Page 3 - 1934-06
P. 3

Meteore cu oraşul Calabanca la poale


        U R M E          R O M A N E Ş T I                 L A      M E T E O R E


          Am  citit  întâiu  despre  Meteore  în  cartea  lui   mânturile,  de  n’avem  sălaşuri,  nici  păşuni  pentru
        Robert  Curzon,  care  la  1834,  uitându-se  de  pe   vite  *.  Bieţi  oameni  părăsiţi,  ajunşi  de  pripas  în
        vârful uneia din stânci, a scris:               ţara  lor,  unde  fuseseră  odată  stăpâni  şi  unde  al-
                                                        cătuiseră  întâia  aşezare  politică  românească  sub
          «  Toată  această  regiune  e  locuită  de  o  rasă  ce
        are  altă  obârşie  decât  aceea  adevărat  albaneză;  ei   numele  de  Marea  Valahie!  Când  schivnicul  Atha-
        grăesc  limba  valahă  şi  zice-se  a  fi  extrem  de  săl­  nasie  lăsase  Muntele  Athos  din  cauza  piraţilor  şi
        batici ... *) *.                                ajunsese  la  Veria,  de  hotarul  acestei  Vlahii  i  se
                                                        vorbise  drept  loc  mai  potrivit  unei  sfinte  ctitorii;
          Fireşte,  în  rândurile  din  urmă  călătorul  englez   şi,  dupăce  ridicase  el  mănăstirea  Schimbării  la
        repetă  calomnia  invidiei  greceşti.  încă  la  1220  un   Faţă  înainte  de  1383,  anul  morţii  sale,  de  pe  tro­
        arhiereu  de  seamă,  George  Vardanis,  se  plânge   nul  aceleeaş  Vlahii  îi  sosi  şi  un  urmaş  în  persoana
        că  în  oraşul  Grebena  nu  se  aude  greceasca,  nu­  regelui  Ioan  Duca  Paleologul,  cu  numele  mona­
        mind  pe  locuitorii  ei  valahi  varvarofoni,  adică  vor­  hicesc  de  Ioasaf,  fiu  al  lui  Simeon  Uroş,  care
        bitori  ai  unei  limbi  barbare  *).  Dar  nu  numai  în   pomenia  într'un  hrisov  la  1358  de  străbunii  săi
        zona  Meteorelor  se  află  Românii.  Purces  dinspre   domnitori  în  Vlahia  şi  într'altul  cu  opt  ani  mai
        Vardar,  i-am  găsit  în  tot  locul;  fie  cu  turmele   târziu,  că  luase  prin  moştenire  Vlahia;  pe  când
        suitoare  către  munţi,  fie  la  popasul  de  întregi  ca­  Alexie  Anghel,  rămas  în  locul  lui  Ioasaf,  se  în­
        ravane.  Păstori  şi  chirigii  deopotrivă  m'au  întâm­  titula Cesar al Vlahiei, iscălind cu cerneală verde *).
        pinat  cu  acelaş  graiu  de  jelanie:  *  Ce  gânduri  au
        cu noi? Ce vor face? Că ne-au luat acum şi pă-    ’) • ithr itMp(oiv) xai ywri(mu) Tije (taotlei(aţ) p(ov)
                                                         râ/v xarâ xato(wv) avdirxtvort(<uv   tijr Blaxî(av)»,
         ’) Vistts to Monastenes in the Levant, p. 299. Ed. 1916.  •  Tolvi'v  xai  f,  paoiXtia  f i ( w )   xaralaflov  n(e)oi  rr/v  xb)Qo-
         *)  Istoria  Statalm  Nueii  fi  Despoiatului  Epirului  de  Antonie   ro/itar /iov rrjr BXayiav *, « d/J-ioo ăyyeAo; f K ai oria ». Vezi
        Miliarachi, Atena 1898, p. 203.                  Nicos A. Vei in « Bvţâmz », Tomul B, 1910, pp. 10, 24, 81


                                                                 v>     lunii li J.  Dwa
   1   2   3   4   5   6   7   8