Page 3 - Bunul_Econom_1901_17
P. 3

Nr.  17                                ____________BUNUL  ECONOM                        '      ...........................   Pag.  3


          la  o  mie  două  de  floreni.  Dacă însă tot   ogoară,  ca  locul  să nu mai  rămână sterp   dacă  ea  a  avut  o  desvoltare  puternică.
          pământul,  ce  se  lasă  ogor  sterp,  s’ar să­  tot  în  al  treilea  an.            Uscatul  mai  bine  se  face  pe  capre..  Nu
          măna  cu  mâzăriche,  folosul  ar fi, cel pu­   Dacă  cutare  comună  nu  s’ar putea   e  bine  să  se  întoarne de  multe-ori, pen-
         ţin,  întreit  mai  mare,  ceea-ce,  fireşte nu   hotărî  să  samene  întreg  ogorul  cu  mă-   tru-că  foile  ei  se  scutură  cu  înlesnire.
         e  lucru  de  nesocotit.                    zăriche,  ar  fi  de  dorit  şi  totodată  de    Cine  ar  dori  să-şi  agonisască şi să­
                                                     mare  folos  să  introducă  cultura  ei  ba­  mânţă,  trebue  să  lasă  măzărichea  din
               După  calculele  tăcute  de  economii
                                                     rem  în  jumătate  sau  a treia parte a ace­  un  cap  de  loc  până  când cea  mai mare
       v  practici  un  jugăr  de  pământ dă  18— 28
                                                     luia.  Aceasta  ar  putea-o  face  cu  bună   parte  a  păstăilor  ei  s’a  desvoltat deplin.
         măji  metrice  nutreţ  uscat  sau  40— 56
                                                     înţelegere  toate  comunele,  şi  sigur  că
         măji  m.  nutreţ  verde,  adecă  îndoit  mai                                                 De  îmblătit  mai  bine  se îmblăteşte
                                                     nu  s’ar  căi.
         mult  decât  fânul  agonisit  de  pe  o  li­                                           cu  îmblăcii.  Ear’  ovăsul  se  alege din ea
                                                          Vom  spune  acum  câteva  cuvinte
         vadă  de  asemenea  mărime.  In  bunătate                                              prin  vânturare.
                                                     despre  cultura  ei.   Măzărichea  pentru
         încă  nu  rămâne  îndărătul  fânului  de  li­
                                                     nutreţ  se  poate  sămăna  acum  în  Maiu.
         vadă.  Şi  dacă  am  socoti  că,  în  loc  de
                                                     In  Iulie  sau  August  este  în  floare,  deci          S t u p ă r i t
         ogor,  la  o  comună  s’ar  sămăna  cu  mă-
                                                     se  coseşte  şi,  fiind  atunci  călduri  mari,
         zăriche  numai  300  jugere  şi  calculând
         numai  o  roadă  mijlocie,  s’ar  recolta  la   se  uscă  cu  înlesnire.                            Un  roiu,  mult  doi.
         7000  măji  metrice  nutreţ  uscat  sau  de      Nefiind  pământul  de  loc  pregătit,      Sunt  stupi,  cari  roiesc  şi  de  câte
         două-ori  atâta  nutreţ  verde,  care,  so­  i-se  dă  acum  o  arătură  şi  se  samănă   3— 4  ori  intr’un  an.  Pricina  este  în  lo­
         cotit  în  bani,  numai  cu  1  fi.  maja  me­  măzărichea.   Pentru-ca  să  nu  cadă,  se   cul  prim  mulţimea  matcelor,  cu  zecile,
         trică,  ne-ar  da  la  7000  fi.  Acest  folos,   samănă  amestecată  cu  ovăs,  anume  1   ce  se  prăsesc  vara  în  fie-care stup  bun.
         în  asemănare  cu  cel-ce  îl  dau  oile  ţi­  parte  ovăs  şi  3 mâzăriche, sau  şi  1  parte   Cu  prilejul  primei  roiri  iese de obi­
         nute  pe  ogoarâ,  este  neasemănat  mai   ovăs  şi  4  părţi  mâzăriche.              ceiu  matca  cea  bătrână,  rămasă  din
         mare.                                            Dacă  se  samănă  prin  împrăştiere,   anul  trecut,  şi  cu  ea  împreună  o  parte
              Dar’,  dacă  luăm în  băgare de samă,   ca  de  obiceiu,  la  un  jugăr  se  cer 5— 7   mare  a  albinelor.  Al  doilea  roiu  iese
         că  ea  se  desvoaltă  repede,  ast-fel  că,   ferdele  (nouă)  de  câte  20  litre.  O bună   cam  la  9  zile  după  cel  dintâi,  şi  este
         sămănată de timpuriu,  se  poate cosi  îna­  grăpare  a  pământului după sămănat încă   condus  de  una  sau  mai  multe  matce
         inte  de  ogorîre,  şi  locul  se  poate  lucra   ajunge;  dar’  mai  bine  e  când,  îndată   tinere.  Roiul  al  treilea  iese  cam  la  3
         cât  de  bine  până  toamna,  când  e  dea   după  sămănat,  locul  să  şi  tăvălugeşte,   zile  după  al  doilea  deasemenea  cu  una
         se  sămăna  grâul;  dacă  avem  în vedere,   pentru-că  cu  chipul  acesta  măzărichea   sau  mai  multe  matce,  ear'  al  patrulea
        că  ea  direge  pământul  mult  mai  bine   se  poate  cosi  cât  mai  aproape  de  pă­  iese  şi  mai  îngrabă  după  cel  de  al
         decât  ogorul  sterp  şi  că  se mulţumeşte   mânt,  cotoarele  ei  fiind foarte nutritoare.  treilea.
         şi  cu  pământ  mai  sărac  şi  isbuteşte  şi   Alte  lucrări,  până  la  cosit,  nu  sunt   Prin  prea  multă  roire  şi  cel  mai
         numai  într’o  arătură,  măzărichea este cu   trebuincioase.  Buruenile,  ce  s’ar  ivi,  nu-i   bun  stup  se  slăbeşte;  ear’ roii din urmă,
         drept  cuvânt  o  plantă  de  foarte  mare   pot  face  nici  o  stricăciune.          de  regulă,  sunt  nevoiaşi.  De  aceea  este
         preţ  in  economie,  şi  e  vrednică  a  fi     Cositul  ei  este  mai  anevoios  decât   în  interesul  (folosul)  stuparului  să  nu-şi
        cultivată  cu  totînadinsul,  (îndeosebi  în  al  altor  plante  de  nutreţ,  mai eu seamă  lasă  stupii  a  roi  mai  mult  decât  odată


              »Măcar  un  cuvinţel...«              acuma ?  Cum  am  să  rămân ?  Ce-am  să    şi  căzu  în  genunchi...  Ne  mai  putând
              »Aşa,  toca-toca,  alta  nu  ştii  se  mai   mă  fac  eu,  biata  de  mine,  ce  rn’oi face?   răbda,  mă  repezii  spre  ea;  dar’  abia
        spui?«  zise  el  năcăjit  şi  se  sculă.   Au  se  mă  dea  după  unul  care  mi-e     mă  zări  şi  recâştigându-şi  puterea,  se
              »Nu  te  mânia,  Victor  Alexandriei»,   urt...  Vai  de  capul  meu!«            sculă  şi  ţipând  cu  glas  slab  se  pierdu
        grăi  ea  repede,  abia  putându-şi  opri        »Cearcă  să  cânţi,  să  fii  veselă!«   prin  desiş,  lăsând  florile  risipite  pe
        plânsul.                                    bolborosi  cu  jumătate  de  glas  Victor,   iarbă.
              »Eu  nu  me  mâniu,  dar’  de  ce  eşti   schimbând  mereu  locul.                     Eu  m’am  apropiat,  am  cules  de
        şi  tu  aşa  proastă. .   La  urma  urmelor      •Măcar  un  cuvinţel,  unul  singur...  jos  mănunchiul  de  vineţele  şi  am  eşit
        ce  vreai?  Să  mă  însor  cu  tine  ştii  că   Bună-oară:  Aculino,  bunâ-oară:  eu...«  din  dumbravă  pe  câmp.  Soarele  cobo-
        nu  se  poate 1  Ce  vrei  atunci ?  Ce ?«  Şi   De  odată  durerea  îi  sfâşie  pieptul   rîse  pe  cerul  senin,  dar’  razele  lui  pă­
        ridicând  din  umeri  şi  desfăcând  dege­  şi  n’o  lăsă  se  isprăvească  vorba,  pră-   reau  veştede  şi  reci,  în  loc  să  strălu­
        tele  mânilor,  aştepta  par’că  răspunsul.  vălindu-se  cu  faţa  pe  iarbă,  începu  să  cească,  se  răspândeau  uniform  într’o
              »Nu...  nu  vreau  nimic,«  şopti  ea şi   plângă  amarnic.  Tot  trupul  ei  tremura   lumină  apătoasă.   Până  seara  mai  era
        abia  cuteză  să-’i  întinză  mânile  tremu­  şi  ceafa  ei  să  bătea  convulsiv;..  Durerea  vre-o  jumătate  de  cias,  dar’  amurgul
        rătoare,  »dar’  măcar  un  cuvinţel...     reţinută  atâta  timp  se  revărsa  acum   abia-abia  se  învăpăia.  Vântul  cel  aspru
             Şi  lăcrămile  o  podidiră  şiroae.    potopitoare.  Victor  se  depărtă  de  lângă   şi  iute  îmi  bătea  în  faţă;  se  pornea
             »Aşal!  s’a  pornit  pe  plâns«,  zise   ea,  dădu  din  umeri  şi  plecă  cu  paşi   repede  şi  sbura  înainte,  trecând  peste
        el  plictisit  şi-şi  împinse  căciuliţa  pe   mari.                                   drum  şi  dealungul  marginii  pădurii,  îm­
        trunte.                                          Trecură  câteva  clipe...  Aculina  se   podobit  de  frunze  mici  şi  sucite;  coasta
             »Nu...  nu  vreau  nimic»,  îngână  el   linişti,  ridică  capul,  sări  în  sus,  se  uită  dumbrăvii,  care  mărginea  ca  un  zid
        sughiţând  şi  acoperindu-şi  faţa  cu  mâ­  în  jur  şi  îşi  împreună  mânile;  voi  să   câmpul,  tremura  întreagă  şi  strălucea
        nile.   »Dar’   cum  am  să  rămân  eu     fugă  după  el,  dar’  picioarele-i  şevăiră,  I într’o  lumină  molatică,  limpede  dar’
   1   2   3   4   5   6   7   8