Page 1 - Activitatea_1904_11_44
P. 1

Anul  IV                                               O răsti e,  io  Noemvrie  n.  1904.                                                               Nr.  44




              INSERTIUNI:                                                                                                                                    ABONAMENT:
                                                                                                                                                        Pe  an  6 cor.  pe  1/a  an 3 cor.
        se  plătesc  cu  preţuri  foarte
                  reduse.
                                                                                                                                                        Pentru  plugari—ţărani  pe an
                                                                                                                                                               4  coroane.
        Manuscriptele sunt a seadresa
        redacţiei  şi  acelea  nu  s6  îna­
                                                                                                                                                        Pentru  România  şi  străinătate,
                  poiază.                                                                                                                                    Pe  an  16  franci.

        Episiole nefrancate  nu sc primesc.                                                                                                              Un  număr  costă  12  bani


            F.D1TOR,  PROPRIETAR  ŞI  ŞEF-REDACTOR:                                                                                                   REDACTOR  RESPONSABIL:
                                                                        A p a r e      în    f i e c a r e  Joi.
             D r.  A u r el  M untean                                                                                                              L a u r i a n  B e r c i a n


              Din  viaţa  noastră                  nu  şi a  mai  putut  risca  simpatiile  şi  Hirlap«  se  atribue  inspiraţiei  Mocso-  resc  cu  interes  binevoitoriu  silinţele  mem­
                                                   bani  pentru  politica  de  —  va  —  bane  nyeştilor,  Metropolitului  şi  episcopilor şi   brilor  ei  întru  a  se  validita  şi  în  arte,  prin
                                                                                                                                         concerte  şi  representaţiunî teatrale, din repre-
        naţională  şi culturală. —  a  d-lui  Slavici.                                        băncilor  române.
                                                                                                                                         sentarea  de  acum  a  dramei  acesteia au putut
                                                                                                   Ca  să  nu  citez  şi  mai  multe caşuri
                 —  Presa  noastră.  —                  Văzendu-şi  speranţele  şi  sforţările   de  discreditare  intenţionată  şi  batjocură   constata  cu  bucurie  progres  însemnat  în  in­
                                                                                                                                         terpretarea  rolurilor,  faţă cu  representaţia din
                                                   înşelate  dl  Slavici  a  întors  mantaua,
                           XIII.                                                              la  adresa  fruntaşilor  noştri  mă  mărgi­ 6  Decemvrie  1901.
                                                   încă  înainte  de  aşternerea  Memorandu­  nesc  la  atâta  spre  a  consta,  eă  faţă de
              Am  zis  în  atâtea  rînduri,  că  ten­  lui  »Tr.«  scrie  în  articolul:  «In  sfîrşit                                        Morariul  Petrilă,  bogătanul  sgârcit, care
        dinţa  »Trib.«  a fost discreditarea  bărba­  a  căzut  masca«  următoarele:  «Unul  din   serviciile  aduse de  »Tribuna« neamului  nu  voeşte  să-şi  mărite  fata  cu  ucenicul  de
        ţilor  noştri  şi  msghebarea  anei  majo­  vătăşeii  domeniului  lui  Mocsonyi  Sândor,   nostru  dăm  la  tot  pasul  de  o  spărtură  moară  Ionel  sărăntocul,  şi  care  simţindu-şi
                                                                                                                                         apropierea  morţii  ’şi  îngroapă  săculeţii  de
        rităţi  pe  sama  sa,  cu  care  apoi  si-şi   a  socrului  ministrului  grof  Bethlem,  dl   mare  produsă  în  viaţa  noastră  naţioalâ   galbini  ca  să  nu-i  moştenească  fica  sa  «stri­
        execute  programul  ticluit  din  multe  p    Coriolan  (!!!)  Brdicean,  precum  cetim   nebântuită  până  atunci  de  atâta  per­  cată»  Ileana,  a  fost  neasemănat  mai  bun de­
        din  toate.  Probă.  In  primul  numărului   în  Momitorul  membrului  «casinei  naţi­  versitate.  Caracterele  slabe,  pe  urma   cât  cei  de  acum  sunt  trei  ani;  asemenea
         147/1887  dl  Slavici  zice:  «.Când vorba   onale*  din  Budapeşta, în  »Luminătorul«   «Tribunei*  s’au  înmulţit  şi  minciuna   Ionel,  cum  şi  groparul  Ndstase.  Causa,  între
         a fost de surparea  » Tnbunei«  Maghiarii   la  cel  dintâiu  loc  in  adunarea  generală   şi  prevertirea  au  ocupat  locul  muncei  altele,  sgur  că  e  şi  distribuirea  mai  potrivită
         nau  stat  nici  odată  singuri,  şi  dl  Dr.   a  comitatelor  Caraş Severin.  Fac  cu   oneste  şi  devotamentului  pentru  causa  a  rolurilor.  Dl  Poponea  (Morarul),  acum
                                                                                                                                         sunt  tre  ani  a  interpretat  rolul  lui  Ionel,
         A.  Mureş an,  dl  Vicanţiu  Babeş,  dl   toată  solemnitatea  şi  intonarea  cuvenită   naţională.  Şi  apoi  piecum  eşecul  Me­  care  de  astădată  a  fot  dat  talentatului  no-
         Pavel  Rotariu  dimpreună,  cu  toţi  cei   următoarea  enunţiaţie  că,  accediază  şi   morandului  şi  temniţele  din  Vaţ  şi  Se-   stiu  diletant  Dirrutu  Axente,  ear'  a  gropa-
         ce  adecă  la  dînşii  nu  ti-au fost  agenţi   este  sigur  că  poporul  român,  care  face   ghedinaupus linie  de demarcaţiune între   riului  a  fost  dat  în  grija  dini  George  Trifan
         mai puţin  zeloşi  ca  Metropolitul Miron   preponderanţa  acestui  comitat  primeşte   adevăraţii  luptători  şi  exploatatori  ai   luând  dl  Ntcolae  Stoica  (gropariul  de  acum
         cu  întregul  grup  de matadori dela  »Al­  cu  bucurie  proiectele  pentru  felicitarea   luptei  noastre  naţionale,  tot  asemenea  trei  ani)  rolul  cârclmarului  Gherghel.  Rolul
         bina*,  ca  Episcopl  Meţian  cu  întreaga   Majestăţii  Sale  la  iubileul  de  25  ani   s’a  făcut  şi  în  privinţa  presei.  Prin fe-  Ilenei  l’a  interpretat  şl  de  astădată  d-şoara
                                                                                                                                         Elena  Grindean,  cu  aceeaşi  vervă şi profundă
        ceată a slugilor lui, ori-ca Dr.  Iosif Gali   al  încoronării  etc.  Aceste  atacuri  au   reslrile redacţiei şi tipografiei » Tribuna «   pricepere,  cum  publicul  producţHor  reuniunii
                                                                                              premenite a ieşit un exploatator al causei
         cu  toţi  cei ce  sunt  deopotrivă  cu  d-sa«.  fost îndreptate chiar pe  timpul  aşternerii   naţionale,  dl  Ioan  Rusu  Şirianul,  înte-   e  deja  obicinuit  să  vadă  Ia  tinera  aceasta,
              Aceştia  şi  încă  mulţi  alţii  erau  Memorandului.  Este  ştiut,  că  nu  toţi                                           care  într’un  fisic slăbuţ  atâta  duh teatral  găz-
                                                                                              meiând  «Tribuna Poporului* adecă «Tri­    dueşte,  şi  care  la  finea  fie-cărei  scene  a  fost
         agenţii  guvernului  maghiar  şi  prin  ur­ fruntaşii  români  au  împărtăşit  ideea  aş­
                                                                                              buna*  răsbunării  şi  exploarării  causei  mult  aplaudată.  Tot  astfel  şi petrilă  şi  Ionel;
         mare  trădătorii  poporului  român.  Cu  ternerii  Memorandului  atunci  când  au
                                                                                              culturale  şi  politice  a  poporului  nostru.  Petrilă  deosebi  in  scenea  din  cimiteriu  şi  în
         aceştia  «Tribuna«  o  isprăvise.  Era  încă  stăruit  cei  din  jurul  »Tribunei«.  De                                         a  bocirei  galbinelor  sei,  ear’  Ionel  —  dacă e
                                                                                              Cu  un  cuvent  canalul  murdăriilor  în
         Coriolan  Bredician,  şi  iluştrii  fruntaşi  atunci  înverşunarea  «Tribunei«  şi  ne­                                         să  facem  o  oare-care  gradaţiune  în  succesele
                                                                                              ediţie  de  lux.
         Mocsonyi.  Cu  aceşti  din  urmă  »Tribuna«  săbuitele  atacuri  ca  şi  acel  din  nr.  116,                                   sale  de  Vineri  seara  —  a  fost  perfect  deo­
                                                                                                                                         sebi  în  monologul  din cimiteriu,  pe întunerec
         îşi  urmăria  purparleurile  parlamentare  unde  reproducând  vocile  presei  streine
                                                                                                                                         besnâ,  luminat  namai  de  limbile  fulgerelor
         când  în  mănuşi  de  glasâ  când  cu  mână  asupra  Memorandului  zice:  Pressa  gru­ „Sâmbăta  morţilor"
                                                                                                                                         împreunate  cu  tunete  şi  ploaie.  Cu  cinste  şi
         ţărănească,  sperând  într’una  că  doar’  îi  pului  Mocsonyi-Coriolan  cu  episcopa­
                                                                                                           în  teatrul  sibiian.         destul  succes  s’au  ach tut  de  rolurile  lor  şi
         va  succede  să  le  câştige  şi  punga  şi  tul  în  dos,  nu  vede,  n’aude,  n’a  greul                                      ceialalţi  diletanţi:  sora  lui  Petrilă  (dna  Elena
         aprobarea  în jocul ei  de-a  politică mare.  pământului.  Despre  Don  Quixotul  din     Vineri  seara  trupa  de  diletanţi  a  reuni­ Crişan),  mama  lui  Ionel  (dşoara  Paraschiva
              încercarea  de  a  câştiga  pe  mece-  Braşov  nu  mai  vorbim.  Apoi  în  arti-  unii  meseriaşilor  români  din  Sibiiu  a  repre-   Dumitru),  cârclmariul  (N.  Stoica)  şi  soţia  s’a1
         naţii  români  o  constatează însuşi  dl Sla­ colii  întitulaţi:  «Fapta lui Iuda«  se  brus­  sentat  pe  scena  teatrului  orăşenesc din  Sib iu  (d  oara  Elena  Ucenic)'  Iancu  peţitorul  Ilenei
                                                                                              drama  în  cinci  acte  .Sâmbăta  morţilor»,  lo-  (Laurenţiu  Boldor),  cum  şi  părintele  Serafim
         vici  în  corespondenţa  sa  ce  a  trimis-o  chează Mocsonyi,  Miron Romanul, Corio­
                                                                                              calisată  de dl Teodor V.  Păcăţian  după drama   (Imbăruş).
         din  închisoarea  din  Vaţ  foaiei  «Lumi-  lan  Bredician.  «Tribuna*  merge  mai de­
                                                                                              »Der  Mii Ier  und  sein  Kind»  de  Raupach.   De  sine  înţăies,  că  publicul  mai rutinat
         nătoriul*.                                 parte  şi  tot  ce  se  publică  în  ziarele   Cei  cari  onorează  cu presenţa lor petre­ în  ale  teatrului  a  putut  marca  une-ori  şi  câ­
              Dintre d-nii  Mocsonyi  însă nici unul streine,  ca  «Pester  Lloyd«  «Budapesti cerile  arang ate  de  această  reuniune  şi  urmă­ teva  mici  stângăcii  în  ţinuta  pe  bină  şi  în

                                                         —  .Vecsla  bătrână  nu-i  acasă,  —  o   Ca  de  obiceiu  —  ne  luarăm  de  vorbă:   D-lui
                 FOIŞOARA                           capeţi  de  altădată»...                  c’ar  fi  bine  asta..,  c’ar  fi  treabă de  minune...,   Petru  Surcilă.

                                                         —  .Numai  să  nu  fie  ceva  »bai»,  mă  —  ne  îndulcirăm  multele  armărăciuni  ce  le
                                                                                                                                                                 în
                                                   rog  co lonaşule...!»                      simţiam  împreună.  După  piânz apoi — earăşi
                O  telegramă...                                                                                                                                        X.
                                                         —  «N’ai  nici  o  grije,  că  doară  nu  fa­  la  «butuc»,  cum  îi  ziceam  noi  mesei de scris.
                                                   cem  noi  zamă  din ele!»...               Resfoii  câteva  protocoale,  mai  adunai  câteva   Losul  D- Tale  a  dobîndit  la  tragere
                                                                                              cifre  singur,  până  ce  mă  pomenii  cu  badea  suma  de  cincizeci  mii  coroane
              Eram  singur  în  cancelarie.  Peana şi  co­  Abia  apucam  să  se  ducă  odată,  pen­
                                                                                              «Trifu»,  acţionar  —  rogu-tel  Acum  tinete                   Griinnfeld  &.  Piu.
         torul  ruginiseră,  şi  eram  peste  măsură  ocu­ tru  ca  neconturbat  să-mi  duc  la  capăt opera:
                                                                                              nene  la  «jivan»! ..  C-o  fi  albă...,  c-o  fi  neag­
         pat cu  curăţirea instrumentelor măestriei  mele.  curăţirea  penei.  —  Dar’  par’  că  era  lucrul                                 Deşi  acel  Surcilă  de  care  era  vorba  în
                                                                                              ră...  trecu  vremea  repede  şi  eram  cu  totul
         De  nenumărate-ori  le-am  luat  în  mână  cu  naibii:  cum  o  luam  în  mână,  Intra  altul  pe                               telegramă  nu  eram  eu,  ci  drăguţul  meu  de
                                                                                              altul  de  cum  am  fost înainte de amiazi.  Fan­
         acest  scop,  dar’  de-atâtea-ori  am fost  silit  să  uşe.  Eram  impacient,  devenisem  chiar netvos                          prietin  «Petruţ»,  totuşi  am  încremenit  de
                                                                                              tasiile  mă  părăsiră,  şi  cu  o deosebită  plăcere
         întrerup  toată  lucrarea,  căci  mă  pomeneam  şi  şopteam  în  mine:  altădată  când  am  voe                                 ceea-ce  cetiră  ochii  mei.  Ţopl...  cu peana de
                                                                                              mă  coborii  la  realitatea  de altcum seacă, vor­
         că  cineva  bate  la  u  e,  la  ceea-ce  tresărind  de  lucru,  nu  vine  suflet  de  om,  azi  însă e —                       pământ,  şi  ca  din  puşcă  am  sărit în picioare.
                                                                                              bind  despre  fel  de  fel  de  lucruri  dm  sat:  că
         răspundeam  cu  un  glas  tresărând  de  oareşi­ făcătură!...  par’  că  n’ar  avea  vreme  şi  după                            Mi-am  perdut  toată  presenţa  de spirit a omu­
                                                                                              «baş  Iuon»  şi-a însurat bine feciorul...,  că  şi-a
         care  iritare:  »Intră 1*                  ameazi ? I...                                                                        lui  flegmatic,  şi  uitându-mi  de  »baş  Trifu»
                                                                                              adus  în  casă  noră  frumoasă,  harnică  şi  cu­
              Uşa  să  deschidea,  şi  eram  obicinuit   Dar’  iarăşi  îmi  ziceam:  omul  vine când   minte  —  eac’-aşal               carele  şedea  pe  scaun  alături  de  mine,  atn
         deja  prin  şirul  anilor  a  mă  aştepta  la  visita   poate  abia  acum  şi  a  putut  face  rînd de cre-   Clienţi  ca  în  palmă I  Bag  seamă  s’au   strgat:  «Vai  de  minei...  Doar’  nu  e  ade­
         clienţilor de bancă, căci  relaţiuni, adeca  vreau   ţari;  sărăcia,  bine  şti  şi  tu,  e  stăpână  peste                     văr...?!»
         să  zic,  cunoştinţe  cu  persoane  d:n  clasa aris­ voinţa  omenească,  deci  —  compătimeşte-1!   vorbit  să  nu  mă  mai  năcăjiască  şi  după   «Biş  Trifu»  la  aceasta  scenărie  a  sărit
         tocrată  nu  avem,  dar’  nici  nu  aşi  fi  putut  —  Şi  aşa  mă  mai  împăcăm  cu ideia:  că a  a   ameazi.                  şi  el  în  picioare  şi  cu  voacea  înăduşită  mă
         avea,  nefiind  în  loc  .domni  de  hei  mari,»  şi   trebue  să  fie.                   PstI...  eată-1  drace!  Neşte  paşi  să  aud,   întrebă:  «Doară  e  ceva  rău?...  rău  —  pe
         afară  de  aceia  fiind  şi  eu  numai  un  biet  de   Mi-ar  fi  plăcut  singurătatea  unui  pust­  apoi  o  bătătură  în  uşe,  şi  earăşi  tăcere.  —   acasă  coconaşule* ? 1...
         funcţionar  la  o  băncuţă  din  provincie.  nic,  căci  crerii  îmi  erau  în  continuă  lucrare,   .Slobodl»  —  Pe  cine  văd?  epistolariul  îmi   —  «A.ş...  răul  —  e  bine,  —  prea bine!
                                                    şi  aşi  fi  voit  să  aflu  odată  capătul  firului  de   adusese  o  telegramă.  O  desfăcui,  şi  înainte   La  asta  nu  m-am  aşteptat!  Cincizeci  de mii,
              —  »Când  ţ-i  terminul?  Ce  dai  din  ca­
                                                    idei  ce-mi  trecea  prin  cap,  pentru  ca  să  mă   de  a  putea ce ti ceva  dmtr-însa,  mă luptam  cu   când  nu  am  nici  un  creţar  în  pungă,  când
         pete...?»
                                                    ţin  de  el  ca  beatul  de  gard.  Dar’  nu  eram   bătăile  inimei,  căci  ori şi-cum  ştirile  telegra­  prima  e  departe,  -—  să  poate?!...  Batăr de-ar
              —  «Nu  pot,  coconaşule,  ţiucuţi  inima!   în  stare.  In  nelinişte petrecui  toată  dimineaţa,   fice  îşi au deosebita lor importanţă  de urgentă,   şti  şi  Petruţ  al  meu,  sigur  că  şi  el  ar  da  cu
         nu  pot  să  dau  de  loc,  că târgurile sunt  opri­  ear’  la  12  ore  am  plecat  spre  hotelul  unde   cu  atât  mai  vîrtos  îmi  esplicam  aceasta pen­  peana  de  pământ!...  Dar’...  să  mergem  «baş
         te,  bucate  abia  de  mâncare...!»        locuiam,  ca  să  prinzesc.               tru  persoana  mea,  cu  cât  am  lăsat  tare  slab   Trifule»,  că  eu  prostesc  de  mai  stau  mult
                                                                                              pe  «bătrânul»  meu  de  acasă.  îmi  era  tare
              Altul  mai  dădea  ceva  şi  din  .capete,»   De  sine  să  înţălege  —  earâ  am  ajuns                                   aici.  Ha...,  ha...,  ha...W  —
                                                                                              frică  că  conţme  vestea  de  moarte.
         din  —  «butuc»,  cum  îi  mai  ziceau  unii,  —  în  societatea  iubitului  meu  prietin, a lui  Sur-                               «Baş  Trifu»  s’a  spăriăt  rău  de  cele  ce
         ţi  după  ce  isprăveam  cu  el,  îi  ziceam;  cilă  cel  isteţ  şi  glumeţ,              Dar’  ce  să  vezi ?...  Eată  ce  am  citit:  i-s’a  dat  să  vadă,  căci  tot  mereu mă întreba;
   1   2   3   4