Page 1 - Bunul_Econom_1902_38
P. 1

Anul  III.                                Orăştie,  28  Septemvrie  n.  1802.                                      Nr.  38.














                  REVISTA  PENTRU  AGRICULTURA,  INDUSTRIE  ŞI  COMERCIU


     ORGAN  AL:  „Reuniunii  Economice  din  0răştie“   şi  „Reuniunii  române de  agricultură  din comitatul          Sibiiului11.

                  A B O N A M E N T E :                         A P A R E :                i              I N S E R Ţ I U N I :
     Pe  an  4  coroane  (2  fl.);  jumătate  an  2  cor.  (1  fl.)   în   fle c a re   D u m in e că .  |  se  socotesc  după  tarifă,  cu  p r e ţ u r i  m o d e r a t e
            Pentru  R o m â n i a   15  franci  pe  an.                                          Abonamentele  şi  inserţiunile  se plătesc  înainte.

                                                 Românii  prea  cerem  multe  dela  preo­   sei  cu  fapta  şi  cu  sfatul  în  multele ne­
        iMpfjntnl profesional.                   tul  şi  învăţătorul  nostru.  Dela  preot ce­  voi  ale  sale,  dar  ca  el  să  fie  şi  propa­

                                                 rem  să  ne  fie  părintele  sufletesc  şi  tot   gatorul  direct  al  ştiinţelor  economice
                                                 el  să  ne  fie  conducătorul  in  cele  ob­  poporului  seu,  este  prea  mult  cerut.
                         i i .                   şteşti,  apoi  medicul,  advocatul,  profeso­  Seminarele  noastre  se  ocupă,  cu  drept

          Am  amintit  în  nrul  precedent,  că   rul  de  agricultură,  sfătuitorul  în  ale co-   cuvent,  în  prima  linie  cu  înveţareS  ce­
     învgţămentul  profesional  preocupă  pe     merciului,  industriei,  a  reuniunilor  şi   lor  bisericeşti  şi  numai  în  mod  infinit
     toţi  doritorii  de progresul  neamului nos-   băncilor  de  înfiinţat  etc.  etc.  In  gene­  de  restrîns  de  ştiinţele  positive,  cum
     stru  pe  teren  economic  şi  în  special   ral  cerem  ca  el  să  fie  universal  în  ale   sunt  şi  cele  economice.  Să  se  consa-
     «Revista  Economică»  în  nrii  33,  34  şi   ştiinţei.  Aceasta  nu  merge.  înainte  de   creze  şi  acestor  studii  cel  puţin  a  pa­
     35  din  a.  c.,  consacră  trei  articole  sub   asta  cu  câţiva  zeci  de  ani 'avea  rostul   tra  parte  din  timpul  studiilor  acestor
     titlul  «Trebuinţa  de  a  ne  creşte  spe­  seu  pretenţia noastră,  fiindcă putem zice   ramuri  ale  ştiinţelor,  atunci  vom  fi  în
     cialişti  pe  terenul  economic».           că  mai  în  toate  satele  preotul  şi  întru­  drept  a  pretinde  dela  preoţii  noştri  să
          Cu  drept cuvent constată,  că  preo-   câtva  învăţătorul  erau  singurele  per­  fie  adevăraţi  apostoli  ai  ştiinţelor  eco­
     ţimea  şi  înveţătorimea  noastră  nu  au   soane  instruite,  ear  poporul  era  avisat   nomice.  Până  atunci  să  ne  mulţumim
     făcut  şi  nu  fac  aproape  nimic  pentru   la  sfaturile  lor  si:  numai  la  al  lor.  Azi  când  vedem,  că  preotul, pe  basa  cunoş­
                                                                 j
     propagarea  cunoştinţelor  economice  în    stau  lucrurile  altfel.  Instrucţiunea a deş­  tinţelor  sale  generale  şi  cu  puţinul  ce
     popor  şi  atribue  acest  neajuns  lipsei de   teptat  poporul  şi sfaturile preotului, care   învaţă  în  seminarii  din  ştiinţele  eoono-
     pregătire  în  şcoalele  teologice  şi  peda­  era  privit  ca  un  atotştiutor,  —   acuma   mice,  este  şi  un  econom  stăruitor  şi
     gogice  în  ramura  agriculturii,  şi  insufi­  au  devenit  insuficiente.  Rreotul  să  fie   doritor  de  progres,  ca  să  servească
     cienţa  şcoalelor  de  repetiţie   econo­   în  primul  rînd  adevărat  părinte  sufle­  de  exemplu  pentru  poporenii  sei  şi
     mice,  de  care  găsim  prea  puţine  în re­  tesc  al  poporului  seu  şi  aceasta  să-i fie   demn  de  imitat.
     giunile  locuite  de  români.               prima  preocupa ţiu ne,  apoi  este  bine  ca   Intr’un  articol  viitor  vom  continua.
          Fie-ne  permis  a  ne  opri  mai  în-   el  să  cunoască cât  de multe ştiinţe prac­
     tâiu  asupra  acestor  trei  puncte.  Noi   tice,  prin  care  să  ajute  pe  poporenii

                                                      Acum  se  şi  măritase;  i-se  dăduse  băr­  boare.  Răbdători,  muţi,  cu  ochii  ţintiţi  în
                F   O   I  T 9  A                bat  după  dor,  un  voinic  şi  isteţ  tovarăş,  ti-   văzduh;  curgându-le  sudoarea  ’n  spume peste

                                                 ner  potrivit  ca  ea  şi  vesel  şi pretinos.  Cine-i   scobitura  şălelor  păşeau  cu  sfieală,  dar  ne­
                Pe  drum...                      vedea  se  bucura  ca  de  un  semn  bun.  Noro­  clintiţi  înţepenindu-se  în  copite,  îndârjiţi  sub
                                                 cul,  se  întâmplă  câte-odată,  face  asemenea   povara  covîrşitoare.
                                                minuni.                                          Era  cald.  Luna  lui  Maiu.  Zi  de  ferbin-
          Mai  rar  aşa  pâreche  potriyită  ca  Mâri-   De  câteva  zile  se  aflau  la  moşia  Vîş-   ţeală  isvorîtă  ca  din  vr’un  cuptor.  Un  câne
     oara  şi  bărbatul  ei.  Crescută  în  bine,  în  mij­  canii,  veniţi  ca  să  petreacă  zilele  primăverii   miţos  suriu  se  tîra  ostenit  după  car,  cu limba
     locul  bucuriilor  şi  a  veseliei  de  tot  felul, de­  de  curând,  reîntoarsă  pe  plaiurile ţerii,  şi  fe­  scoasă.
     prinsă  să  i-se  îndeplinească  toate  gândurile,   ricirea  lor  împodobea  încă  şi  mai mult  lumi­  —   Aho 1  Aho...  ho...  domol...  Joiane...
     şi  nu  fantastică,  nici  capriţioasă  ca  un  copil   noasa  vale  a  locuinţei  lor  încunjurată  cu gră­  ţine  ’n  loc  Plăvan...  domol,  tătucă...  Cea!
     nărăvit,  căci  era  cuminte  din  născare  şi  mai   dini  înverzite,  de  ţi-se  părea  că  e  un  colţ   Ceai  hăis!...  striga  prelungind  cuvântul  Moş
     cuminte  încă  printr’o  creştere simplă,  o inimă   de  raiu.                         Ioan  Toma,  un  bătrân frumos,  cu  barba albă
     curată  ca  isvorul de munte, împrejurările vieţii   Intr’un  cuvânt  şi  lumea  şi  oamenii  Ie   şi  creaţă,  ţinându-se  pe  lângă boi  când  dina­
     întocmiseră  din  ea  un  suflet  rar  de  blândeţă   erau  cu  prinţă!         •      inte,  când  aproape  de  ei,  tot  vorbindu-le  şi
    şi  bunătate.                                    Cobora  scârţiind  carul  încărcat  cu  şin-   atingându-i  uşor  cu  o  creangă  deIcopac.
          Cu  toţii  o  iubeau  ca  pe  o  sfântă  fe­  dilă  pentru  acoperemântul  bisericii  din  satul   —   Ce  mai  păcate!  Doar  de-a  nebunit
     cioară  şi  în  chip  de  desmerdâre  îi  ziceau   Vîşcanii.  încet,  domol  opinteau  boii,  oprind   vătavul  de-a  turnat  atâta  amar de  scândură...
    duduia  Mărioara  pentru  blândeţă  şi  gingăşia   din  când  în  când  pe  loc  şi spriginind  învân-   zicea  Moşneagul.
     ei;  căci  era  şi  frumoasă,  dar  mai  presus  de   joasa  lor  ceafă  jugul  de  lemn  ros  şi  luciu,   Şi  tot  aşa  se  chinuia  el şi  cu  cele două
    toate  dulce  în  purtări,  mlădioasă  şi  cu  nuri   care  le  prindea  capetele  ca  într’un  privaz.   dobitoace,  lăsându-se  încet spre  cale  pe urma
     de  i-se  resfrângea  inima  prin  ochii  sei  mân-   Clina  dealului  cam  repede  şi  carul  îngreuiat   drumului  şănţuit  de-amândouă  laturile.
    găioşi.                                     se  lăsa  cu  putere  peste  ei,  mai-mai  să-i  do­  Deodată  se  stîrni  din  depărtare  nişte
   1   2   3   4   5   6