,*) mi-a fost pentru întâia-oară frică. Era în earna anului trecut. Un ţăran Când întrarăm, bătrânul îşi puse puşca foarte neobicinuit.
Eram ca ameţit, nici nu mai ştiam ce fac şi mă conducea într’o noapte printr’o pădure jos, tinerii îşi lăsară topoarele, dar’ femeile Bătrânul se făcu palid, ca un mort
unde mă găsesc. îmi tremura corpul întreg, deasă, aproape de ţărmurii nord-vestici ai nu se mişcară din locurile lor. Bătrânul, cum şi striga:
mi-se părea că-mi trosnesc oasele, şi că Franciei. Pe drum ne apucase o vijelie, o ne văzu, zise: — II miroasă, îl miroasă! Cânele a
sângele nu îmi mai circulă. Aceea a fost ploaie ne mai pomenită şi trăsnetele şi fulge — Acum doi ani, eu am împuşcat un fost cu mine când l'am omorît....
în toată puterea cuvântului, adevărată frică. rele se păreau, că voesc să nimicească lumea om, tocmai în noaptea asta. In anul trecut, Fără voie îmi trecu un fior prin tot
întreagă. tot în noaptea asta, mi-s’a arătat şi a voit corpul. La ora aceea, pe vremea aceea, între
*) S'au făcut unele constatări, că în ţările Trebuia să ne oprim la un pădurar, să mă ia. Acum îl aştept iarăşi şi — zise oamenii aceia, era îngrozitor să priveşti câ
calde din sud, cine-va poate fi lovit în unele caşuri unde se stăm până dimineaţa şi atunci să el, cu un ton, care mă făcu să rîd — vom nele. Şi o oră întreagă, cânele lătra şi umbla
de razele solare peste măsură de ferbinţi de acolo, plecăm mai departe. Dar’ întunerecul era sta deştepţi şi-’l vom păzi. necontenit prin casă, în vreme-ce eu tremu
întocmai ca la noi de trăsnet. Se pare că un astfel Eu îl liniştii pe cât putuiu şi îmi părea ram de frică, da, de frică, fără să îmi pot
complet şi multă vreme rătăcirăm, perzend
de cas a fost acesta. drumul. După mult umblet zădarnic, zărirăm bine pe de-o parte, că am ocasiă să văd de închipui de unde îmi vine,
Traducătorul.
