Page 4 - Bunul_Econom_1900_18

Pag. 4 BUNUL E C ON O M Nr. 18

bun sporul economiei noastre. E vorba, Unele plante se fac bine, ba dau parului este mai pe sus de ori-ce în­
ce fe l de plante, şi în ce întindere şi în chiar roade îmbelşugate, sămănate în doială.
ce rând se cultivăm în anii ce urmează pământ proaspăt şi puternic gunoit, de Dimpotrivă roirea numai într’un târ­
pe cele 8 j ugere arătură, aşa că hrana pildă cucuruzul, sfeclele de nutreţ, car­ ziu este şi în paguba roiului, şi în a
noastră şi a vitelor să fie asigurată, ro­ tofii, cânepa şi varza; altele earâşi dacă stupului ce a dat roiul, şi în a stu-
direa pământului si nu scadă, - dimpo­ le sămănăm în astfel de pământ cad, parului..
trivă s i sporească, membrii fam iliei s i şi recolta lor se nimiceşte. O lege de frunte în stupărit este:
risbească munca câmpului, venitul gos­ In ce priveşte munca cu palma şi a purta de grije, ca stupii s i fie cât
podăriei s i acopere cheltuelile şi s i mai cu vitele, unele plante, precum : viile, mai puternici, pentru a ne da roiu cât
rimână şi ceva prisos de pus la o parte I slecla de zăhar, cânepa şi inul, ne dau mai timpurii.
»Greu la deal« — o să zică, în foarte mult de lucru; altele, plantele de
Unul, mult doi roi.
faţa acestei întrebări, Românul nostru, săpat, mai puţin, şi şi mai puţin plantele
Stupii de frunte roiesc şi de câte
care nu ştie altceva, decât ce a în­ de nutreţ.
3— 4 ori în acelaşi an. Roi mai buni
văţat dela părinţi.
(Va urma). !• B l,AGA sunt însă numai unul, mult doi. Ceialalţi
O fi! dar’ o să vezi că merge. Şi
nici nu sunt vrednici a se numi roi.
merge într’adevăr, dacă, voind/a deslega
Prin prea multa roire se alege nimica
mulţumitor întrebarea, ne vom câştiga S t u p ă r i t
şi din stupul care roieşte. De aici tre­
cunoştinţele de lipsă atât despre însu­
Roirea timpurie. buinţa de a face ceva pentru împiede­
şirile pământului nostru, cât şi despre
Roirea stupilor de frunte începe carea prea desei roiri.
felul cum se hrănesc şi cum se cultivă
în Maiu, cei mijlocii roiesc în Iunie, ear’ Dacă stupul e puternic şi roieşte
deosebitele plante ; şi pe temeiul acestor
cei slabi numai în Iulie. de timpuriu, în Maiu, îl putem lăsa se
cunoştinţe apoi ne vom întocmi rândui­
Dela timpul, în care stupii roiesc, roiascâ şi a doua-oară; dacă însă stu­
rea plantelor.
atîrnă în mare parte bunătatea lor şi pul ne-a dat roiul întâi în Iunie, să
Plantele nu storc deopotrivă pă­
folosul, ce putem avea dela ei. nu-’l lăsăm a roi şi a doua şi a treia
mântul de materiile sale hrănitoare. oară. Pentru-că cu chipul acesta vom
Plantele se hrănesc parte din aer, prin In Maiu şi în jumătatea întâia a avea doi stupi buni, în loc de 3— 4
frunzele lor, parte din pământ prin ră­ lui Iunie sunt flori din greu în toate nevoiaşi, cari, afară de roiul întâi, toţi
dăcinile lor. Plantele cu rădăcini multe părţile. Roii din acest timp, având la
se pot foarte uşor prăpădi.
şi scurte, şi cu foi puţine, subţiri şi în­ îndemână cu belşug hrana trebuincioasă,
guste, se hrănesc aproape numai din îngrabă îşi clădesc fagurii, îşi adună
pământ şi slăbesc mai cu samă stratul mierea şi cresc sumeţenie de pui, în-
deasupra. Astfel de plante sunt: grâul, mulţindu-se. Ş t i r i d e t o t f e l u l
săcara, orzul şi ovăsul. Plantele cu ră­ Roii din jumătatea a doua a lui
dăcini puţine, dar’ lungi şi puternice, Iunie de obiceiu ne mai aflând hrană Timpul pe aici e neschimbat: mai mult
ploios ca aşezat.
şi cu foi multe şi mari, se hrănesc mai din belşug, rămân slabi în asămănare
De astfel starea sămănăturilcr, atât în
mult din aer şi din stratul din jo s a cu cei dintâi; ear’ cei din Iulie, nu nu­
părţile noastre cât şi pe aiurea, peste tot în
pământului. De felul acesta sunt: păs- mai că nu sunt de traiu, dar’ nici pentru Ardeal, precum ni-să vesteşte, e frumoasă,
tăioasele şi trifoiurile. stăpânul lor nu sunt de folos. fânaţelor le merge bine, dar’ pentru grânele
Plantele recoltate (culese) pe timp Dar’ roirea timpurie are urmări de toamnă începe a fi prea multă ploaie, el
cât sunt în floare, slăbesc mai puţin pă­ bune nu numai pentru roiu, ci şi pentru prinde pe alocurea a cădea.
mântul, ca cele-ce au ajuns în deplină stupul care a roit. Amândoi se împute-
M ăsurarea dării de ven it pentru
coacere. resc, se umplu cu miere, şi folosul stu- anul acesta se va face pentru comunele din

Flăcări vâlvăiau pe drumul »Nu ’nţelegi tu nici din gură Ear’ în ziua ceealaltă
Carului, şi-adânc din văi Tatălui! Şi-ţi spuiu mereu! Soarele pe Lia ’n lunci
Se 'nora ’n văzduhuri fumul Eu te-am pus să fii măsura N’o văzu din zare-naltă;
Alb de pe păduri cărunte, Vremilor rătăcitoare — Dar’ zări plângând tăcută,
Ear’ pe munţi pe cât un munte Ce ţi-e păsul ? Spune-1, Soare, Floare-albastră neştiută
Se ’nălţau văpăi. Ca să-l ştiu şi eu. Lumii pân’ atunci.

Ar fi ars topita earbă »Tu ţi-ai pus păcatu ’n minte, Ştim asa, c’asa cu totii
De pe lunci, ear' apa ’n mări Şi pe drumul nopţii pleci! Din strămoşi am apucat,
Poate-ar fi ’nceput se fearbă: Pui alături, Soare sfinte, Ca s’o ştie-aşa nepoţii,
Dar’ ieşi ’nspăimântătorul Biata pulvere-a cărării Cum s’a fapt din Lia floare,
Domn al lumilor din norul Cu lumina ’nflăcărării Cea cu trupul rupt din soare
Sbuciumatei zări. Soarelui de veci! Fată de ’mpărat.

Eată-1, scuturându-şi rîul »Mergi-ţi drumul teu spre seară :— Ea de-atunci ca o sihaştră
Pletelor. El de mâhnit Ear’ mândriei şti-vom noi Creşte ’n margini de poteci,
Prinse cu putere frâul — Ce se-i facem ca să pearăU Ziua vezi că-i floare-albastră
Şi cu gurile ’ncruntate Şi plecând Stăpânitorii, Şi te uiţi la ea cu milă,
Nechezând, întorşi pe spate, începură ’n vuet norii Ştii că ’ntrînsa-i o copilă
Roibii s’au oprit. Să răverse ploi. Şi-un blăstăm de veci.