Page 6 - Bunul_Econom_1906_14
P. 6
Pag- 6_______________________________ BUNUIJ ECONOM Nr. 14
Osămintefe decedatului preot sâ aşe gatul timp spre repedea înaintare a ome- da de-a roata, de li se îngrozise şi pă
zat spre odichnă vecinicâ, Vineri în 31 nimei, dar totuş e prea groaznic să te zitorilor de atâta nebunie ce făcea el.
Martie v. a. c. la 1 oră p. m. în ci- ridici ca războinicii la azalturi de cetăţi, La 8 oare îl aduseră la spânzură-
miteriul gr.-or. din Tămăşasa. pe cadavrele jertfelor lăcomiei neînfrî- toarea care era pusă în mijlocul târgu
nate. Jertfe vor fi ele totdeauna căci lui şi era ocolită de lume . •
aşa e natura lucrului; însă ar trebui împăratul şi Spăia încă erau de
Idei bune, slab sprijini te. «To să ia statele protecţiunea cel puţin asu faţă când sosi cioroiul, şi mare le fu
vărăşia-* din Hunedoara scrie următoa pra băieşilor de cărbuni, ca unii cari mirarea când văzură, că dânsul în loc
rele: »Desi tipărim şi expedăm foaia sunt în mai mari primejdii totdeauna. să fie trist şi să se bociască, pentru că
număr de număr în 1200 exemplare, Acum; au mai scăpat pe unul, care de meige la moarto, el. cot cânta şi sărea
până acum după un sfert de ân, abia 25 de zile zăcea în fundul pământului, într’un picior, aruncând privirea în toate
avem peste 100 abonamente plătite. Şi
trăind cu merinde din -strâiţile celor părţile.
noi pentru fiecare număr am plătit câte
morţi. Interesant, că acesta fără cias si Împăratul ca de obicei, îi oferi să
60 cor. şi mai mult, numai pentru ti-
fără lumină, a crezut că abea de vr’o ceară ori ce îi pofteşte inima, şi ■■i-.se
parhârtie şi expediţie... rămânând munca 8 zile e îngropat. (Mes.)
noastră redacţională absolut gratuit fă va da. Ţiganul învăţat de cu sară de
cută. Şi suntem săraci.. Şi ni-se rupe împărăteasa, ceru să-l lase să fie el îm
inima când vedem atâta nepăsare, atâta S f iim , părat numai atâta, până să duce mă
ignorare a unei munci cinsţiţe, pornită rul în sus şi. pică iarăşi jos. împăratul,
pentru un început atât de reclamat de Un Ţigan trecu odată pe lângă Spăia şi toţi cei de faţă începură a rîde
trebuinţele noastre vitale«. grădina unui Spâie ungur, în care erau de pofta Ţiganului, şi ţinură sfat că
împlini-vor pofta sau nu?
Nepăsarea marelui public faţă de prunele coapte. Fiind flămând, nu stătu
sprijinirea foilor noastre de tot felul era mult pe gânduri, ci sări gardul şi să Spăia şi ceialalţi Domni ce erau aci
cunoscută mai nainte de ce apăruse apucă de cules. de fată, fiind curioşi să vadă ce va face
»Tovărăşia«, şi nu mai eră lipsă să mai Cum însă era firicos; rupse pru Ţiganul ca împărat, fură de părere ca
apară atâtea foi economice, ci la drept nele cu frunză cu tot. şi le vîrî în trai sâ i-o împlinească. --
vorbind era datorinţa a sprijini pe cele stă, până o umplu ca de curechi, apoi Atunci împăratul păşi spre Ţigan,
vechi existente, cari a lucrat şi pregă să pregăti să sară înapoi. Dar păzito şi zise în auzul tuturor aceste cuvinte:
tit terenul în decurs de mai mulţi ani; rul îl văzu, şi cât ai bate în palme şi «Pofta ţi-e împlinită, astfel, că cât să
căci în fine, nici poporul cărturar şi fu lângă el. duce mărul sus şi până cade jos, tu
inteligenţa noastră, încă nu poate abona »feremtete!« Si mai ştiu eu ce, eşti împărat în locul meu«.
pe toate foile şi sprijini pe toţi, câţi au destul că-1 luă pe bietul cioroi şi-l duse Sâ trăiţi, înălţate împărate, zise cio
poftă de a fi redactori şi editori şi atunci, la stăpânul grădinii. Acesta nici una roiul, şi scoţînd un măr din sîn, să opinti
când nu-i lipsă. Regretăm deci plânge nici două, ci haid-] cu el la împăratul, din toate puterile, şi zvor cu el în sus,
rea »Tovărăşiei« şi-i recomandăm puţină care şedea aci în sat, şi era prietin bun de credeam că ajunge în nori, iar din
răbdare. cu dânsul. ; •»* gură strigă cât putu de tare aceste cu
* vinte: D e pedeapsă sunt mântuit! P ă
Pe bietul cioroi îl închiseră într’o
13 inşi îngropaţi de vii în mor temniţă de hale mai întunecoase, iar mântul S/âtei sâ fie tot a l meu / Vor
m ânt de foc. In Francia nişte mine de Spăia întră să-1 pîrască.s bele îm păcatului sâ fie »lege« / Mărul,
cărbuni (băi ocne) din Courrieres s’au trosc, căzu pe exafod, şi să sparse în
Fu primit numai decât, căci era
aprins şi parte au ars, parte au înecat »Spăie«! Şi aşezâgdu se pe un scaun, toate părţile.
gazurile ca la 1200 de lucrători acum sâ luă la vorbă cu împăratul. Spăia rămase înlemnit la auzul aces
o lună. Inginerii ca să stingă focul, au tor cuvinte.
zidit minele aprinse, neţinând samă că Eu, deşi ascultai la uşă, puindu-mi Cum drac, alîta pământ ce are el
în lăuntru pot fi încă lucrători vii, în nasul la gaura broascei ca să aud mai să fie total Ţiganului?! Asta e totuşi
bine, totuşi nu putui înţelege altă, decât
vr’un loc mai ascuns şi neajuns de foc prea mult!
că Ţiganul are să fie spânzurat mâne
şi de g.izuri. La 20 de zile pe de alte
zi, fără a mai fi judecat. »De ce să mai Hei! dar ţiganul când a zis aceste
laturi, au dat căutătorii, peste 13 inşi, vorbe, a fost împărat, şi:
ce în întunerec beznă, în umezeală şi facem atâta sfarâ’ri ţară pentru un pui Porunca împărătească
în frig, flămânzi nutrindu-se cu carne de cioară, zise împăratul, îl spînzurăm
şi pace, şi te vezi scăpat de el.« Trebuie să se ’mplinească!
de cal împuţit, aşteptau cu nerăbdare
iritătoare momentul de scăpare şi nu Spăia, mulţâmit de vorbele împă împăratul să apropie de Ţigan, şi
mai la aceia nu s’au gândit, că pe ei ratului, îşi luă rămas bun, şi plecă cătră îl întrebă, că cine la învăţat.să facă aşa ?
i-au îngropat cu voia. Când i-au scos, casă, iar împăratul eşi la preumblare, »D-zeu m’a învăţat,« răspunse Ţ i
erau nişte morţi vii. Nici lumina n’au prin grădina sa cea frumoasă, şi mare, ganul, dându-sâ de-a roata, şi sculân-
putut-o suferi şi in spital primesc în cât un fund de căldare! du-să chiar în faţa Spăiei, care de ru
grijire până işi vin în fire. Torturile ia Dar’ am uitat să vă spun, dragii şine, şi plecasă cătră casă.
dului nu sunt mai groaznice decât su mei ş’ai lui D-zeu, că când eu ascul Ţiganul fu eliberat, fâcându-să stă
ferinţele ţăţite de ei şi când te gân tam la uşa cea de cătră curte, împă pân peste pământul spăiei, dar tot în
deşti că bieţii abea câştigă cât să-şi ducă răteasa asculta la cea de cătră cuină, cort Ţigănesc a locuit măcar că acum
zilele, trebuie să te revoltezi contra ac auzind astfel şi ea convorbirea soţului era bogat putrăd, şi de n’o fi murit, şi
ţionarilor prea lacomi după dividende său cu Spăia. Şi fiind din fire miloasă, astăzi trăeşte.
grase, ca şi acolo unde şi peste 1000 să duse după ce înseră la fereastra tem
Cine-o ştie altfel, spună-o, că eu
de procente an câştigat o acţie. Cărbu niţei, şi i spu-se Ţiganului, cum să se aşa am auzit’o şi aşa vo spun şi D-voastă,
nele e un motor al civilizaţiei. Fără de poarte mâne zi când îl vor duce la iar de să va afla cineva să-mi zică că
el comunicaţia cu vapoarâle ce spin perzare, apoi să duse de sâ culcă în am minţit, îl voi blăstăma să rabde foame
tecă valurile mărilor şi cu trenurile ce odăile ei. când n’are ce mânca!
şerpuesc pe plaiuri ca bâlauri mâncă Dimineaţa când să sculă Ţiganul,
T. Slătinescu.
tori de foc, n’ar fi cu putinţă, ca să nu mai fu trist cum era de cu seară,
aduni depărtările şi să topeşti îndelun- ci era vesel, cânta şi juca, zbera şi îşi
