Page 8 - 1933-10
P. 8

582                                 B O A B E   D E   G R Â U


           înainte  traiu  nu  avem,  nici  hodină,  deoarece  am   Dumnezeu  să  ţie  Athosul  subt  împărăţeasca  stă­
           izgonit  pe  Vlahi  şi  ne-am  călcat  un  legământ.   pânire, spre a nu mai intra Vlahii * ').
           Oh,  nebunia  lor!  Cârduri-cârduri  eşiau  întru  bu­  O  notă  a  manuscrisului  adaugă:  «Egumenul
           curia diavolului.                                Lavrei,  Ioanichie  Valmas,  cunoscut  de  împărat
             Şi  erau  Vlahii  patru  sute  de  familii,  pe  turmele   şi  de  patriarh,  a  fost  începutul  şi  rădăcina  relelor
           cărora a vroit patriarhul să pue zeciuială şi n'a  săvârşite  de  Vlahi,  fiindcă  a  scris  ca  din  partea
                                                            patriarhului  în  chip  mincinos  şi  a  iscălit  cu  mâna
                                                            sa,  cum  că  patriarhul  a  poruncit  să  intre  Vlahii,
                                                            spre  a  lua  brânzeturi,  lapte,  lână  şi  altele  ».  Apoi:
                                                              « O carte întreagă exista înaintea revoluţiei despre
                                                            cele petrecute în Athos, care acum nu se vede *.
                                                              Din  aceste  rânduri,  cât  şi  din  întrebuinţarea
                                                            termenului  de  Cuţovlahi,  reese  că  manuscrisul
                                                            datează  din  veacul  al  XlX-lea,  dar  el  foloseşte
                                                            şi  în  bună  parte  reproduce  textul  unui  alt  manu­
                                                            scris  cu  vreo  cinci  sute  de  ani  mai  vechiu.  Se  află
                                                            în biblioteca Ivirului. începe:
                                                              *  Zicea  monahul  acesta  Ioan  Trahaniotul,  că
                                                            cele întâmplate dintru început la Sfântul Munte,
















           Evanghelia lui Ştefan cel Mare din 1495 (mănăstirea Zografu)

           lăsat  pe  arhonţi  s’o  facă,  spre  a  nu  se  îngreuna
           mănăstirile.  Au  eşit  cu  Vlahii  o  mulţime  de  că­
           lugări,  cât  vedeai  mănăstirile  păzite  numai  de
           orbi,  ologi  şi  bătrâni.  Şi  astfel  întâmplându-se
           lucrurile,  a  venit  sărbătoarea  Crăciunului  şi  s'au
           strâns  toţi  după  datină  în  Lavra  Cariesului.  Au
           afurisit  întâi  pe  dimogheronţi,  apoi  sobor  făcân-
           du-se,  au  ales  trei  bărbaţi  evlavioşi:  pe  Ioan,
            egumenul  Vatopedului  şi  pe  Simeon,  egumenul
            Caracalului  şi  pe  Nichifor,  egumenul  Constamo-
            nitului,  o  rudă  al  împăratului  Alexie,  şi  pe  doi
           supraveghetori,  de  i-au  trimis  la  împărat,  scriin-
           du-i  şi  carte:  Sfinte  Despot  al  nostru,  cunoscut
            este  împărăţiei  tale,  că  porunca  patriarhului  de  a
            sta  Vlahii  a  golit  Athosul  şi  ne  rugăm  să  ridici
            această  poruncă,  deoarece  ne  pierdem  cu  toţii;
            şi  subt  a  ta  seninătate  ducem  şi  noi  o  viaţă  li­
            niştită.
              Cetind  acestea  împăratul,  a  luat  şi  sfatul  Curţii,   Capul Sfântului Grigorie din Nazianz in chivotul dâruit de
            care  şi-a  dat  părerea  să-l  cheme  pe  patriarh.  îm­  Maria Doamna lui Şerban Cantacuzino ţi Maria Bălăceam»,
            păratul,  însă,  din  evlavie  n'a  făcut-o,  ci  a  trimis   la 1789 (mănăstirea Vatoped)
            pe  monahi  la  patriarh,  scriindu-i  doar  că  ordinul
            acestuia  golit-a  Muntele  Athos.  Iar  patriarhul   înainte şi după porunca patriarhului, nu numai
            a  dat  răspuns  împăratului:  întrucât  n'ai  iscălit,
            porunca rămâne fără putere ş; este vrerea lui     ') Nr. 5788, 281, p. 69—72.
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13