Page 4 - Bunul_Econom_1905_50
P. 4

Pag.  4                                              BUNUL     ECONOM                                                ,Nr.  50
                                                                    ..       r~:    —-     .
       cultură  din  comitatul  Timiş«  pentru so­  schimba  galiţdle'  de  soiu  ordinar  cu      D a ru ri  ăe  crăciun  pentru  să-
       cietăţile  economice  comunale,  iar’  dom­  galiţe  de  soiu .nobil  prin  intervenţiunea  tracii  voştri.  Le  apelul  nostru  pentru 'da­
       nul referent  lancu  arată  mai  pe  larg  Reuniunei.  ,                              nturi,  ce  să  se  împaităda sl'rbâforile Crăciunu­
       modul esecutărei  a acestui program  care       5.  Societatea  să  va  îngriji,  - ca  lui  întrte  săracii  noştri,  au  binevoit  a  dărui I.'
       este  compas  gu  deosebită  considerare  membrii  ei  să  poată căpăta  dela  Reuni»   P.  S.  domn  loan  Maţvanh,  arrhiepiscop  şi
       la  ftnprejurările  economice  din  comună,  unea  centrală  din  Timişoara  tăriţe,  viţă  metropolit,  totodată  păiron  al  Reuniunei,  20
      şi  a  cărui  esecutare  poate aduce  numai  de  vie,  pomi  tineri^şi  alte  lucruri  tre­  cor.,  Dr.  Lazar  Popov.ci,  medic  in  Viena, 10
       fructe  bune  pentru  progresul  societăţii.  buincioase  pentru  ccor.omie  cu  preţ  cCOr.,  Dr.  Atanasie  Marien-escu,-'  membru  al
       Arată  cu  deosebire  marea  însemnătate,  moderat.              ■ _  ■           ’   'academiei  române,  4  cor:,  o  matroană  cu
       ce  b  ăre  pentru  economul  'bănăţean         6.  Societatea  îşi  va  procura  cărţi  durere  pentru /săraci  35 56,  dşoara  Elena Pe-
       schimbarea  sistemului  monoton  a  cul-  şi, va 'abona  foi  economice.               trascu,  directoâra  internatului  Asociaţiunii,
       turei grâului şi cucuruzului  (porumbului),     In  sfârşit  domnul  preşedinte  Ni-  in  loc  de  cunună  pe  ‘cosciugul  mult  regre­
       prin  care  pământul,  detrăgândui-se  nu-  colae  Micluţia  îndeamnă  cu  cuvinte     tatului  Ignariu  cav-,  de  laconici,  colonel.  10
      tremântul  corespunzător  în  aceasta  di­  părinteşti  membii  şocietâţii,  ca  în  bună  cor.,  dna  Minerva  Dr.  /Brbte,  întm  vecînica
      recţiune,  devine  din  an  în  an  tot  mai  înţelegere  spre  biftele  lor propriu  să  lu­  odihnă  a  soţului  său  Dr.  Aurel  Brote,  fost
      neproductiv  şl  periclitează  viitorul  efco-  creze  împreună  şi «ă sprijinească şi  pre-   director  al  băncii  «Transilvania»,  5  cor.,  N.
      nomului.  Recomândă  cu  căldură îmbră­     sidiul  în  activitatea  sa.  Recunoaşte,  că   N.  10  cor ,  Dr.  O.  R.  şi  E.  R.  4 cor., fam lia
      ţişarea  culturei  plantelor  industriale  şi  renniunea  centrală  din  Timişoara  să   Boiu  10'C.,  Petru  Dragits,  prim-pretor  (Sâ-
      a  nutreţului,  precum'  şi  atenţiunea  mai.  munceşte  -a  da  mână  de  ajutor  econo­  lişte)  5  cor,,  Ar,seniu  Bunea,  protop.  onor.
      mare  la  creşterea  :miffialelor  şi  la  ale­  milor  şi  pentrp  aceasta  şi,  economii  2  cqr.;  loan  I.  Lâpădatu,  secretar 11. ai «Aso-
      gerea  de  rase  (soiu)  corespunzătoare.   sunt  datori  a  recunoaşte  bunăvoinţă  ciaţiunei*,  1  e.,  Susana  Frigutor,  2 cor. Tutu­
         i  După  explicarea  programului  de     Reuniunei  şi  a  lucra'  bind  orgăhisaţi  şi  ror  aces’or  mariminoşi  contribuitori  le  ex­
      activitate  adunarea  ia  următoarele  ho­  în  bună  înţelegere  pentru  binele  lor  primăm  sincerele  mulţămfte  ale  Reuniunei
      tărâri:  ;                                  propriu.  Dotnnul  preşedinte  mnlţumeşte   noastre.  ■    ,
                                                  domnului  referent  lancu  pentru  silinţa      Sibiiu.  17  Decemvrie  1905.
            1.  Societatea  va  ruga  Reuniunea
      centrală  ca  să arangieze prelegeri econo­  ce  şi-a dat  în favorul societăţii  din  Cser-   Pentru  comitetul  «Reuniunei  socialilor
                                                  negyhaza,  rugându-î  ca  şi  în  viitor  să  români  din  S biiu*.    '
      mice în  decursul iernei prin  referentul  ei.
                                                  lucre  pentru  spriginirea  societăţii
            2.  Societatea  va  procura  cu  inter-    Domnul  referent  lancu  mulţămeşte      Vie.  Tordăşiariu      Ştefan  Ducă
      venţiunea  Reuniunei  centrale  din  Timi­  domnului preşedinte  accentuând, că pro­          prosident.            notariu.
      şoara  vaci de soiţii l3onyhad-liimmenthal   gresul unei  societăţi  depinde  în  prima
      pe  lângă  condiţiunile  favorabile  eso-   linie  dela  conducerea  bună,  iar  dacă       Ş ţir i  eco n o m ica .
      perate  de  Reuniunea  centrală  pentru     societatea  din  Csejrnegyhaza  a  făcut
      membrii  societăţilor  economice.
                                                  progrese,  acestea  sunt  în  prima  linie      Societatea  economică  naţio­
           3. Presidtill societăţii  va raporta  Re­  meritele  preşedintelui  ei.           nală  maghiară  din  Budapesta  a
      uniunei  centrale  din  Timişoara cel puţin      Promite  că 'vă  interveni şi în  viitor  ţinut  Vinerea trecută o  şedinţa  sub  pre-
      la  finea  fieşte-cărei  luni  despre numărul  pentru  tot  spriginu-1  şi  îndeamnă  pe  sidiul  consilierului  iuliu  Kaucz,  In  şe­
      lucrătorilor  din  comună,  cari  Stau  fără  membrii  societăţii  a  lucra  pe  calea  dinţa  aceasta  a  ţinut  profesorul  dela
      lucru.                       1              aceasta  înainte  şi  este  convins  că  acti­  preparandia  pedagogiei  din Cluj Andrei
           4.  Societatea  va  procura  prin  aju­  vitatea  societăţii  Va  fi  încoronată  cu  Barabaş,  'prelegere:  despre  starea  pro­
      torul  redniunei  centrale  soiu  nobil  de  succese  frumoase  Adunarea  abea târziu  prietăţii  p o p o a r e l o r   cari  locudsc  în
      galiţe  cu  preţ  redus,  respective  •va   şeara  sa  terminat. '                     Transilvania.  Reproducem  după  o foaie
                                                                         ■ k
      zano -alungi -grijile  şt-ţi  înveseleşte  mimai11  de  bucuriile  lumeşti  Care  t ebuie  să  aibă  o-  noi  ceva,  doar  ni-a  trece  supărarea.  Ca  p iu
      zise  Vacano,  umplând  pâharăle  pe  rând.  —   dată  capăt;  de  iubire  nevinovată,  fermecă­  ‘minuna  să  îndreptară  privirile  tuturor  spre
          ‘„Ei!  sigrtortno,  poatâ  sameni  cil  Giro-   toare,  după  care  vine  hitarea,  ce  s’aşterne  căpitanul  Pavel.  —  «Ce  vreţi,  puilor,  să  Vă
      îamo  şi  poate  eşti  frumos;  însă  riu  eşti  ca   ca  o  pulbere  peste  toate,  şi  ne  gândim  la   cânt  tu  ceva ?  Bine,  numai  să  mă  acompa­
      dânsul!  Sad  fi  văzut  pe  el  mai  ales  la  joc   ndi  purii  am  fost  zmufşi  din  mijlocul  fraţilor   nieze  Giovanoina  cu  mandolina.»  Şi  el cânta
      lnamtea  osteriei,  cum  juca  de  frumos,  de   şi  surorilor,  din  mijlocul  tuturor  celor ce ni-s  cu ,o  voce  puternica  de  tenor,  tânteiui:
      vema  lumea  din  împrejurime  să  se  uite  la   dragi,  şi  am  plecat  ini  război să ne putrezască   Mai  bădiţă  din  Ardeal.
      el!  Beţi  sgnorivin,  ce  vă  uitaţi  la  mine?   trupurile  în  ţări  străine,  departe  de  căminul   Unde  creşte  grâu)  rar
                                                                                                     Şi  iarba  numai  podbal...
      Ch-am  rătnas  eu?  Un  biet  moşneag  bătrân,   părintesc.  Şi  Ia  urma  fie  cărei stofe să repe-   Când  fini,  un  ropot  de  aplause  făcu  să
      fărâ  sprg.n  la  bătrâneţe!  Giovannina  adă-ţi   ţeşte  refrenul:                    resune  cerdacul.  Atunci  sâ  schia  un  oad -t
      .mandolina  şi- ne  căută  ceva!  Să  vedeţi  sig-   „Non  son  roz# senza  spine“,    tinăr  şî  subţire  de  părea  tras  prm inel; pâ.ui
      nori  ci m'cântă  de  frumos  G'OVanninal“  aşia  şoptit  ca  în  suspine.  Pintre  frunze  pă­  şi-l  purta  pieptănat  cu  cărare;  şi  pieliţa  feţei
           Fata  aduse  mandolina,  să  pusă  pe  un   trunde  tuna  liniştită,  mâiestoasâ.  încă  câteva   era  aşa  de  albă  ca  ghiocul.  Abia  putea  ţine
      scaun  şi  ştâmi  câteva  acoarde  neştimd  ce   sdrăngâniri  uşoare,  apoi  tăcere.  Am  ciocnit   paharul  în  mână  de  emoţiune  şi  zise co Voce
      să’nceap  .              .                 cu  toţii  pâharăle  într’un  sunet  scurt,  ascuţit   tremurătoare,  copiiârtascâ  maică:  «Sâ trăiască
            —  „Cântă-ne  ceva  din  gură  şi  acotn-   şi  le  am  deşaitat  drntr’odată,  căci  inimile   Ardealul 1»  Ne-âu  podidit  lacrimile,  caic cur­
      paneozâte  pe  mandolină! ‘  Ea  pleca capul pu­  tuturora  erau  îndurerate.          geau  din  belşug  pe  obrazi  la  vale.  Chiar  şt
      ţin  pe  umăr,  sâ  uita  aŞa  în  deşert,  ca şt cum   Câpitauul  Pavel  să  sculă  in  picioare  şi   musteţele  căpitanului  Pavel  stiâluccau  (ie la­
      şi-âr aminti  ceva,  apoi  îşi  pironi  ochii  ei  de   ţinu  Următorul  toast:  »Cămerazilor!  Simţesc   cre rne.  Pă  uşă  îşi  grămădeau so.daţ-i cauuriie
      foc  intr ai  mei  şl începu  să  intoneze  uhr cân­  parcă,  că  n’am  să  mă  ’ntorc  acasă,  dar  Voi   şi  priveau în  lăuntru  cu  ochii  roşu  de  plâns.
      tec  vechi  italian:,                      să-mi  salutaţi  iubita  din  parte-mi,  voi  ştiţi   «Ce’i  mă,  cu  voi?»  ii  întreb  eu».  —  «Pai da
           „Nun  son  fose  senza  spine“ "*_)   cate.  Ş i...şi...  %şai  viaţa: ‘hon son roze senza   domnule  locotenent,  am  vrut  sa  ascuKam  şi
                                                 spine.  Să  vă  trăiască iubitele voastre, puilor! * .
           O melodie  moale  ceţi  răpeşte  minţile                                          noi  cântecul,*  respuasefa  ei ducându-şrmaiia
                                                 Tuturora  li  se  umeziră  ochii, numai căpitanul
      şi  cuvinte  îndrăzneţe,, pline  de  patima.  Toţi                                     la  chipiuri.  — «Ei,  dar  cu  och i,  cer,  de’s  aşa
      încremenirăm  Cu  pahaiele’n  mâni:  era  vorba  Pivei  să  uita  în  deşert  şi , părea  că  nii  gân­  de  roşii?*  —  «Poate de  colb,  domnule,  caCt
                                                 deşte  la  nimic.  S'gnor  Vacano  voia  să  ne
                                                                                             era  azi  prăpâdeme,  aşa  sufla  Vantui»...
       *)  Wa  sunt  rose,  făr’  de  spini."   " invioşeze  şi  ne  pofti  frumos  să  cântăm  şi                 ■    ,■   (va urma)
   1   2   3   4   5   6   7   8