Page 1 - Bunul_Econom_1906_28
P. 1

Anul  VII.                           Orăştie  (Szâszvdros),  22  Iulie  n.  1906.                                 Nr.  28














                     REYI Y1ŞTA      PENTRU         ACRICULTURA,               INDUSTRIE           ŞI   C0MERC1U

        ORGAN  ÂL: ^Reuniunii  Economice  din  Orăştie"  şi  „Reuniunii  române de  agricultură din comitatul  Sibiinliii"


                     A B O N A M E N T E :                         A P A R E :                               I N S E R Ţ I U N I :
        Pe  an  4  coroane  (2  fl.);  jumătate  an  2  cor.  (1  fl.)                         se  socotesc  după  tarifă,  cu  p r e ţ u r i  m o d e r a t e
          Pentru  R o m â n i a  şi  străinătate  10  lei  pe  an.  în  flecare  Duminecă.        Abonamentele  şt  inserţiunile  se  plătesc  înainte.

                                                    porală  dau  pe  grozavul  şi  fac  pe  liber   din  cel  bun  nebun,  punându-şi  adese­
                                                    cugetâtoriul  despreţuind  preoţimea  şi   ori  degetele  la  ochi  peste  slăbiciunile
                                                    luându-o  la  ţintă  de câte ori  să  dă câte  celor  răi.  Aceasta  este  o  stare  de  des­
                                                    o  ocaziune  îţi  vine  a  crede  că  mai  bine  trăbălare  ce  nu  s’ar  putea  suferi,  dom­
                           I I .                    e  a  nu  vorbi  nimic  pentru  popor,  până   nind  un  spirit  social  sănătos.
             In  numărul  trecut  am  pus  întreba­  atunci, până când toţi demagogii şi franc-     Şi  nu-i  sănătos  spiritul  social  nici
        rea:  Unde’s  lucrătorii?                   mazonii  aceştia  nu-şi  vor  face  drumul   în  clasa  mai  înaltă  a  noastră,  căci  şi
             Cine  să  lucre  şi  cum  sâ  se înceapă   lor,  pe  care  au  pornit  şi  până  când   aici  vedem  că  să  iau  lucrurile  odată
        o  organizare  pe  toate  terenele?  A  răs­  să  vor  convinge  şi  ei,  dacă  să  vor   prea  pe  sus  dela  firea  poporului  nostru
        punde  la  întrebarea  aceasta  nu-i  uşor.  convinge,  că  aşa  ţcum  fac  nu-i  bine,   şi  altă  dată  să  scoboară  prea  jos,  cu
                                                    şi  până  când  poporul  va  veni  de  sine   alte  cuvinte  grija  de  viitorul  poporului
             Şi  nu  zicem  că  nu-i  uşor  pentru-că
                                                    la  o  cunoştinţă  mai, bună  a  oamenilor  nu  să  poartă  nici  aici  cu  destulă  se-
        n’ar  fi  cine  să  înceapă  şi  nu  am  avea
        contingentul  recerut  de  lucrători  penr   lui  binevoitori.   *•                    riositate  şi  demnitate.
        tru  a  ne  organiza,  ci zicem  că nu-i uşor    Noi  susţinem că  precum  în  trecut,      Nici  nu-i  mirare.  Advocatul  nostru
        de  a  pune  la  cale  cu  succes  o  astfel   aşa  şi  în  viitor,  omul  cel  mai  de  încre­  român  lucră  pentru  popor,  când  vrea,,
        de  organizare.                            dere  al  poporului  va  fi  şi  trebue  să   numai  din  marinimositate.
             Ori-ce  fel  de  afacere  economică,   fie  preotul  şi  învăţătorul  şi  astfel  şi   Directorul  de  bancă,  complimente
        industrială  sau  comercială  trebue să aibă   baza  organizării  noastre  economice  în   excepţiunilor,  să  îngrijeşte  de  funcţio­
        de  bază  înainte  de  toate  o  încredere,   interesul  bine  pricepet* al -poporului  tot   narii  săi1,  de membru  din.  direcţiune,  ca
        deplină,  o  curăţenie  de  cugete  şi  de   ei  trebue  să  fl»* «T     siTTftceâpâ-  nu  cum-va  unul  sau  altar  să 1  devtna
        mâni,  o  sinceritate  curată,  dela  cari tre­  şi  să  pună  temeiul  la  toate.     necredincios,  ori  să  nu-1  laude  şi  prea­
        bue  să  lipsească  ori-ce  fel  de  cugete      Durere  însă,  că  şi  între  ei  să  află   mărească  după  cuviinţă.
        rezervate  şi  ori-ce  tel  de  egoism.    destui  cari  nu  merită  sâ  le  zici  părinte   Dobânda  prea  mare  ce  sâ  ia  dela
             A  afla  astfel  de  lucrători  astăzi  în  şi  învăţătoriu,  pentru-că  nu-şi  pricep,   popor  nu  sâ  poate  micşora,  pentru-că
        halul  în  care  ne  aflăm  pe  teren  social   ba  foarte  mulţi  şi  de  multe-ori  abu­  atunci  institutul  la  finea  anului  nu  poate
        —   este  foarte  greu  şi  de  aceea  zicem-  zează  de  chemarea  lor.  Iar’  printre  cle­  arăta  profit  destul  şi  e  pericol  pentru
        că  e  şi  greu  a  răspunde  la  întrebarea   rul  mai  înalt  iarăşi  durere,  sunt  şi  de   acţionari.  Cel-ce  cutează  să  reproşeze
        pusă                                       aceia,  cari  sprijinesc  pe  cei  liber  cuge­  în  privinţa  aceasta  primeşte  răspunsul :
             Astăzi  când  o  seamă  de  oameni    tători  şi  făcând  cauză comună,  abuzând   »cine  nu  vrea  să  plăteasacă  dobândă,
        mai  tineri  lustruiţi  cu  ceva  ştiinţă  po­  de  poziţia  ce  ocupă,  fac  după  poftă,  să  nu  iee  bani  împrumut«,  Şi  cine  ia

                                                        Ea  vede  ’n  ochii  osteniţi               Şi  ielele  i-au  spus  cuvânt:
                  F O I T A                             C’o  lacrimă  sâ  cerne,                    »Tu  coasă  la  năframă,

                                                        Că  ’n  urma  meşterului  ac                Căci  într’o  ţară  ’n  răsărit
                   DEDICAŢIE                            Şireag  de  flori  s’aşterne.               Te  înţelege  o  mamă
                                                                                                    Când  vei  găti  năframa  ta,
          scrisă  pe  albumul  Mai.  Sale  Reginei      Să  scutură  cărunţii  plopi,               Sâ  i o  trimiţi,  să  ştie,
        Carmen  Sylva,  în  pavilonul  Românilor  de    Durerea  ei  îi  doare,                     Şi  craiul  tău  bălan  din  vis
                      peste  munţi.                     Şi  frunze  cad  pe  pânzele                Ea  ţi i  trimite  ţie«.
                                                        Sfielnicei  fecioare.
             In  umbra  plopilor  cărunţi               Ea  ’şi  împlineşte  un  dor  pribeag       De  atunci  cu  acul  ei  trudit
             Străjeri  bătrâni  la  casă,               In  florile  cusute                        Ea  firele  împarte
             Cu  ochii  umezi  şi  frumoşi              Şi  coasă  ’n  firul  alb  de  in           Gândind  la  chipul  bun  şi  sfânt
             0   fată  stă  şi  coasă.                  Nădejdile  ei  mute.                       Al  mamei  de  departe.
             Drumeţi  să  miră’n  drumul  lor                                                      Din  vise  ’n  aşteptarea  ei
             De  mânile  maestre                        In  farmecul  nelămurit                    Ea  ’şi  face  mândra  salbă
             Si  de  minunile  ce  dorm                 Al  nopţilor  de  vară                     Sunt  numai  lacrimi  şi  nădejdi
             1
             In  lada  ei  de  zestre.                  Vrăjite  ele  ’n  drumul  lor              Cusute  ’n  pânza  albă.
                                                        Un  vis  îi  arătară;                                          Octavian  Goga»
             Pribeagă  blândului  amurg                 E   chipul  unui  Făt-frumos
             De  peste  deal  să  lasă,                 Şi  mai  presus  de  fire
             Urzindu-’şi  tortul  argintat              Orfanei  fete  din  botez
             In  firul  de  mătasâ,                     Ursit  sâ-i  fie  mire.
   1   2   3   4   5   6