Page 10 - 1931-03
P. 10

136                                B O A B E  D E  G R Â U



























                                                                                     de G. Voinescu
                                                        mez  cu  pipa,  căreia  el  îi  zicea  lula.  Panaite  Leca
       trebuia  să  inspire  încrederea  deplină  şi  oarbă  as­  grav,  încruntat,  fost  căpitan  de  trihandin.  Dionisie
       cultare  a  bordului  ce  comandau.  Suverani  absoluţi,   Vasilatos,  un  grec  mărunţel  şi  crăcănat,  cu  mustăţi
       dar  sclavi  ai  datoriei.  Ei  ne  ascuţeau  simţul  răspun-   de  rac,  fuma  tumbechi  cu  narghileaua.  Simpaticul
       derei  în  aspra  meserie  a  mărei,  în  care  pâinea  se   Barba  Ghiorghios  care  în  calmul  nopţilor  de  vară,
       cântăreşte  cu  preţul  vieţei,  acolo  unde  greşala  unui   ne  strângea  în  jurul  catargului,  sub  bolta  înstelată,
       singur  om  poate  deslănţui  un  dezastru.  Soarta  a-   ca  să  ne povestească isprăvile piraţilor şi contraban­
       tâtor  suflete  este  încredinţată  într’o  singură  mână   diştilor  de  haşiş  din  Arhipelag  unde  îşi  făcuse  co­
       ce  trebue  în  orice  clipă  să  fie  stăpână,  sigură,  ho­  pilăria.  Constantinescu-Mastela  vechiul  şef  de  e-
       tărâtă.                                          chipaj,  rămas  celebru,  ungea  fundul  bărcei  cu  să­
         Văd  vii  încă  chipurile  tovarăşilor  de  bord,  figuri   pun  şi  lua  totdeauna  premiul  întâi  la  cursele  de
       copilăreşti,  arse  de  soarele  şi  vântul  din  larg,  în   bărci, în ţară şi în străinătate.
       plina  voioşie  a  fericitei  şi  generoasei  tinereţi.  Nu   Nici  unul  poate  n'a  mai  rămas  în  viaţă...  umbre
       pot  să  uit  cum  împărţeam  frăţeşte  provizia  de  mare   pierdute în noaptea trecutului Marinei Româneşti.
       pezmeţii  tari  ca  fierul,  pe  cari  îi  rodeam  cu  dinţi  de   Până  şi  dobitoacele  care,  alături  de  noi,  au  dus
       şoarece  flămând.  Şi  când nu  mai  puteam, că ne du­  aceeaş viaţă de bord pe Mircea, nu le putem uita.
       reau  dinţii  şi  gingiile  sângerau,  muiam  galeţii  pie-   Dulmuş,  căţelul  nimănui  şi  al  tuturor  pe  bord,
       troşi  în  apa  sărată  a  mărei  şi-i  mozoleam  c’o  poftă   era  tovarăşul  fidel,  veşnic  la  post,  făcându-şi  dato­
       de  lup.  Câţi  dintre  acei  îndrăsneţi  marinari,  astăzi   ria  alături  de  timonierul  de  serviciu.  Trăgea  cu  din­
       bătrâni  încovoiaţi,  au  rămas  în  fundul  minţei  mele   ţii la parîme în rând cu marinarii.
       aşa  cum  i-am  văzut  pe-atunci  :...  agăţaţi  în  catarge,   Un  motan  alb,  Marcu,  crescuse  de  mic  între  pân­
       ca  pisicile  pe  scări  de  frânghie,  uzi  până  la  piele,   zele  lui  Mircea.  Cunoştea  ca  un  gabier  întreaga  ar-
       suspendaţi  de-asupra  abisului,  la  capătul  vergilor,   boradă,  nu  suferea  de  răul  de  mare,  şi  se  juca  ba-
       strângând  între  dinţi  cuţitul  de  gabier,  luptând  în­  lansându-se  între  frânghii  ca  într'un  leagăn.  Un
       dârjiţi  cu  pânza  rebelă  care  se  sbătea  în  urletul  fur-   pui  de  urs,  care  a  fost  dăruit  Regelui  Suediei,  se
       tunei... eroi obscuri, în clipe uitate, luptând cu oarba   suia  în  vârful  catargului  îngrozit  de  bubuitul  tunu­
       forţă a naturei.                                 rilor  de  câteori  făceam  tirul  în  larg.  Un  cocoş  tur­
         Nu  pot  uita  nici  pe  bătrânii  piloţi,  adevăraţi  lupi   cesc,  Osman,  cumpărat  din  Trebizonda,  umbla  li­
      de  mare,  vechii  corăbieri  italieni  şi  greci,  cari  ne   ber  pe  punte  şi  trâmbiţa  falnic  anunţând  răsăritul
       învăţau  pe-atunci  manevra  pânzelor,  matelotajul,   soarelui la orizontul mărei.
       arta nodurilor de frânghie.                        Câte  peripeţii,  câte  scene,  câte  întâmplări  tragice
         Barba  Spiro  Zarzaroni  din  Hios  cate  se  hrănea   şi  comice  nu-mi  trec  pe  dinainte,  când  privesc  în
       cu  roşcove,  şi  în  loc  de  ceaţă  zicea  Ţaţa  groasă.   oglinda  minţei,  în  urmă,  la  viaţa  petrecută  pe
      Dalmatinul  Micheli,  condamnat  pentru  bigamie,  se   Mircea.
       cununase  cu  o  româncă  în  ţară  fără  să  divorţeze  de   Furtuna  din  faţa  insulei  Cipru,  când  era  să  că­
       nevasta  lăsată  la  Triest.  Trei  fraţi  Antonio  Rota,   dem  în  mijlocul  unei  trombe  marine.  Furtuna  dela
       calabrezi,  marinari  desăvârşiţi,  admiraţi  pentru  arta   Rodos,  când  am  salvat  din  naufragiu  o  corăbioară
       cu  care  scoteau  contrabandele  dela  vapoarele  de   grecească.  Echipajul  nu  mâncase  de  5  zile,  mari­
       marfă. Burtosul Marcheti, care m’a învăţat să fu-  narii noştri miloşi le dădeau din mâncarea lor.
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15