Page 1 - Activitatea_1904_07_27
P. 1

Anul  IV                                                     O r ă s t ie,  14  Iulie  n.  1904.                                                        Nr.  27



                                                                                                                                                             ABONAMENT:
               INSERTIUNI:
                                                                                                                                                        Pe  an  6 cor.  pe  Vs  an 3 cor.
         se  plătesc  cu  preţuri  foarte
                  reduse.
                                                                                                                                                        Pentru  plugari—ţărani  pe an
                                                                                                                                                                4  coroane.
         Manuscriptelesnut aseadresa
         redacţiei  şi  acelea  nu  să  îna­                                                                                                            Pentru  Rom ânia  şi  străinătate :
                   poiază.                                                                                                                                   Pe  an  16  franci.

                                                                                                                                                         Un  număr  costă  12  bani
         Epistole nefrancate  nu se primesc.
                                                                                                              ■  =    - -   ■  ■  ■ =  ■  =$■
            EDITOR,  PROPRIETAR  ŞI  ŞEF REDACTOR:                                                                                                    REDACTOR  RESPONSABIL :
                                                                         A p a r e     în    f i e c a r e   Joi.
              D r.  A urel  M untean                                                                                                               L a u r i a n  B e r c i a n



                                                    câte  năvalnici  porniri  omeneşti  s’au des­ mânesc,  încă  a  lăsat  foarte milt de  do­  mai  tineri  şi  persecută  cu  neîndurare
                  „Activitatea*4                    cărcat  asupra  noastră  ca  să  ne  distrugă  rit?  Mai  găsim  undeva  în  vijiţa  celor­  pe  toţi  aceia,  care arată  veleităţi  de  in­
                                                    capii  bisericei  şi  apoi  a  bisericilor  ro­ lalte  biserici,  caşul  analog  ctf  acela  al   dependenţă.  Nu  se  întoarce  nici  un  ti-
         deschide abonament  nou  pe ju ­ mâneşti  cu  toiagul  bunei  credinţe  şi  a  disgustătoarei  şi  ruşinătoarei  combateri      năr  dela  universitate,  nu  se  iveşte  nici
         mătatea  a  doua  a  anului  de  lăpădării  de  sine  în  mână,  s’au  pus  a  fostului  archiereu  Miron  >ţn  partea          un  talent,  fără  ca  să  se  facă  faţă  cu  el
         faţă,  cu  preţurile  indicate  în  în  fruntea  bântuitului  nostru  popor,  »Tribunei«?  Unde  mai  auziiţi  scriindu-        încercarea,  ce  s’a  făcut  acum  sunt  13
         fruntea foii.                              ocrotindu-l  şi  abătând  furtunile  ce-’l  se  despre  un  archiereu  fo  afle  luminat   ani  faţă  cu  mine.  Ear’  miseria,  chiar şi
              Rujăm  pe  amicii  si  bine­ ameninţau,                                          şi  de,  o  inimă  distins  de  no filă,  lucruri   pe  oamenii  cu  porniri  mai  bune  îi  stri­
                                                           i
         voitorii  sprijinitori  ai  ziarului            Nu  e  de  lipsă  să  spunem  numele  ca  cele  debitate  în  nr.  112  din  1886?  veşte  şi  îi  face  să  se  dee  după  rău.
         nostru se-’l recomânde spre abo­ marilor  archierei,  cari  prin  viaţa  şi  fap­                                               Se  vorbeşte  însă  în  întregul  oraş,  vor­
                                                                                                    Deşi  ne  genăm  de  public ui  cetitor,
         nare  în  cercurile  cunoscuţilor. tele  lor  cu  nimb  de  sfinţenie  şi  de  mă­                                              besc  slugile  de  pe  uliţele Sibiiului,  vor­
                                                                                               reproducem  următor ul  pr iducl  literar
               Ca  expedarea  se  se  poată  rire  s’au  încunjurat.  Tot  ce  s’a  făcut      eşit  din  măiastră  peană  a  clasicului   besc  creştinii  din  împrejurime...  că  ca­
         face  fără  întrerupere,  fiecare  pentru  luminarea,  emanciparea  şi  liber­                                                  pul  bisericii  mele  nu  se  cruţă  câtuşi  de
                                                                                               scriitor  Slavici,  care  voinll  să-’şi  arete
          se-’si re’nsiascâ abonamentul de tatea  poporului  nostru,  în  parte  covîr-                                                  puţin  pe  sine  însuşi,  că  ar  fi  fost  sur­
             j                                                                                 recunoştinţa  faţă  de  birn făcătorul  seu
          cu  vreme.                                şitoare  de  numele  lor  este  legat.  Dar’   dela  care  a  primit  multe  ajutoare,  scrie:  prins  în  cele  mai  penibile  situaţiuni...
               Domnii  restantieri  sunt  din       cum  în  lume  este  şi  va  fi  inegalitate                          /'             că  ar  fi  ţinând  chiar  în  curtea  sa  o
                                 i                                                                                                       femee  tineră,  ci  cărei  copii  îi  zic  »tată....«
          nou  rugaţi  a-’şi  plăti  abonamen­      între  oameni  şi  darurile  dumnezeeşti  nu    »...Ştiam,  că  înalt   S.  Sa  este
          tul  neamânat.                            sunt  deopotrivă  împărţite  şi  nici  carac­ un  om  prea  puţin  instruif-  şi  nu  destul   Ode  de felul  acesta,  ba  şi  mai  bo­
                                    Administraţia.  terele  de  aceeaşi  firmitate, întimplatu-s’a  de  cult  pentru-ca  să  pci :tă  preţui  lu­  gate în  expresiuni  de  preamărire  se  află
                                                    ca  şi  la  alte  popoare, ca  şi  principii bi-  crarea  acestor  oameni  (jcei  dela  »Tri-
                                                                                                                                          în  nrii  113,  115,  116,  124,  125  şi  în­
                                                    sericelor  noastre  româneşti  si  nu  stee  buna«)  şi  prea  mult  prifjcupat  de  pro­
                                                                                                                                          tre  alţii  mulţi  mai  ales în  nr.  126  unde
                                                     la  aceaşi  înălţime.  Aflăm  la  câte  unul  pria  sa  importanţă  pentf-u-ca  să  poată
                                                                                                                                          di  Slavici  să  exprimă  despre  fostul  ar­
               Din  viata  noastră                  o  putere  de  voinţă  mai  puţin  pronun­ ajuta  o  lucrare  pe  care  n’o  înţelege  şi   chiereu  în  aceşti  termini:  »...Cu  studiile
                                                    ţată,  o  conştiinţă,  în  privinţa împlinirii  nu  poate  se  o  conducă  după inspiraţiu-
          naţională  şi culturală.                                                                                                        ce  le-a  făcut,  cu  aptitudinile,  de  care
                                                     datorinţelor  faţă  de  biserică  şi  popor  nile  sale  adeseori  foarll  excentrice.  A-
                                                                                                                                          dispunea,  rămânând  mirean,  ar fi  putut
                  —  Presa  noastră.  —              mai  laxă,  împrejurări  politice  mai fa ­ ceasta  însă  nu  m’a  p   tut  îndemna  să  să  ajungă  notar  în  vre-un  sat,  ori  în
                                                     tale  reducând  energia  şi  în  fine  dispo-  recunosc  legitimitatea   sprmiti,  cu  care   împrejurări  de  tot  favorabile solgăbirău,
                             X.                      siţiuni  trupeşti  şt  sufleteşti  mai  mult  combăteau  pe  capul  bj  sericii  lor.  Căci
                                                                                                                                          pus la  discreţiunea  alegătorilor şi  a  dom­
               Religia,  credinţa  oferind  popoare­  sau  mai  puţin  nejericite,  cari  s’au  lăsat  aproape toţi  aceşti  amiţi  ai  mei  nu  erau   nului  vicişpan«.
          lor  singurul  şi  cel  mai  puternic  excen-   influinţate  de  spiritul  de  castă,  coterie  numai  oameni  instruiţi  şi  culţi,  ci  tot­  întrebând acum  despre rostul aces­
          dent  moral  în  combaterea  şi  suporta­  sau  alte  curente  sociale.              odată  şi  oameni  cu  ptlsiţiune  materială   tor  glorificări  vom  afla  răspunsul,  nu  în
          rea  nenumăratelor  vicisitudini  din  viaţa    Cumpănind  toate  aceste  nu  putem  independentă,  care  putjause-şi  permită   durerea  ce  ar  fi  avut-o  dl  Slavici  de
          pământească,  biserica  creştină  a  fost,  decât  condamna  atitudinea  ostilă,  ba  luxul  de  a  nu  lua  nojţă  de  un  om,   soartea  bisericii  şi  a  poporului,  ci  în
          este  şi  va  f i   dătătoarea  şi  conservatoa­ revoltătoare  ce  a  luat-o  »Tribuna«  faţă  care  nu  poate  sâ-’i  înţeleagă.  Abia  du-   „interesul  poartă  fesul.“  Cei  dela  «Tri­
          rea  vieţii.  La  nici  un  alt  popor  din  de  fostul  archiereu  Miron,  pe  care  com-  pă-ce  m’am  stabilit  în' Sibiiu  şi  am  vă­  buna»  sperau  la câpătueli.  Aşa de pildă
          lume  biserica,  pe  lângă  speciala  ei  me­ bâtându-1  fără  cea  mai  mică  considera-  zut  de  aproape  vânătoarea  de  suflete,
                                                                                                                                          decedatul  P.  Pipoş,  spera  să  ajungă,  în
          nire  dumnezeească,  n’a  avut  şi  menirea  ţiune,  l’a  presentat  lumei  ca  pe  o  lâ-  pe  care  o  face  Inay.  P.  S.  Sa,  abia
                                                                                                                                          urma  morţii  lui  Anania  Trombitaş,  re­
          de  conservatoare  a  vieţii  naţionale  ca  pădătură.  Oare  aşa  a  procedat  publi­ acum  am  admis  şi  (ia  legitimitatea  lup­
                                                                                                                                          ferent  şcolar.  »Tribunei«  nu  i-a  succes
          la  poporul  român.  Căci  spre  mângâerea  cistica  noastră  fa ţă   de  fostul  episcop  tei.  E   aici  vorba  cfl  lupta  pe  care  o   să-l  vîre  pe  P.  Pipoş  şi  astfel  a  urmat
          şi  întărirea  noastră  în  conştiinţa  despre  al  O răjii-M ari —  Oltean,  care  în  pri­ poartă  o  generaţie  cu  aspiraţiuni  mai
                                                                                                                                          calumniarea  metropolitului.      — n .
          viitorul  neamului  românesc,  ne  pot servi  vinţa  virtuţilor  teologale  precum  şi  în  nobile  contra  altei  geaeraţiuni,  care  lu­
          ca  dovezi  eclatante  faptele  istorice,  că  privinţa  împlinirei  datorinţelor  faţă  de  crează  cu pramcdiţire  ca să  omoară ori­
          în  veacurile  trecute  şi  zilele  presente biserica  sa,  faţă  de  sine  şi  poporul  ro­ ce  sentiment  de  dignitate  în  oamenii
                                                                                                                ’h
                   FOIŞOARA                                  V  aţi  dus  din  asta  ţară               Căci  bun jdoar’  dela  fire              Da-i  lung şirul  de-amaruri
                                                             Şi-aţi  dus  şi  vijelii                  Este-al  ristru  neam,                     Ce-l  vrem  dezlănţuit
                                                             Ce par că ntr o preseară                   Ce-a  vria  şi  vrea  'nfrâţire:          Cu  sacul  de  necazuri
                                                             Au  smuls  din  temelii:                  Din  vrefii  ce  uitatu-le-am....          Ce-i plin  îndes uit:
                                                             lnruginite  lanţuri                       Dar’  n'iju perit păgânii                  Pe  sfintele  icoane
                    v a s n i i E & M . . .
                                                             Ce-au fost  cătuşate                       Cei fă m   simţire,                       Punând jurâmânturi,  —
                —  DEDICAŢIE  ŞOVINIŞTILOR  -
                                                             Pe  neamuri  şi pe  drepturi,             De goaiiei  lor  Românii                   Pe-ai  noştri prunci  —  canoane
                          ----« = * —
                                                             De  tirani  călcate.Jl                     Stau  i f:  ’mpotrivirel...               Până  la  mormânturi.J

                  Sa  stins jarul  ce-aprinse                Din  frământări  — furtună!...            Pe  eâjip  deschis,  în  lupte             Deci,  scurt,  ornate  sfinte
                   Virtuţile  din  noi  —                    Din  toţi  cei  cu  suflări                Cu  aiinele  ’n  mâni                     Din  scutecele  lor
                  In  luptele  descinse                      Sa  descărcat  nebună                      Lovitflne-au,  dar  rupte                  Vom face  ca  ’nainte:
                  Pe  câmpuri  de  rlsboiu...:               0  zi  cu  recreări:                       Le-au  dus  acei păgâni I                 Stând pază  la  zăvor I..,
                  Sa  stins  doar  de  când focul.           Cu  munţi  şi  văi  şi  şesuri,  —         Şi  a:M  cd’n  bltrâne  braţe             Le-om  da  lapte  şi pâne’n
                  Spada,  biruinţa                           Raiuri  şi popoare,                        Mai  yăstrâm  tăria,  -■-                 Subjugări,  —  mierite,  —
                  Ne-am  ales  sorocul:                      Cu  noi  cari  mii  de  trupuri            Pe-ai  noştri prunci sl  ’nhaţe           Şi-al  nostru  duh  rlmâne'n
                  Noi  cu  suferinţa rl...                   Stors-am pe  ogoare...!                    Mâifl-i  chiar  —  slăbia...:              Vine  zămislitel...
                                                                                                                                                                         M oteancă,
                  A h l  vremi  de  sbuciumare,              E pace acum  în  ţară:                     Şi-i  ştim  că  sunt puternici:
                  Ce-atât  măritu-ne-aţi,                    Din  Ost,  din  spre  Carpaţi,             lncdţ pe  moarte  trag...                       G-  1  u  m  ă.
                  Sub  vil  de  ne-atâmare                   De  unde  rlsunară                         Chii r  cât  sunt  de  cucernici  —     Doi  hoţi  erau  închişi  în  temniţă  la  un
                                                                                                                                           loc,  în  odae.  Unul  furase  un  orologiu  (ceas)
                   Voi  n'aţi  perit,  mai  staţi.. P.       Cântări  dela  ’narmaţi,                   Tr> | ând peste  al  lor prag:
                                                                                                                                           de  busunar,  ear’  celalalt o vacă.  »Câte ceasuri
                   Voi  ce’n  sclăvia  voastră               Şi-azi  Tisa  ’n  Vest  cu  sporiul        Ce’fi  schimb  de-a  lor primire
                                                                                                                                           sunt?«  întreabă  cel  care  furase  vaca.  »Este
                  Ne-aţi  ţinut  lungi  veacuri,             Vatra  ne-o  cuprinde                      Ctf  al  nostru  sânge
                                                                                                                                           tocmai  timpul  de  muls  vaca«  răspunse  cel-ce
                   Când chiar  viaţa  noastră                Şi-al  nostru  neam  cu plugul             Lire  leac,  tămăduire,  —         furase  ceasul.
                  Ne-o  legam  de  —   ceasuri fL,           Brazdele  întinde,,,                       Qhinu’n  noi  când plânge...!
   1   2   3   4