Page 2 - Activitatea_1904_09_38
P. 2

Pag.  2.                                                                AC   TIVITATEA                                                                      Nrul  38


            rea  şi  realisarea  marilor  şi  frumoaselor  tantă,  consecuentă  şi  solidară  în  ale  sească  de  mijloacele  întrebuinţate  în  cu  ovâs«,  s’a  dovedit  la  toate  popoarele,
            planuri  ce  şi  le-a  pu:>               culturei  şi  economiei,  va  putea  ajuta  alte  ţâri,  unde  oamenii  ţin  vite  multe,  şi  trebuie  sâ  slujească drept  pildă  şi  po­
                                                      neamului  nostru  la  cupabilitatea  de  pe  pământ  puţin.  Venim deci  într’ajuto-  porului  nostru  dela  ţară.
                 Cei  dela  1860  au  ştiut  să  se
            avânte  pentru  neam  mai mult  decâi  noi!  concurenţă  şi  resistenţă.             rul  cetitorilor  noştri,  ca  sâ-i  sfătuim,   Acelaş  fapt  se  întâmplă  şi  cu  vi­
                                                           Salut  deci  în  numele  «Societăţii  cum  e  mai  bine  se  reuşească  cătrâ  bel­ tele  albe,  cari  cu  toate  că  sunt  mult
                 Apărut  acest  soare  p :  firma/x:n
                                                      pentru  creearea  unui  fond  de  teatru   şugul  dorit;  căci  nu  toţi  pot  sâ  meargă  mai  de  folos  săteanului  decât  calul,  sunt
            tul  culturei  noastre  ru ţionale,  nu  a  pu­  româ ;«  Asociaţiunea  noastră,  care  are  în  călătorii  îndelungate,  ca  sâ  vază  cum  însâ  tot  aşa  de  râu,  dacă  nu  chiar  şi
            tut  rămânea  singur,  căci  ai  noştri  cu­  să  ;tee  în  fruntea  acestei  munci  şi-i  se  îndeletnicesc  cu  lucrul  pământului  mai  râu  îngrijite.  Aceeaşi  vită  este  de
            noşteau  marele  adevăr,  c«  cultura  ade­  urez  isbândâ!  (Aplause).              şi  alte  neamuri  streine.               multe  ori  şi  de  lucru,  şi  de lapte,  şi  de
            vărată  nu  se  constitue  numai  din  ştiinţă.                                                                                măcelărie,  hrana  însă  care  i-se  dă  n’ar
                                                                                                      Trebuie  de  a  părăsi  chipul  râu  şi
            De-abia  trecută  ştiinţa  printre  retoarta                                                                                   întrebuinţa-o  un  ţăran  englez  nici  ca
                                                                                                 păgubitor  al  plugăritului  de  astăzi  şi
            artei,  produce  cultură.
                                                            Fâncţele  meşteşugite                de  a-1  înlocui  cu  altul  potrivit  nevoilor   aşternut  pentru  vitele  sale.  Boul  şi  vaca,
                 Ca  inspiraţi  au  înaintat  dar’  pe  ca­                                      pe  cari  le  simte  agricultura  acestei  ţâri.   temeiul  economiei  noastre,  s’au  chircit
            lea  naturală.  După  zece.ani  de  muncă,     La  noi  în  ţară  pe  an  ce  merge  şi  Trebuie  sâ  se  dea  o  mai  mare  întin­  şi  din  pricină,  că  nu  s’a  căutat  de
            în decursul cărora soarele nostru, „Astra‘‘,                                                                                   hrana  lor,  pe  când  erau  tineri.  Chiar
                                                      mai  cu  seamă  ăst  timp,  unde  seceta  se  dere  creşterei  vitelor,  nu  numai  că  prin
            a  răspândit  lumina,  cunoştinţele  în  po­  resimte  ca  o  năpaste,  dela  un  capăt  ea  se  poate  aduce  frumoşi  bani  în casă,   vacilor  a  făta  li-se  dă  tân  muced  şi
            por  —   s’a  fondat  la  anii  1870  «Socie­  până  la  celalalt  al  ţărei,  auzim  tânguiri,  ci  şi  din  pricină  că  acolo  unde. sunt  vite,   pae  stricate,  hrana  care  nu  poate  să  le
            tatea  pentru  creearea  unui  fond  de   că  nu  să  mai  pot  ţine  vite  din  pricină  este  băligar,  ear’ un  pământ  îngrăşat  cu   priascâ  de  Ioc.  Cât  priveşte  despre  în­
            teatru  român«,  care  vine  acum  prin   că  le  lipsesc  imaşurile  şi  livezile.  De  al-  băligar  de  grajd,  dă  un  rod  mai  mult   grăşatul  unei  vite,  se  ştie  prea  bine,  că
            mine  a  Vă  aduce  omagiile  sale  do  ad­                                                                                    numai  cu  paie  ori  cu  fân,  nu  se  poate
                                                      mintrelea  este  şi  uşor  de  înţeles,  că  pe  şi  mai  bun,  decât  unul  secătuit  şi  sâ-
            miraţie.  Prin  creearea  ac.  stei  Societăţi                                                                                 scoate  vite  căutate  şi  de  preţ  pentru
                                                      măsura  ce  se  întinde  cultura  grânelor  răcit.
            s’a  alcătuit  partea  întregitoare  a  cultu   şi  altor  plante,  spre  pildă  porumbul  ra-   Că  în  vremea  noastră  pământul   măcelărie.
            rei  naţionale,  s’a  instituit  retorta  artei                                                                                      Dacă  de  nutreţuri  de  grajd,  cum
                                                      piţa,  sfecla  de  zahăr,  şi  altele  pe  ace­ de  muncă  s’a  împuţinat,  este  adevărat,
            pentru  bogăţia  cunoştinţelor,  «  căror
                                                      eaşi  măsură  trebuie  să  scadă  şi  întin   nu  e  însâ  mai  puţin  adevărat  că  s’au   sunt  turtele  de  cânepă,  de  in  de  floarea
            adunare  şi  răspândire  constitue  meni-                                                                                      soarelui,  nu  poate  fi  încă  vorba  în  cea
                                                      rîerea  fâneţelor  naturale,  unde  mâna  înmulţit  cunoştinţele  oamenilor,  şi  că
            ţiunea  »Astrei«.
                                                      omului nu lucrează,  decât doară  la vreme  mulţumită  ştiinţei,  se  poate  dobândi   mai  mare  parte  din  economiile  ţăranilor
                 Ca  soare  şi  lună  îşi  au  dar’  aceste  de  coasă.                          roade  mai  multe  şi  mai  bune  de  pe  o   noştri,  să  căutăm  cel  puţin,  ca  nutreţul
            două  mari  societăţi  meniţia  lor  în  viaţa                                       bucată  mică,  şi  puţine  de  pe  una  mai   de  câmp  să  fie  mai  hrănitor.  Dacă  vi­
                                                           Pe  cât  timp  pădurile  se  tăiau  mai
            noastră  culturală;  ele  sunt  chema'e,  ca   fără  de  chibzuinţă  decât  astăzi,  oamenii   mare,  dar’  râu  lucrată.  Acelaşi  lucru  se   tele  stau  pe  câmp  decutn  încolţeşte
            mână  în  mână  munc nd  ;ă  ne  consoli­  făceau  tot  una  cu  pământul  codrii  în­  întâmplă  şi  cu  plantele  de  nutreţ.  De   earba,  până  ce  cade  zăpada,  cel  puţin
            deze  cultura  românească.  Aici  desena­  tregi,  încât  acolo,  unde  acum  30 —50   pe  o  holdă  de  pământ  cultivată  cu   câmpul  să  le  dea  hrana  cu  înbelşugare.
            rea  nu  are  loc  şi  invidia,  —   poreclită                                       plante  de  nutreţ  se  poate  scoate  cel   A  hrăni  vita  mereu  cu  paie  şi  cu  co­
                                                      ani  era  sălbăticie,  astăzi  creşte  porumb
            mai  dăunâzi,  nimerit,  «marea  boală  na­                                          puţin  de  douâ  ori  mai  mult  fân  verde   ceni  de  porumb,  însemnează  numai  a  o
                                                      şi  grâu,  ori  e  păşune  de  vite.
            ţională«,  —  nu-i  ertat  să  bântue  în                                            ori  uscat,  decât  pe  aceeaşi  întindere  de   ţinea  cu  zile,  căci  un  asemenea  nutreţ
                                                           Deoare-ce  însă  şi  cultura  grâne­
            aceste  înalte  foculare  întregitoare  ale                                          pământ  de  păşune  ori  islaz.  Săteanul   nici  nu  îngraşe,  nici  putere  de  muncă
                                                      lor  la  noi  nu-i  tocmai  îngrijită  şi  eco­                                      nu-i  dă.
            neamului  nostru.                                                                    având  nutreţ  îndeajuns,  va  ţinea  mai
                                                      nomul  nu  ştie  şi  de  multe  ori  nici  nu
                 Grijind  astfel  de  promovarea  cul­  vrea  să-şi  ea  osteneala  de  a  scoate  de   de  grabă  vite  mai  multe,  ear’  când  are   La  o  exposiţiune  de  agricultură,
            turei  şi  convinşi  înaintaşii  noştri,  că  în   pe  o  întindere  mică  de  pământ  o  re­  vite,  e  în  măsură  de  a  îngrăşa  pămân­ foarte  mulţi  plugari  de  frunte  şi  tovă­
            viaţa  unui  popor,  la  care  conştienţa  in­  coltă  cât  se  poate  mai  mare,  de  aceia   tul,  scoţând  îndoit  rod  decât  dacă  l-ar  răşii  agricole  au  arătat  felul  şi  chipul
            dividualităţii  sale  totdeauna  a  fost  vie                                        lăsa  aşa  numai  în  seama  lui  Dumnezeu,  cum  îşi  ţin  economiile  de  lăptărie.  Şi
                                                      caută  de  a  se  tot  întinde  pe  suprafeţe
            şi  va  fi  şi  în  viitor  pe  lângă  toate  pe-                                    cum  fac  până  acum  cei  mai  mulţi  din­ s’a  putut  vedea  ce  deosebire  mare  este
                                                      din  ce  în  ce  mai  mari,  are  nevoie  de
            decile  ce  i-se  pun,  pe  lângă  cultură,   ogoare  din  ce  în  ce  mai  coprinse,  şi   tre  plugarii  noştri.             în  ce  priveşte  bunătatea  şi  bogăţia  lap­
            bună  starea  joacă  un  rol  dirimător  —   pentru  aceasta  îngustează  dacă  se  poate   Că  în  bunătatea  şi puterea  vitelor   telui,  între  vacile  nutrite  bine,  şi  cele
            au  dat  impuls  înfiinţârei  bancelor  noas   în  fiecare  an  islazul  şi  livezile  de fâneţe.  stă  tăria  unei  plugării\  s’a  spus  de   hrănite  mai  slab.  Aşa  bunăoară  un  agri­
            tre  şi  asocierilor  economice,  cheriiate                                          atâtea  ori,  fără  ca  însâ  sâ  se  fi  băgat   cultor  care avea  mai  multe  vaci,  căpăta
            să  asigure  consolidarea  şi  forţa  culturei   Acest  rău  îl  simte  mai  mult  cel   prea  mult  în  seamă  această  vorbă  toc­  pe  zi  una  cu  alta  9  litri  de  lapte,  hrâ-
                                                      mic,  care  are  numai  un  petec  de  pă­                                           nindu  le  vara  cu  trifoiu  amestecat  cu
            naţionale.  Şi  acest  pas  a  fost  natural.                                        mai  de  cătră  plugarii  necărturari,  ca
                                                      mânt,  unde  trebue  să  facă  de  toate,  şi                                        ierburi  nutritoare.  O  tovărăşie  agricolă
                 E  sigur,  că  băncile  noastre  încă                                           unii  ce  trebuie  sâ  cunoască  mai  de
                                                      porumb  pentru  hrana  lui,  şi  fân  pentru                                         cu  700  de  vaci,  capătă  zilnic  câte  i i
           îşi  au  activitatea  lor  binecuvântată,  dacă                                       aproape  nevoile  vieţei.
                                                      nutreţul  vitelor.  Proprietarul  mare  mai                                          litri  de  lapte  de  fiecare  vacă,  nutrim
           stau  în  serviciul  ideei  fundamentale, di>’
                                                      schimbă  pământul,  îl  mai  lasă  să  se       Marea  pricină,  pentru  ce  au  dat  du le  earna  cu  tescovină,  tărîţe  şi  fân
            care  au  răsărit,  şi  nu  se  perd  pe  po
                                                      odihnească,  şi  cu  chipul  acesta  capătă  înapoi  vitele  ţârei  noastre,  este  lipsa  de  ear’  vara  cu  trifoiu  verde  şi  ierburi  din­
            vârnişe,  cari  duc  la  distrugere  naţio­
                                                      nn  fâneţ  pentru  vite,  ce-i  drept  cam  nutreţ.  Singura  parte  bună  a  vitelor  tre  acele,  cari  dau  fânul  cel  mai  bun.
            nală.  Acestea  ar  trebui  să  fie  totdeauna
                                                      slab,  dar’  totuşi  îl  capătă,  pe  câtă  vreme  noastre,  ce  lea  mai  râmas,  este  că  pot  Pe  când  o  altă  tovărăşie  de  lăptărie  cu
            fundamentul  şi  stâlpii,  cari  sprijinesc
                                                      săteanul  cu  câteva  holduţe  se  învârteşte  răbda de foame.  Intr’adevăr,  într’o  vreme  988  de  vaci,  al  căror  nutreţ  earna  era
           şi  supoarta  grandiosul  edificiu  al  cui
                                                      într’un loc, e nevoit a întră în voieli cu pro­ caii  noştri  erau  mai  frumoşi  şi  căutaţi  mai  mult fân,  ear’  vara  păşune  la  câmp,
           turei  naţionale.
                                                      prietarul  mai  mare,  pentru  islaz; învoiala  de  cumpărătorii  străini.  Dar’  în  acea  nu  avea  nici  trei litri  de  lapte  de  vacă
                 Ca  prin  minune  înjghebat  astfel  făcându-se  în  bani  ori  în  muncă,  vâră  vreme  chiar  dacă  aceste  vite  petreceau  pe  zi.
            sistemul  vieţii  noastre  culturale  şi  eco  pe  sătean  în  datorii,  din  care  nu  mai  earna  şi vara  în herghelii întregi  pe câmp,   Pentru  a  avea  o  hrană  bună  şi
            nomice,  în  jurul  bisericei  şi  a  şcoalei,  iese.  Aceasta  este  şi  una  din  pricinile  ca  şi  cum  ar fi  fost  sălbatice,  pământu­ îmbelşugată  este  însâ  nevoie  de  a  face
            acum  e  datorinţa  noastră  să  grijim,  ca  pentru  cari  au  început  să  se  împuţi  rile  necultivate  erau  însâ  mai  largi,  şi  anume  livezi,  cultivând  numai  plante
           să  producă  roade  prie lnice  firei  şi  as-  neze  şi  numărul  vitelori  căci  Românul  earba râmânând  necosită,  ele  tot  găseau  hrănitoare.
           piraţiunilor  neamului  nostru  Ni-se  im­ era  deprins  din  strămoşi  de  a  avea  pen­ o  hrană  mai  bună  deeât  astăzi,  când   Căci  într’adevăr,  chestiunea  păşuni­
           pune  dar’  jertfa,  care  avem  să  o  adu  tru  vitele  sale  o  păşune  cât o  moşie  de  desgroapâ  cu  copita  de  sub  zăpadă  câ­ lor  la  câtă  duşmănie,  procese,  ba  chiar
           cern  prin  concentrarea  activităţii  noas­ mare  şi  când  acesta  n’a  mai  fost  cu  teva  fire  de  verdeaţă  şi  nişte  râmăşiţe  şi  vărsare  de  sânge  n’a  dat  loc  pe  când
           tre  pe  aceste  terene.                   putinţă,  a  început  să  mai  împuţineze  de  earbă  uscată  Zicătoarea  engleză,  că  dacă  s’ar  fi  urmat  sfaturilor  şi  bunelor
                Numai  munca  concentrică  şi  cons­ din  vite,  în  loc  de  a  căuta  să  se  folo  «mărimea  trupului  calului  stă  în  sacul pilde  pe  care  le.am  dat  în  decursul  ani-


                    FOIŞOARA                                          Tolli...                  de  statură  pitic,  imbrăcat  într’un  costum  ne­  mentele  mai  însemnate  din  păţania  aceea  cu
                                                                                                gru  ca  peana  corbului. . .   Era  vesel  noul  marele  domn  »pitic«,  pe  cari  în  următoarele
                                                           Cinssttn.  Setea  mă  ardea  pe  gât,  ear'   oaspe,  din  orhii  lui  scăpărau  presemnele  unei  le  voi  circumscrie  prin  cuvinte  :
                                                      ca  să  mi-o  astâmpăr  cerui  trei  deci  de  vin.  deosebite  satisfacţii  împreunată în  acelaşi  timp   Precum  spusei,  eram  prea  fălos pe  soatte
                      ©   r e p t a t e a . . .
                                                           Meditam  asupra  feluritelor  lucruri  când   cu  o  demonstrativă  mândrie,  făcând  mereu  în  vremea  aceea  când  parte  avui  de  prea  în­
                           —        ■                 prii tenul  meu  Emi!  tni-’a  scos  din  adâncimea   aer  dintr’o  aripă  a  îmbrăcământuiui  său,  ce  semnatul  meu  oaspe,  care  mi-a  ţinut  de  urît
                                                      gândurilor  prin  presenţa  sa,  ocupând  loc  la   atîrma  în  forma  unei  coade  Avea  ceva  la  în  întreg  duratul  cinei,  ear’  drept  recunoştinţă
                Dreptate  —   cere  lumea  ’ntreagă.
                                                      masa  mea.  —  începurăm  a  conversa,  ear’  eu   vestminte  în  forma  unui  frac ...  —  observând  impert  nenţa  chelnărului  de  a
                In  dureri  să  svîrcoleşte
                                                      aflai  între  firul  unei  povestiri,  aducându-i  la   După  ce  a  ocupat  loc  lângă  mine,  pe  trece  aşa  uşor  peste  afabilitatea  şi  culanteria
                Omul  desrobit                                                                  un  scaun,  nu  făcea  altceva  decât  că  mă  fixa  ce  de  obiceiu  să  aşteaptă,  mai  ales  ţaţă  de
                                                      cunoştinţă  că  între  sensaţiile  zilei  am  să-i
               De  atâtea  patimi;  să  ’nţeleagS
                                                      descopăr  o  noutate  care  mult  mi-a  surprins   lung  şi  ciulia  din  urechi  Asculta  fiecare  vorbă  o  aşa  persoană  marcantă  cum  era  şi  neou-
               Una  şi  cel-ce  nu  cunoaşte:                                                   a  mea,  dar'  nu  răspuudea  nimic  la  toate cele  nosculul  meu  conmăsean  —   am  început  să
                                                      şi  care  constă  din  aceea,  că  eu  am  fost  a  cel
               C’a  păcătuit...                                                                 ce  îl  întrebam.  E>a  prea  distras  din  cale  afară,  fiu  eu  mai  prevenitor.
                                                      fericit  că  am  un  oaspe  nu  de  toate  zilele,  în
                                                      aceea-ce  priveşte  domnia...             când  în  sfîrşit  văzându-mă  şi  pe  mine  alteia1'   Pe  gătatul  dnei  să  aflau  încă  câte  va
               Da  ’n  calea  faptelor  se  pune.          I-am  spus  priet  nuhii  meu  Emil  că  aceea  de  indisposiţia  sa,  se  dete  jos  de  pe  scaunul  farfurii  pe  masa  mea,  ba  maf  rămăsese  din
               Mintea  ce  —  aşteptări  restrânge,   notabilitate,  care  cu  cât-va  timp  mai  înainte  său,  de  unde  şezend,  nu-i  ajungeau  picioarele  belşug  şi  din  ale  mâncării,  deci  nt'ain  pus
               Făcând  lucru  întors:                 mi-’a  onorat  cu  presenţa  sa,  s’a  întreţinut  în  la  pământ  şi  se  duse  vânturând  superb  din  eu  să  îl  servesc,  după  ce  înzadar  martie
               Rîzând  vizi  unul  că-’ţi  şi  spune   societatea  mea  numai  atâta  timp  cât  am  fracul  său  .  ..                    meu  oaspe  a  tot  aşteptat  să-şi  capete  şi  el
               C’altul  dreptul  lui  îl  plânge      cinat,  căci  după  aceea  m-’a  părăsit,  însuşi  nu   Aceasta  ar  fi  pe  scurt  Schlletul  acelei  dela  birtaş  porţia  sa.
               Cu  lacrimi  ce  a  stors              ştiu  motivul.                            istorisiri  pe  care  arn  povestit-o  amicului  meu   II  vedeam  de  tot  neajutat  pentru  a
                                                           Mult  s’a  mirat  Emil  şi  n-a  vrut să  creadă  Emil,  dar’  fiindcă  oaspele  meu  din  chestie  mânca  din  propiia  s’a  putere  şi  deci  rînd  pe
               Dreptatea  e  ca  şi  un  fulger       vorbelor  iude  neînţeîegând  rostul  lor.  I,i  a  fost  peste  măsură  diplomat  în  ale  mâncării  rînd  îi  dădui  buciţi  de  friptură,  pe  cari  le  pu­
               Ne  aşteptat  earna,  ci  ’n  vară     mişca  umerii,  mă  privea  cu  un  zimbet  pe  şi  fiindcă  amicului  meu  Emil  nu  i-am  putut  neam  pe  scaunul  unde  el  se  puse.  Notez  că
               Dar’  înfricoşat,  —                   buze,  care  arală  nedumeiire  şi  o  presmupţie  spune  toate  din  fir  în  păr,  ca  să  fiu  înţeles,  dela  început  s’a  pronunţat  contra  ori-cărui
               Ce’n  veci  veghează  ca  ş’un  înger,  de  glumă  sau  de  haz,  pecâd  eu  îmi  păstram  în  următoarele  voi  enera  toate  fragmentele  ei.  servis  modern,  respingând  farfuriile  etc.,  ear’
               Şi  ori-ce  taină  cu  a  sa  zară     la  toată  intonarea  cuvântului  receruta  serio-   Cum  zic  amicul  meu  Emil  îşi  luă rămas  din  parte-mi  adaug  că  nu  doară  că  nu  ştia
               Din  cer  —   a  aflat...              sitate,  predând  lucrul  de  un  fapt  împlinit.  bun  dela  mine,  chemat  find  acasă  la  cină,  mânca  în  feliul  acelor  oameni  poleiţi  de  in-
                                                           S’a  întâmplat  anune  că  la  masa  aceea  deci  iui  i-am  putut  comunica  lucrurile  numai  teiiginţă  şi  bine  orientaţi  în  ale  usurilor  soci­
                                       Moteancă.
                                                      unde  eu  de  comun  mă  aşezam  pentru  a  da  aşa  în  fugă.                       ale:  cu  lingura  şi  cuţitul  la  mâna  dreaptă,
                                                      stomachului  hrama  recerută,  sosi  un  domn  Rămas  singur,  mi-am  înch; gat  toate mo-  cu  furcuţa, pânea  şi cu  şervetul  la  mâna stângă
   1   2   3   4