Page 15 - 1932-12

ANDREI VERESS: TIPOGRAFIA ROMANEASCA DIN BUDA 605

Despre leane. în 1 8 1 5 ceruse să fie dispensat de oficiul său, în
Lcanea e picat de moarte care slujea de şapte ani.
Spre mult rău aducătoare. In materie de cărţi geografice apăru la Buda în
Carea pre om strici foarte 1816 Descoperirea Americii de Ioan Heinrich
Cu ceale păgubitoare. Kampe cu cheltuiala lui Nicola Nicolau din Braşov,
tălmăcită de un iubitor de neamul românesc, care
Doi ani după această carte a apărut la Buda şi ştiind că asemenea istorii nu prea se tipăresc pe
studiul candidatului de Doctor în medicină al spi­ limba românească «nici toţi oamenii de acel Na-
talului Universităţii ungureşti, Georgie Constantin ţion au ştire » de astfel de lucruri folositoare, a
Roja, cu titlul de «Măestria giovăsirii româneşti cu crezut că face bine a le împărtăşi oamenilor; însă
litere latineşti » cu toate că cuprinde mai multe întreprinderea n'a reuşit, căci volumul al doilea
latinisme ca ale predecesorilor săi, Şincai şi a direc­ n'a ieşit.
torului din Caransebeş, Grigorie Obradovici în
gramatica sa română în 1806 — din care însă nu
mai avem exemplare — în care se arată nemulţumit
cu ortografia lui Şincai.
Luminarea norodului o slujesc şi poeţi ocazionali,
ca studentul în drept al Universităţii din Pesta,
Moisie Suciu în 1829, Petru Lupulov în 1834 şi
mai pre sus de toate învăţătorul român din Lipova,
Moisi Bota cu «Versurile îndemnătoare * tipărite
în Buda la 1829 cu litere latine şi în faţă cu cirilică,
dedicate de asemenea pretorului ungur al comita­
tului Temeşului, Ioan Kover, «ca unui adevărat
Patron iubitor de înfrumseţarea fericirii genului
român. * Autorul cunoscând şi limba ungară, stă
sub influenţa poetului Mihai Csokonai şi are câteva
poezii bine chibzuite. Intre acestea găsim şi una
didactică, care sfârşeşte cu aceste rânduri:

Tânărule, una ţine:
Rabdă răul ca şi bine.
Cel ce până *n capăt rabdă,
Se ’nconună cât 'odată!
Bota a avut şi meritul de a scoate în 1836 o
gramatică românească cu «modul mai uşor d’a
învăţa Românul limba ungurească », urmată în 1847
de un al doilea volum cu multe convorbiri româno-
ungare ^i cu două bucăţi «despre limba ungu­
rească şi limba română », alcătuind astfel poate cel
mai vechiu tratat românesc despre limba ungară. De
menţionat e şi împrejurarea că volumul a apărut cu
ajutorul a 559 de abonaţi, cei mai mulţi unguri, Dinicu Gol eseu
unul dintre ei, nemeşul Ioan Bohus, subscriind
50 de exemplare cu câte 30 de cruceri bucata. Mai mare succes avu cartea de călătorii a boe-
Românii din Buda şi aiurea cari se interesau de rului oltean, Constantin Golescu, tipărită la Buda
cărţi istorice şi geografice, se desfătau cetind în în 1826. Autorul muntean făcând dela 1800 în­
1814 întâmplările războiului Franţozilor şi în­ coace patru călătorii prin străinătate, îşi tipă­
toarcerea lor dela Moscova, primind şi o stampă reşte notele şi impresiile sale din diferite ţări
în aramă, sau Scurta arătare despre luarea Parisului, pe unde a umblat, asemănând împrejurările ob­
ori Trista întâmplare a cetăţii Drezda cu spargerea servate cu cele ale ţării sale. Aceste note sunt
podului de acolo; iar pe urmă, în 1815, broşura adesea foarte naive, dar cu toate acestea aflăm prin
despre Napoleon Bonaparte, eventual cealaltă cu ele şi observaţii bune, cu amănunte neîntâlnite
Vrednica pomenire biruinţă sau piramidă făcută aiurea, descriind oraşele din Ungaria cum îi vine
din 113 de tunuri luate dela Francezi, cu chipul mai bine, pe scurt ori mai pe larg. Golescu plecând
piramidei. dela Bucureşti, se opreşte la Braşov, Făgăraş,
E interesant de ştiut că aceste broşuri au fost Sibiu şi apoi trecând peste Sebeşul săsesc ajunge
scrise ori traduse de însuş Petru Maior, căci, vân- la Bălgrad cu cetate vrednică de vedere şi de acolo
zându-se bine, ele îi aduceau un venit mai mare prin Turda la Cluj cu scaunul Guberniei şi mulţi
decât salarul de cenzor. Iată şi motivul pentru care domni unguri, «iubitori de străini», şi apoi