Page 1 - Bunul_Econom_1902_30

Anul IU. Orâştie, 2 August n. 1902. Nr. 30.

R E V I£ I^ ENTRU AGRICULTURA, INDUSTRIE ?! COM TCIU
P
ORGAN AL: denumii Econom din Orăştie“ şi „Reuniunii româno de agricultură din co> itol Sibiinlni".

A B O N A M E N T E : II A P A R E : I I N S E R Ţ I U N I :
Pe an 4 coroane (2 fi.); jumătate an 2 cor. (1 fl.) il j! se socotesc după tarifă, cu p r e ţ u r i m o d e r a t e
Pentru R o m â n i a 15 franci pe an. |l în flecare Duminecă. j Abonamentele şi inserţiunile se plătesc înainte.

cu ajutorul unui pulverisator (stropi­ i cu totul stricate, ear’ gustul de muce-
îngrijirea pivniţelor de vin. toare) cu o soluţiune (topiturâ) de var j gai străbate prin păreţii vasului şi pă-
(1 chgr. var nestins la 10 litri apă), j trunde la vin. Mai mult încă se poate
Sunt mulţi, care au obiceul, bun care stropire o repetăm şi în a doua-zi, j întâmpla ca germenii (sâmânţa) boalelor
de altfel, de a arde pucioasă în pivniţă, însă cu o soluţiune de 6 chgr. var la să se păstreze în aceste mucegaiuri.
adecă de a o afuma cu pucioasă în­ 100 litri apă. Putem de asemenea ca S’a constatat, că tulbureala unor vinuri
tocmai cum se afumă un butoiu. înainte de var să stropim atât păreţii puse în butelii, a fost causată tocmai
Pe când însâ afumatul (din când cât şi pământul cu o soluţie de peatră prin introducerea acestor germeni în
în când) al butoaielor fereşte pereţii vânătă. sticlă in momentul umplerei lor.
vaselor de mucegăite, din contră pivniţă Cu toate aceste să nu credem, că
trebue afumată mult mai des pentru cu aceste 2 stropiri am asigurat o Pentru curăţirea exteriorului (par­
a o feri. Aceasta se întâmplă din causă curăţenie desâvîrşită a pivniţei, căci sunt tea din afară) a vaselor putem să ne
că lucrarea fumului de pucioasă ţine speţii (feluri) de mucegaiuri, cari se servim de o soli/ţiune de bisulfit de
foarte puţin în pivniţă, şi sâmânţele înmulţesc şi în contact (atingere) cu sodă 20 grame la litru de apă, sau
de mucezeală din zidurile şi pivniţile peatra vânătă. Pentru a preveni şi pe să ne mulţumim cu întrebuinţarea fumu­
vecine, întră în pivniţă şi încolţesc în aceste putem să adâogăm la soluţiunea lui de pucioasă.
atingere cu umezeala pe care o gă­ de var floare de pucioasă în cantitate Afumatul cel mai bun cu pucioasă
sesc pe păreţi. se face în modul următor:
de 1 chgr. la 100 litri apă de var.
>
Prin urmare este absolut necesar
Umezeala pare la început cu totul | Se stropesc toate suprafeţele va-
într’o pivniţă de a împedeca pe cât
inofensivă (nevătămătoare) îtisâ este j selor, pivniţei cu apă, ca să fie ume-
este posibil desvoltarea mucezelei pe
dovedit, că putrezirea a tot ce este [ zeală în pivniţă. Apoi introducem în
păreţi, acoperindu-i cu un strat antisep­
lemn în pivniţă este datorită muceze­ I unul sau mai multe vase de păment,
tic (omorîtor de boale). Cel mai
lei. Este de asemenea sigur, că vasele I pucioasă în bulgări în cantitate să co-
simplu mijloc constă în a spoî păreţii
pline de mucegaiu în câţi-va ani sunt I respundă 38 grame de pucioasă la un
pivniţei cu var sau de a stropi păreţii
Fugarii ajunseră repede pe o cărare îngustă în pădurea dela
F O I T A
.9 i Broşteni. D’ac'i încolo spre Răreu drumul se făcea tot mai greu,
i şi numai cine cunoştea bine vadurile, putea să treacă de atâtea-
PIETRELE DOAMNEI ori rîul fără să ’bse întâmple vre-o nenorocire. Dacă isbutea să
scape nezăriţi li-se perdea urma. Calul Domnului începuse sâ
de Carmen Sylva.
I obosească tare purtând îndoita-’i sarcină, şi de geaba îl isbea Rareş
(Urmare.) cu pintenii, căci nu mai putea să fugă, doar scotea câte un
— Staţi! strigă el. încotro vă duceţi? horcăit trist.
— Voim să prindem pe Rareş. S’au pus o sută de galbini ■— Măria-ta, zise Doamnei un om din ceată, ia calul meu,
pe capul lui! Spune-ne unde e, ori te ucidem I că eu rămân în urmă 1
Călugărul le făcu din cap semn să se ia după el, şi apucă
printr’o vâlcea pe un drum care începu curând să urce repede Doamna se împotrivi.
peste stânci şi trunchiuri de copaci, şi pe urmă se afundă într’o — Curând, Măria-ta, că pe urmă o fi rău, strigă el; şi ridică
pădure, în care nu putea pătrunde omul. pe Doamna din braţele soţului ei şi o aşează pe calul lui; apoi
Călăreţii îl urmară câtva pe caii lor mici, slabi ca nişte pisici, pieri în bungetul de pădure, fără să aibă Doamna vreme a-’i
dar’ pe urmă înec pură să cerceteze, şi negăsind nici o urmă, văzură mulţumi.
câ preotul ’i-a amăgit, şi atunci îşi versară focul pe el; îi rupseră Acum drumul se depărta. Bistriţa se suia în sus spre Rărău,
hainele de pe dânsul, şi îl răstigniră pe un trunchiu de copac ) unde şi astăzi o mănăstire mică încunoştiinţează despre fuga lui
răsturnat. Pe urmă plecară în goana cailor. Buzele bietului bătrân Petru Rares,
t
se învineţiră, dar’ el tot îngână : Departe îi chiemau cele două stânci, ca turlele de biserici
— Şi dacă nu pe cruce, dar’ totuşi pironit. Şi dacă nu
acolo era o peşteră, în care se putea ascunde.
pentru omenire, dar’ totuşi pentru ţeară!
Pe urmă închise ochii şi îndură fără tânguire moartea în­ O pădure de nepătruns îi împresura. Din trunchii răsturnaţi
ceată şi plină de suferinţe. dădeau alţi brazi uriaşi. In fiecare clipă alunecau pe muşchiul