Page 3 - Bunul_Econom_1903_45

Nr. 45 BUNUL ECONOM Pag- 3

ouă, brânză etc. Pentru prevenire măsura cea se usuce acasă, io podul locuinţelor, in odăi ferbinte, ci peotru a o face mai digestibilă,
mai bună ar fi scoaterea porumbului din bine aerisate sau în’ pătule ori hambare. precum şi' consumarea ei în stare poaspătă.
consumaţie, pentru-că îndepărtând causa, în­ Ştiţi de asemenea bine, că una din Pentru merinde e mai bun mălaiul ?care se
cetează şTţfectul. Eţar’ fiindcă aceasta nu e căuşele stricării porumbului este şi întârzierea păstrează mai bine şi nu e atâta expus des-
cu putinţă, şi mai ales de-odată, din multe cu care se face adesea dijmuirea şi din care compunerei.
consideraţi uni, trebue să ne gândim mai în­ pricină ţăranii nu-şi pot aduna porumbul la
tâi u la înlăturarea porumbului stricat şi al timp. Pe Domeniile Coroanei, locuitorii sunt In privinţa alternării mămăligei cu pâne,
aceasta s’ar putea reali sa cu mai multă is-
doilea la alternarea mămăligei cu pâne şi Ia feriţi de acest grav neajuns, dacă s’ar pro­
bândă prin înfiinţarea cuptoarelor la sate, fie
Introducerea* legumilor bune. ceda tot aşa in toate părţile, acest singur
pe lângă fiecare gospodărie, fie câte unul de
lucru ar ajunge pentru a înlătura multe ca­
Porumbul întrebuinţat mai rar e de alt­ mai multe familii, sau numai unul singur,
mintrelea un nutremânt bun şi are avanta- şuri de pelagră. ,.r comun, sub îngrijirea unei societăţi, alcătuită
giul că se poate obţinea cu mai puţine chel- Numai puţin însemnată e şi sortarea tot din săteni, care sâ-’l pună la disposiţia
tueli, decât grâul sau săcara. In afară de a- porumbului, chiar la desfăcut, în trei calităţi: locuitorilor, contra unei'taxe modeste, şi să
ceasta porumbul ia, după-cum am văzut mai 1 cel mai frumos şi mai copt pentru sămânţă, poată coace şi pâne de vânzare pe socoteală
sus, o parte atât de însemnată în agricultura 2 cel mijlociu, dar’ tot curat, fără boabe proprie. Ţăranii cari se întorc din armată
noastră, încât nu se poate părăsi fără pagube. crude, umede sau mucigăite, pentru hrană, s’au deprins cu pânea şi ar urma de sigur
şi 3 restul pentru vite, care fiind însă mai
Pentru aducerea la îndeplinire a primu­ şi în sat să mănânce pâne, dacă ar găsi cu
rău, mai jilav, nu se va mai întrebuiţa nici
lui punct, trebue dată o deosebită îngrijire uşurinţă. Aceştia vor fi cei dintâiu, cari vor
culturei porumbului, dela început până la el fără a fi fost inai întftiu uscat pe deplin. primi inovaţiunea ce încercăm. Pentru ceialalţi
sfîrşit, până la transformarea lui în mămă­ Conservarea porumbului încă cere multă locuitori, cari nu sunt deprinşi cu pânea, ca
ligă, mălai sau altceva, în care se obicînueste grije. Cei cari n’au coşare bune, clădite în unii cari nu mănâncă decât mămăligă, şi
a fi consumat. Să nu se mai samene în nici bataia) vântului, îl pot păstra in podul casei n’au din această causă toată încrederea în
un cas porumb amestecat, de mai multe sau al magaziei, în cari se va pune în stra­ puterea ei hrănitoare, m’am gândit că odată
soiuri, căci neajungând de-odată la maturitate, turi subţiri şi se va aerisa şi lopăta din când cu cuptoarele să introduc pânea în hrana
la cules, se va recolta pe lângă cel copt şi in când. In podurile grajdurilor nu e bine personalului inferior de pe Domeniile Coroa­
ştiuleţi cruzi, cari când întră în fermentaţie, să se ţină. mai cu seamă în cele cu tavanul nei şi a tuturor oamenilor ce întrebuinţaţi la
sunt nesănătoşi şi strică şi pe ceialalţi. slab şi jos, căci prinde miros şi se poate diferite munci.
mucigăî dela aburii viţelor.
Sâm.ănatul să se facă, după localitate, Spre acest sfîrşit, vă învit a lua măsuri
destul de timpuriu, tot aşa şi prăşitul, spre O deosebită atenţiune merită în sfîrşit, să daţi de acum înainte, atât'servitorilor cât
a avea timpul trebuincios pentru desvoltaie dle agent, măcinatul, păstrarea făinei şi pre­ şi lucrătorilor pe lângă mămăligă şi pâne.
şi coacere, ear’ ca loc de cultură să nu se gătirea mămăligei. înainte de toate porumbul La început de câte două ori pe săptă­
aleagă terenuri umede, mlăştinoase sau ex­ să nu se macine până nu este bine uscat, mână, ear’ mai târziu mai des, până-ce veţi
puse inundaţiuntlor, în cari porumbul nu şi să se macine pe cât e posibil în cantităţi ajunge la cel puţin odată pe zi.
creşte bine si nn se coace de ajuns. Odată mici. Făina s i nu fie nici prea mare nici
sămănat, să se prăşească, pentru a nu lăsa prea măruntă, ear’ conservarea ei să se facă Astfel vom isbuti, pe de o parte a’i
să-l năpădească buruenile, cari îl tmpedecă numai io lacuri uscate, bine aerisate. Nu e deprinde, ear' pe de alta vom da pildă şi
In creştere. rău dacă se deschide din când în când sacul vom arăta şi calelalte foloase ale pânei, mai
sau lada cu făină, pentru a lua aer şi a nu cu seamă vara, când munca să face departe
In ce pr veste recolta, si nu se culeagă prinde mucigaiu. Pentru mălaiul dela morile
înainte de a fi bine copt şi destul de uscat. de sat. Pe lângă economia timpului ce se
cu aburi, se recomandă a’l întinde şi a’l lăsa perde cu pregătirea mămăligei, se va vedea
Pentru uscare se poate lăsa pe câmp, dacă
câtva timp aerului, căci eşind înferbântat că pânea e tot atât de nutritivă, de săţioasă,
nu e temere de schimbarea vremei, sau se
poate ţinea, după cules, în locuri bine aeri- dintre petre are nevoe de reveneală. şi că nu împedecă organismul omului, ca
sate. In ori-ce cas ştiuleţii trebuesc desfăcuţi Cu toate că nu e încă dovedit că tă- mămăliga, care nu se digerează aşa iute.
Pânea trebuincioasă o veţi face în regie, în
cât de curând de foi, pentru-cl acestea au rîţa ar fi mai vătămătoare decât făina, nu e
apă si lăsate mai mult timp în grămezi, se rău să se cearnă mălaiul cu o sită mai deasă; cuptoarele noastre, întrebuinţând la frământat
pot încinge şi strica atunci boabele. prin aceasta se înlătură pe de o parte gu- şi celelalte operaţiuni, femei din sat, ca să
noaele ce ar conţinea, ear’ pe de alta se su­ să înveţe. Şi pentru-ca să se poată deprinde
Când vara a fost ploioasă şi porumbul cât mai multe, le veţi schimba îndată ce
nu s’a putut coace de ajuns, se va da o în­ pune unui curent, care-1 frăgezeşte. au învăţat bine această îndeletnicire casnică.
grijire şi mai mare culesului şi se va feri, De mare folos e şi ftrberea îndelun­
după cules, de ploaie. In asemenea caşuri e gată a mămăligei, nu atât în vederea distru­ (Va urma).
mai bine să se recolteze mai de grabă şi să gere! toxinelor, cari nu se nimicesc în apă

era singură, însă mai palidă şi mai plânsă pe un năsip de diamant; pe lângă el arbori sculară spre a merge mai departe, zise St.
ia părea şi mai frumoasă. Genarul era dus nalţi, verzi, stufoşi răspândeau o umbră ră­ Petrea: «Doamne, fă ca acest isvor să fie,
ear’ la vânătoare cale de două zile. — Făt- corită şi mirositoare. Dacă cine-va ar fi pri­ ce-a fost mai înainte». — »Aminl* zise
Frumos luă alţi cai din chiar grajdinl Ge- ceput glasul isvorului, ar fi înţeles, că jelea Domnul ridicând mâna sa cea sfântă, după
nârului. 1 într’o lungă doină — pe Ileana, împărăteasa care apoi se depărtară înspre mare fără a
Astă-dată plecară noaptea. Ei fugeau cea bălae a lui Făt-Frumos. Dar’ cine se în­ mai privi înapoi.
cum fug razele lunei peste adâncele valuri ţeleagă glasul isvorului într’un pustiu, unde Ca prin farmec peri isvorul şi copacii
ale mărei, fugeau prin noaptea pustie şi rece până atunci nu călcase picior de om ? şi Făt-Frumos trezit ca dintr'un somn lung
ca două visuri dragi; ci prin fuga lor auzea Dar’ pe vremea aceea Domnul umbla se uită împrejur. Atunci văzu chipul cel lu­
miautele lungi şi îndoite ale motanului din încă pe păment. Intr’o zi se vedeau doi minat al Domnului, ce mergea pe valurile
vatra castelului. Apoi li-se păru că nu mai oameni călătorind prin pustiu. Hainele şi faţa mării, cari se plecau înaintea lui, întocmai
pot merge, asemenea celor-ce vor să fugă în unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; ca pe uscat; şi pe St. Petrea, care mergând
vis şi cu toate acestea nu pot. Apoi un nor celălalt, mai umilit, nu părea decât umbra în urma lui şi învins de firea lui cea ome­
de colb îi cuprinse, căci Genarul venia în celui luminat. Era Domnul şi St. Petrea. Pi­ nească se uita înapoia sa şi-i făcea lui Fet-
fuga calului de rupea pământul. cioarele lor înfierbântate de năsipul pustiului Frumoş din cap. — Făt-Frumos îi urmări
cu ochii până ce chipul lui St, Petrea se ri­
Faţa lui era înfricoşată, privirea cruntă. călcară atuncia în recoarele şi limpedele pâ­
sipi în depărtare, şi nu se vedea decât chi­
Fără de-a zice o vorbă, el apucă pe Făt- râu ce curgea din isvor. Prin cursul apei cu
pul strălucit al Domnului aruncând o dungă
Frumos şi-l asvîrll în norii cei negri şi plini gleznele lor sfăşiau valurile până la umbritul
de furtună ai ceriului. Apoi dispăru cu fată lor isvor. Acolo Domnul beu din apă, şi-şi de lumină pe luciul apei, astfel Încât dacă
cu tot. spălă faţa sa cea sfântă şi luminată şi mâ- soarele n'ar fi fost în amiază, ai fi crezut
că soarele apune! — El înţelese minunea
Făt-Frumos ars de fulgere — nu căzu nile sale făcătoare de minuni. Apoi şezură
învierii sale şi îngenunche înspre apusul ace­
din el decât o mână de cenuşă în năsipul amândoi în umbră, Domnul, cugetând la ta­
lui soare dumnezeesc.
cel ferbinte şi sec al pustiului. Dar’ * 1 din ce­ tăl seu din ceri, şi Sf. Petrea ascultând pe
(Va urma).
nuşa lui se făch un isvor limpede ce curgea cugete doina isvorului plângător. Când se