Page 4 - Bunul_Econom_1906_28
P. 4

P»g  4     -   ____________________ .               BUNUL  ECONOM                                                     Nr.  28


       joacă.  N’am  găsit  nimic  nou,  nimic  ori­  Suntem  în  faţa(  unei  prăpăstii,  şi  viaţă   Cât  priveşte  noua  scăpare  pentru
       ginal,  nimic  interesant  în  desbaterile   a  căzut  într’ânsa».                     poporul  rus,  Tolstoi  o  vede  în  pacini-
       Dumei.  Toate  acestea  au  fost  spuse  şi      Discuţia  trecu  la  chestia  a g ra ră :  nicul  anarchizm.  Tolstoi  predică  cuce­
       auzite  de  sote  de  ori.  Deputaţilor  nu                                            rirea  pasivă  a  pământului  prin ţărănime,
       le  vine  nimica  nou  în  minte.  Priveşte      »Ceea  ce  am  spus  în  anii  trecuţi   şi  începutul  unei  vieţi  nouă.  »De  rolul
       ce-’mi  scrie  un  englez:  «Aşteptăm  din   asupra  chestiei  agrare  —  urmă  Tolstoi   viitor  al  unui  guvern  nici  nu mai poate
       partea  Dumei  voastre  căi  nouă,  ea însă   —   susţin  şi  acuma:  complecta  soluţie   fi  vorba  în  această  teorie«.
       ne  imită»,  Duma  nu  are  nici  o  idee   a  chestiei  agrare  e  posibilă  numai  prin
       proprie,  totul  e  imitaţie,  ea  îmi  amin­  împărţirea  dreaptă  şi  complectă  a , pă­
       teşte  de  modele  din  provincie.  Pălă­  mântului.  Asta e singura bază, care poate        Mâncarea poamelor necoapte.
       riile  ce  nu  să  mai  poartă  de  mult  în   servi  drept  soluţie  acestei  cestiuni  în
       capitală,  găsesc  cumpărători  în  provin­  Rusia,  soluţie  pe  care  n’o  privesc  din   Acum  că  e  vremea  poamelor  şi
       cie,  pentru-că  fiecare  îşi  închipuie,  că   punct  de  vedere  social,  ci  din  punctul   fructelor  de  tot  felul,  nu  strică  câte-va
       sunt  moderne»  Duma  nostră  e  o  ast­    de  vedere  al  guvernului,  căci  sub  ac­  vorbe  asupra  obiceiului  devenit  lege  la
       fel  de  pălărie  demodată  de  provincie.   tualul  guvernament  chestia  agrară  nu   noi  de  a  mânca  fructe  necoapte.
                                                                                                                             X  "
                                                                                                                 '
                                                                                                                          '
       Revoltătoare  mi-să  pare  pentru-că  toţi   poate  avea  o  soluţie  mai  bună.  Regi­   *   Nu  sâ  poate  zice  Că  nu  s’ar  şti
       aceşti  parlamentari  sunt  sub  nivelul mij­  mul  vechi  e  imposibil,  dar’  cel  nou  e   de  săteni  ca  şi  de  tîrgoveţi,  că  mân­
       lociu  al  societăţii  noastre  şi-’şi  preiau   şi  mai imposibil.  Poporul  rus  samănă cu   carea  fructelor  crude  pricinueşte  boa le
       cu  convingere  misiunea  de  a  decide de   acel  erou  din  vremuri  străbune,  care   de  stomac  ce dau  în  friguri  şi  de  multe
       soartea  unui  popor de  100  de  milioane.   stă  la  încrucişarea  a  două  drumuri  şi   ori  în  friguri  rele  şi  chiar  lingoare. Copii
       Şi-’n  sfârşit  Duma  este  desgustătoare   pe  care  îl  aşteaptă  peire  pe  ambele.   mai  cu  seamă  îi  vezi  toată  ziua  şi  pe;
       pentru  mojicia  ei,  pentru  neveracitatea   Pentru  Rusia  să  prezintă  o  nouă  scă­  nemâneşte  cu  fructe  verzi,  şi  apoi  beau
       motivelor  expuse  de  dânsa,  pentru exa­  pare.  Cum  să  prezintă  această  scăpare   apă  şi  gata  boala,  ei  n’au  de  ce  lăpăda
       gerarea  valoarei  ei  şi  mai  presus  de   vreau  să  descriu  în  lucrarea  mea  de   obiceiul  de  a  mânca  iructe  crude,  când
       toate  pentru  furia  ei.                   acum  şi  de-aceea  vreau  s’o  şi  explic în   pilda  le-o  dau  părinţii.
                                                   câteva  cuvinte*».
            Tolstoi  tăcu  puţin,  iritat,  şi  reîn­                                              Când  răul  e  înţeles  de  fiecine,  e
                                                        Tolstoi.  tăcu  câteva  clipe  şi  apoi   de  mirat  cum  nu  să  desbarâ  de  el;
       cepu  apoi:
                                                   urma:                                      nînvăţul  are  şi  desz'âţ«  spune  zicătoa-
            «Prima  misiune  ce  o  avem  acum                                                rea  poporului  şi  apoi  când  cu  ochii  ve­
                                                        »Ceea-ce  mă  uimeşte  este  nesoco­
       este  să  împăcăm  clasele  ce  să  duşmă­                                             dem  cura  ne  bolesc  copii  din  pricina
                                                   tită  activitate  a  guvernului  cu privire la
       nesc.  Aceasta  este  o  misiune  nobilă. La   represalii.  E  lucru  clar,  că  tiparul  ne­  asta  tot  nu  ne  prindem  la  minte?
       noi  însă  nu  să  vorbeşte,  decât  de  po­  legal  trebue  să  aibă  cele  mai  pericu­   Dacă  răul  ar  fi  de  nebăgat  în
       litică.  Te  poţi  ocupa  cu  politica,  dar’ e   loase  urmări  pentru  libertatea  presei.   seamă,  dacă  el  n’ar  trânti  la  zăcere
       imoral  să  faci  din  ea  suprema  temă                                               copii  şi  oameni  mari  —  tocmai  în  vre­
                                                   Martirii  tiparului  sunt  sărbătoreşti  ca
       a  vieţii.  Omului  îi  este  doar  lumea  în­  eroi  de  cătră  presă.  De  aceea  una  din   mea  muncii  câmpuhd,  dacă  obiceiul  în
       treagă  deschisă,  lumea  iubirei,  a  cerce­  două  trebue  distrusă,  s’au  libertatea   sfirşit  n’ar  avea  urmare  rea  mai  târziu,
       tării  adevărului,  a  gândirei,  a  artei...                                          asupra  sănătăţii  poporului,  poate  n!ar  fi
                                                   presei,  s’au  represaliile.
       Aici  trebuie  să-’ţi  cauţi  ţinta  vieţii şi să                                      de  zis  nimic.  Răul  cel  mare,  nemăsurat
       aduci  şi  pe  alţii  pe  acelaşi  drum.  Dar’   Şi  pentru  că  libertatea  presei  nu   de  ,mare,  este  că  copii  îmbolnăviţi  de
       despre  asta  nu  vrea  să  ştie  nimeni  ni­  mai  poate  fi  distrusă,  guvernul  trebue  mici  şi  prinşi  într’una  de  friguri  din
       mica,  ca  şi  cum  dela  început  n’ar  fi   să  ridice  represaliile,  pentru  a nu-şi face   pricina  mâncării  fructelor  verzi,  slăbesc
       existat  altceva,  decât  ziare  şi  Duma.  singur  rău«.     f                        şi  boala  le  suge  sângele,  aşa  că  nu-şi
                                                                                              mai  pot  veni  în  fire,  iar’ întrând  slăbiţi
       tru'tutun  mult  mai mult  decât  3  cr.  pe  zi,  şi   de  renaştere.  Deci  uimiţi  trebuie să  întrebăm:   în  luptă  cu  nevoile  vieţii,  nu  ne  putem
       ce  sâ  alege  din  acei  bani?  Fum  şi  iară  lumi  ce  e  cauza?  Răspund  faptele,  că  precum  s'a   făli  cu  o  populaţie  chipeşă  şi  voinică.
            Să  nu  să  amăgească  cineva  a crede,  că   lăţit  fumatul  la  singuraticile  naţiuni,  şi  cu   In  vara  trecută  mă  aflam  în  satul
       doară  agricultorul,  care  produce  tutunul  are   acesta  sărăcia  şi  înveninarea,  aşa  a  scăpat   Păngâracioru  şi  văd  pe  prispa  unei  case
       folos.  Tutunul  stoarce  agrii  mai  tare  ca  ori   puterea  virilă,  bărbăţia  din  sinul  naţiunilor.   un  flăcău  lungit  la  soare,  care  nu  mai
       ce  plantă  şi  prieşte  numai  în  loc  gras  şi   Bărbaţii  fumători,  născuţi  din  părinţi  fumă­  ştia  unde  este,  aşa  de  greu  bolnav  era.
       foarte  bine  cultivat.  Dacă  locul  de  grâu Dam   tori,  după  atâtea  înveninări  sunt  o  slabă spe­  întrebând  pe  părinţi  de  pricina  bpalei,
       cultivat  cu  acea  îrgtijire  şi  diliginţă  ca  cel   ranţă  de  cultură  şi  progres.  Spaniolii  scăpă-   mi-au  spus  că  nu-şi  pot  da  socoteală,
       de  tutun,  atunci  am  vedea  diferinţa.  Iohnston,   tară  mai  întâi  pas  de  pas  cu  dedarea  la  fu­  dar’  că.de  două săptămâni zace într’una;
       chemic  englez,  arăta  teritorii  mari  cari  âu   mat  şi  acum  să  duc  Turcii,  că  sunt  cei  mai   l’au  descântat  babele,  l’au  purtat  pe  la
       rămas  neproductive,  sterpe  din  cauză  că  au   mari  fumători  în  tot  orientul.  Cu  noi  la  un   mănăstirea  Bistriţei,  de  geaba.  Îîlăcăul
       fost  mult  timp  cultivate cu  tutun.      loc  trâeşte  poporul  ţigănesc,  la  care  chiar   însă  era  bolnav  şi  sgâlţiat  de  nişte  fri­
            In  fine  nu  putem  a  riu  aminti  părerea   şi  copii  fumeazl,  dar’  şi. este  cel  mai  de  jos   guri  de  cele  năprasnice  că  nu  mai  ştia
       renumitului  autor  francez,  Iuliu  Michelet.  El   popor  al  monarch ei  noastre.   ce  e  de  el.  Am  mers  la  primărie  să
       pune  în  vedere  lumea  clasică  romană,  evul   In  vederea  acelora  s’a  început  astăzi o   cer  nişte  curăţenie  şi  chinină,  dar’  n’am
       vechi  cu  oratorii,  poeţii,  bărbaţii  de  Stat,  be-   lucrare  nouă,  bărbaţii  de  ştiinţă  culeg  date,   găsit,  sâ  isprăvise  de  o  săptămână  deşi
       liducii,  filosofii  de  atunci  etc.  După  întune-   să  arete,  că  tutunul  este  adevărat  venin, care   oraşul  piatra  să  afla  la  o  palmă  de  loc,
       recul  evului  mediu,  vine  epoca  de  renaştere   slăbeşte  memoria,  conturbă  nutrirea,  ş.  a.  In   ÎM am  dus  apoi  la  închisoarea  Păngara-
       ia  ştiinţe  şi  cultură,  aducând  cu  sine  iarăşi   fruntea  lor  e  renumitul  medic  francez Dr.  A.   ţilor,  unde  găsind,  dădui  flăcăului  cură­
       oameni  mari  şi  de  admirat,  deşi  atunci  nu   Galopin,  cu  afirmaţiunea  înspăimântătoare, că   ţenie  şi  după  trei  ceasuri  chinină  Care
       era  tiparul  şi  deci  învăţătura  era  tare  scumpă,   să  stinge  acea  familie,  care  a  numărat  în  sî-   îmi  fu  mirarea  când  a  doua  zi  văzui
       că  pe  o  carte  să  cerea  preţul  unei  averi.   nul  sâu  patru  gent/raţiumuni  de  fumători.  pe  flăcău  venind  la  gazdă  la  mine  sâ
       Insă  astăzi  învăţătura este  gratuită,  în  fie-care                                 îmi  mulţumească  că  l’am  scăpat  de
                                                       Acum  să  se  întrebe  fie-ce  fumător:  oare
       comună  este  una  ori  mâi  multe  scoale,  căr-                                      boală!  lntrebându-1  cum  a  căpătat  boala,
                                                   eu  de  ce  fumtz ?
       ţile  sunt  potop  de  eftine,  şi  totuşi  lipsesc                                    mi-a  spus  curat  că  i-a  venit  după-ce
                                                                        Dr.  Georgiu  Popa.
       oameni  mari  ca în  lumea  veche  şi ca  în epoca                                     mâncase  prune  necoapte  şi  băuse  apă;
   1   2   3   4   5   6   7   8