Page 10 - Calauza_2001_579

Să ptă mânai ihdepehde ntaf lat în sluj bătut u ror oameni lor

Sărutând trandafirul
m r a iT Q R ADOLESCENŢII LA PUTERE^
galben
fj “*vţ Tr*.~ y»
Stăteam în marginea unei intersecţii a oraşului şi priveam Şcoală, şcoală şi
forfota acelui spaţiu, unde puteam vedea de toate, poate mai puţin
un mânz alb. Spectacolul începea din zorii zilei şi se prelungea iar scoală!
până-n marginea serii, când parcă şi minutele încremenesc. Mi-a
devenit plăcut acest loc dorindu-mi de mai multă vreme, să aştept După două săptămâni de
aici, cu un trandafir galben, căruia să-i simt mirosul, până când distracţie şi leneveală, şcoala a
voi îndrăzni să-l ofer cuiva. La un moment dat, acolo în intersecţie reînceput (din păcate), iarăşi
a apărut un băieţaş cu o găleată cu apă şi cu o perie uzată, trebuie să ne trezim la 7
pesemne aruncată de cineva şi găsită de copilaşul cu ochi trişti, dimineaţa şi să ne târâm picioarele spre licee. Acasă nu mai stăm
dar frumoşi, curaţi şi senini, care n-ar fi dorit altceva decât să toată ziua în fotoliu la televizor, ci scriem şi învăţăm. Iarăşi avem
spele câteva parbrize, în schimbul câtorva lei. S-a apropiat de interdicţii (mai ales în timpul săptămânii), iarăşi suntem şantajaţi
mine şi m-a întrebat dacă una dintre maşinile parcate îmi aparţine. de părinţi cu privire la notele pe care le luăm şi nu în ultimul rând
Atunci, mi s-a părut că multe dintre maşinile ce treceau prin iarăşi trebuie să suportăm plictiseala impusă de profesori la ore.
intersecţie, aveau parbrizele întunecate, prin care, vizibilitatea Ştiu că e greu (poate chiar imposibil) dar haideţi totuşi să luăm
era din ce în ce mai greoaie. Poate şi din această cauză, partea bună a lucrurilor:
claxoanele erau tot mai dese şi chiar supărătoare. Trebuia să-i - Acum avem de cine să facem mişto: de profii şi colegii
dau un răspuns băieţaşului care rămăsese cu privirea pe plictisitori;
trandafirul galben, pe care, eu îl duceam tot mai des spre gură, - Câteva ore în plus cu cele mai bune colege de clasă;
sărutându-l. Nu ştiu dacă pe lângă mine mai treceau pietoni, sau - Ne vom întâlni zilnic cu cei mai buni colegi;
doar. maşini, în care erau la volan şi câţiva clovni. Am privit din - Ne putem afirma la materiile preferate;
nou acel spaţiu ce fremăta de îmbulzeală şi brusc l-am văzut pe - Avem parte de multe distracţii şi aventuri pe cinste;
cel care încă mă privea în aşteptarea unui răspuns: „Băieţaş, - Aflăm câteva lucruri frumoase şi interesante despre lumea
maşina mea are parbrizul curat, poate altădată..., până atunci în care trăim;
uite câţiva lei, consideră că ai făcut o treabă". Când am privit mai 1 - Pentru fiecare notă bună primim... bani;
bine, băieţaşul mă ocolise şi dispăruse undeva, încât nu-l mai - Prin intermediul şcolii putem să ne realizăm visul din punct
puteam zări. Mi s-a părut că nu se întâmplase nimic, că acel de vedere profesional;
băiat nici nu existase. Nu-mi venea să cred că îmi refuzase banii, - Acolo avem ocazia să cunoaştem oameni noi (poate chiar
fiindcă nu muncise pentru ei. Poate să fi golit şi apa peste asfaltul interesanţi);
încins, îngrijorat de acea zi, în care, nu-şi găsise nimic de lucru. - Şi tot acolo avem ocazia să ne formăm
Poate aş fi mai meditat la acel fapt, dacă n-ar fi venit în acea cultura generală (care, cu toţii ştim, este foarte
intersecţie fata pe patine cu rotile, făcând câteva piruete încât în importantă).
scurt timp intersecţia a devenit doar a ei. Fata cu chipul senin şi Acum că am văzut şi partea bună a
delicat a mai făcut câteva numere după care s-a făcut nevăzută. lucrurilor, eu vă urez la toţi să aveţi parte de
Peste câtva timp, m-am trezit în biroul redacţiei cu chipul fetei, note bune, ore libere, chiuluri motivate şi
cea cu patinele cu rotile. O vedeam acolo în faţa maşinii de scris distracţii. Oricum peste 2 luni vine vacanţa
cu un decolteu superb, l-am zis doar atât: „Tu eşti fata din mare.
intersecţie?" • Miron ŢIC Monica ROMOŞAN

UMOR © UMOR
Alb si negru
In portul de escală, un matroz, puţin afumat,
se îndreaptă spre vas, pe o stradă îngustă. Când,
din partea opusă se iveşte, gras şi masiv, căpitanul. ,,Alb şi negru’ s-ar putea
- Să trăiţi, dom'căpitan - îi spune matrozul - numi modelul acesta. Un joc
permiteţi să trecem printre dumneavoastră? vioi al celor două nonculori dar
-Treceţi, m ă -îi răspunde acesta, care nici el nu era cu stomacul totodată foarte elegant. Fiind
gol - dar treceţi câte unul. din catifea, acest costum are o
prezenţă impunătoare.
© © ©
- De ce nu se juca fotbal în evul mediu? Accesorii: pantofi de preferinţă cu alb şi
- Fiindcă nu exista decât o singură „Poartă”. negru. Ioana VOICU
© © ©
© UMOR © UMOR © UMOR © UMOR © UMOR
Frederic cel Mare discuta într-o zi cu medicul său:
- Să vorbim sincer, doctore. Câţi oameni ai ucis în viaţa dumitale? - Abatele - spunea ducele de Orlâans celor care interveneau
- Sire, răspunse medicul, cam vreo mie, oricum mult mai puţin pentru fostul favorit - să nu insiste. Ştie doar câte parale fac, căci nu
decât maiestatea voastră. o dată m-a vândut.

Doamna de Stael, văzând o femeie încărcată cu bijuterii, spuse:
Când Columb a debarcat pentru prima oară în America indienii - Bijuteriile acestea mă fac să mă gândesc la slănina din cursa de
s-au grăbit să-l întâmpine strigând: prins şoareci.
- Este Cristofor Column! In sfârşit am fost descoperiţii © © ©
Având invitaţi la masă mai mulţi oameni de spirit, Frederic al ll-lea
© © ©
întreabă: ^
Abatele Riviere vroia cu orice preţ să ajungă cardinal. Ca să-şi - Ce-aţi face dacă aţi fi regele Prusiei? ■*
atingă scopul îl trădă pe binefăcătorul său, ducele de Orlâans. Acesta Fiecare se străduia să dea răspunsul cel mai spiritual şi mai măgulitor.
însă află şi îşi alungă protejatul. Orice rugăminţi de iertare fură Venind rândul lui Voltaire, acesta spuse:
zadarnice. - Mi-aş vinde regatul şi banii i-aş cheltui la Paris.
© UMOR © UMOR © UMOR © UMOR © UMOR © UMOR © UMOR © UMOR © UMOR © UMOR ©

CA(,AWZA^ SĂPTÂMÂNALINDEPeNDJUlT AEWAT ÎN SMMBA TUTUROR OAJVJMNIMUQ