Page 10 - Calauza_2002_663

(!l^ ^ ^ ^ " ■ ." Ş ă p ^ ă m â n a ^ independent aflat în slujba tuturor oamenilor D9(!^ ^ n ă iV O ^ lf Qt)

E ^ e s i u n i i n c o n f o r t a b i l e T ^
LA POARTA NATO
Ne grăbim, stimaţi cetăţeni, din '90 încoace, să fim acceptaţi în NATO!
Deoarece existenţa românului este încununată de succesul proverbelor, Mă aflam pe una din străzile capitalei şi aşa cum face ardeleanul,
am simţit pe pielea noastră că „graba strică treaba” şi că tot mai bine ar fi nu grăbeam deloc pasul. Din faţă, venea cineva tot aşa cu pasul
să ne grăbim „încet”, ardeleneşte, cu răbdarea melcului. Pentru că şi melcul
ar fi ajuns în NATO după 12 ani! domol şi când nici nu mă aşteptam, n.-a întrebat: „N-aveţi un bilet în
Astfel, ignorând sfatul strămoşului Creangă de a nu se „împrieteni" cu plus?” l-am răspuns scurt şi fără să r . mai spunem ceva, am plecat
omul spân, melcul nostru semăna din zi în zi mai mult cu încercatul Harap- fiecare în direcţia lui. Nu ştiu de ce, dar tipul ce mi-a cerut „un bilet în
Alb! Trăgând nădejde, melcul şi-a cumpărat mască de gaze cu banii de plus", mi s-a părut un ins singuratic. Puţin năuc, sau poate, pierdut în
mâncare şi echipament militar second-hand cu banii de căldură şi înarmat spaţiu. Parcă semăna cu bunul meu prieten, care, peste câteva zile,
cu curaj de melc a pornit la luptă (n-avea importanţă cu cine), doar să facă îşi sărbătorea ziua de naştere. De fiecare dată, între noi, a existpi ,
pe plac spânului, repetând robotic: „Ordonaţii”, fiindcă îşi vânduse cuvântul. acea stare de atenţie, sau de recunoaştere, în a ne face cadouri.
Şi ar mai fi trecut mult şi bine până să nimerească ia Praga unde şi-a Pentru mine, de fiecare dat? aceste cadouri însemnau o pierdere
stropit coamele cu apă vie şi s-a declarat satisfăcut, dacă nu ar fi întâlnit în de timp, nişte întrebări inutile. ■ ire mă bulversau o vreme. După ce
rătăcirile lui prin „pădurea-labirint", la picioare, cu fruntea la pământ, mă hotărâm ce să-i cumpăr prietenului meu, mă linişteam şi chiar îmi
Turnurile provocatoare fumegând. Dar de acum sacrificiile îi vor părea ziceam: „La anul, n-o să-mi mai-fac probleme” Şi iată-mă, din nou,
sublime şi îşi va strânge cureaua mulţumit considerându-se erou, însă, pus în situaţia de a alene cadoul. „Ce să-i cumpăr?" m-am auzit
cum el nu va beneficia de pe urma victoriei „scumpe”, evitând comentariile, vorbind singur, pe ac c stradă a Bucureştiului? Şi dintr-o dată, totul
consolat, va realiza că este vasal, folosit, adică inferior şi că mai bine ar fi mi s-a părut atât de simpi' \ incât aveam sentimentul că am găsit cel
rămas acasă. Dar poate că în altă zi, un alt avion, undeva în Europa, va
destrăma un vis de glorie şi, în sfârşit, invitat, melcul nostru îşi va găsi mai delicat cadou. La a credeţi că m-am gândit în acel moment? La
fericirea în... Uniune! Isabela SUSANYI o carte grea, care are greutatea câtorva cărămizi. Se numeşte „Timpul
dărâmării, timpul zidirii" şi-i are ca autor pe prozatorul Emil
- Draga mea, dacă te-aş Constantinescu. Pardon, pe fostul preşedinte al ţării, care, iată a vrut
săruta acum ai striga după mama să dovedească cât de bine stăm cu producţia de hârtie, hotărându-se
ta? să se oprească abia după 3500 de pagini, unde „locurile şi întâmplările
- Fireşte, dar acum nu este sunt reale". Sunt reale, nimic de zis, cum este şi preţul de 1.600.000
acasă... g s lei. Bani buni. Preţ cu adevărat de epocă şi de recorduri, când şi
Marius Tucă a făcut 1000 de emisiuni, M-em gândit să-mi las gura
- Nevastă, tu vezi cum s-a flămândă, două, trei zile şi să cumpăr cartea, chiar fără autograf
îmbrăcat studenta noastră? proaspăt, ca un semn şi mai ales ca un cadou pentru prietenul meu.
- Ca la examen: şi-a făcut din Am cump irv.t-o şi în acel moment, m-am gândit să mai fac o investiţie,
fustă, un rezumat... pentru un rucsac, s=> nă ajute să o car mai uşor. Puţin slăbit şi cu
© rucsacul plin, m-am prezentat la prietenul meu, care a început să
- Draga mea, de ce eşti râdă când m -j văzut ce purtam n spate. ,Nu râde ' i-am zis, „acolo e
supărată? cel mai frumos cadou ce ţi l-am adus". După ce s-a convins că nu
- A dat faliment tatăl meu... glumesc, mi-a zis: Mă, tu eşti chiar .ebur.. Mai trebuia să cumperi şi
- Eram sigur că face tot cartea Iu' Radu Mischiu şi ava&m doi autori titani". Mlron ŢIC
posibilul să ne despartă!
S. Colceru INTRAREA ÎN „SHOWMJL" NUMIT NATO
O DEZBATERE LA CALAUZA Ce m-a frapat cel mai mult a fost entuziasmul exagerat cu care a fost
- urmare din nr. 662 -
Cauzele pentru care Românii au pierdut interesul şi întâmpinat preşedintele Bush. într-adevăr, e o ocazie unică să-l vezi pe
cel mai important om de pe planetă, e civilizat să-i faci o primire călduroasă;
respectul pentru valorile şi simbolurile dar nici chiar să-l întâmpini ca la spectacol. Pun pariu că mulţi dintre tinerii
prezenţi l-au confundat pe nenea Bush cu celălalt superstar american,
noastre naţionale! oineînţeles, nu la fel de bun... diplomat ca el, şi anume cu Michael Jackson.
Numai la primul conced a acestuia de la Bucureşti am mai văzut atâta
- urmare din nr. 662 -
înclin să cred că propunerile economistului sovietic Balev de a scrie euforie. S-a dovedii că avem sânge .aţin, ne înfierbântăm repede, dar ne
la acea vreme „Complexe interstatale" combătut într-o revistă economică, vom reveni la normal curând, atunci când vom vedea ce înseamnă cu
că aceasta ar însemna ca poporul român să dispa'ă ca naţiune, de către adevărat NATO pentru o ţară ca a noastră.
interesul strategic american e clar, prea clar incât să-l mai comentăm.
un economist român, este reluată sub alte forme, spre alte scopuri
(globalizarea) dar mă simt dator să cred că numărul locurilor libere în Intrarea în NATO e o realitate, nu mai avem ce discuta retrospectiv, -
învăţământul preuniversitar şi universitar de orice formă, este aproape suntem deja intraţi în... show. Problema e să judecăm măcar de acum
încolo lucid şi să luăm deciziile care sunt bune pentru noi iar nu pentru
dublu faţă de numărul candidaţilor, iar numărul profesorilor suplinitori destul
de apreciabil, ceea ce ne face să ne îngrijorăm mai mult pentru noi şi alţii. Trebuie să încetăm să le ma, facem altora pe plac şi să avem acţiuni
de suprafaţă, de etichetă. Ne pot costa mai mult decât ne închipuim.
viitorul nostru. De acum vom avea responsabilităţi enorme, aşa cum pe drept cuvânt
Nu pot încheia fără a pune la dispoziţia cititorului un alt exemplu ai
vieţii (câte nu aş putea oferi) şi anume: trei foşti subalterni din funcţia de ni se spune. Eu am încredere în viitorul acestei ţări aşa cum am încredere
în viitorul meu aici ca român. Dar, pentru asta trebuie să lăsăm teribilismul
impiegaţi, mai tineri cu zece ani ca mine, la întrebările mele de cultură şi să dovedim luciditate în acţiuni ceea ce nu s-a prea văzut în ultima
generală din liceu (eu absolvent în 1954, ei absolvenţi în 1964) au motivat
că eu mă uit acasă în cărţile mele de liceu, dar în realitate cărţile mele şi vreme... Să dea Dumnezeu să fim învingători şi să fim într-adevăr CINEVA
caietele din liceu se găseau la 240 km de locui meu de muncă. La în lume aşa cum merităm, după atciea veacuri de chinuri!
examinarea dintr-o lecţie predată cu circa 30 de zile anterior, la Dan Tf'.UFAŞ, student la Istorie Cluj Napoca
seminarizare, unul a obţinut nota 4, ceilalţi doi, nota 2, efectul ulterior a
fost că doi din ei notaţi cu nota 2 au devenit, prestat şi pensionat în aceeaşi „ n i m e n i N u s e n a ş t e c u c a p i t a l
funcţie omoloagă mie din staţii de cale ferată importante decât cea în care ÎN SCUTECE’’
se produsese episodul descris. Dumnezeu însă m-a ajutat să vreau şi să
pot să fiu pensionat din una din cele mai importante staţii a regionalei, - urr-.are din nr. 662 -
foştii subalterni să fie menţinuţi în funcţie până la 52 de ani, eu până după, Am înşirat toate ar.esiua pentru a concluziona că din punctul meu
împlinirea vârstei de peste 58 de ani şi astfel, uneori suntem şi noi înşirte de vedere, tinerii noştri vei 'ămâne în ţară şi vor munci în folosul patriei
vinovaţi într-un fel sau altul că lăsăm semenii noştri să-şi piardă interesul, atunci câi .d vor fi oameni cu iniţiativă. Din păcate în momentul actual
chiar respectul pentru simbolurile naţionale. această însuşire nu poate fi dobândită prin familie sau şcoală întrucât
Avem, consider, menirea să nu cedăm în nici un fel şi în acelaşi timp, mentalitatea comunistă nvri dăinuie rncă în noi şi nu putem prognoza în
cu orice prilej al vieţii sau al funcţiei sociale, respectiv familiale, să cât timp va dispărea complet.
propagăm, să canalizăm în gândire nu numai, copiii şi nepoţii, nu numai
Şi apoi de ce să nu o spun deschis, şcoala noastră încă nu este
colegii şi subalternii, nu numai vecinii şi prietenii, ci şi pe oricine şi oricând
şi cu orice ocazie (în călătorie, în concediu la mare sau la munte, în parcul capabilă să-i pregătească pe tineri pentru viaţă. Ei vor fi nevoiţi din
această cauză să înveţe acest lucru după ce au părăsit băncile şcolii în
de distracţii, în conversaţii cu oricine şi oriunde) ca obsesia noastră să fie
minimalizată şi că am făcut totul din ceea ce ne-a rămas de la înaintaşii confruntarea cu greutăţile vieţii.
noştri, să transpunem în gândire şi faptele oamenilor, să redevenim ceea Cred însă că tinerii noştri vor găsi o câie pentru a rămâne şi a munci
ce am fost şi ceea ce ar trebui să fim, cu mult mai mult, sau altfel spus, să aici urmând exemplul părinţilor şi al înaintaşilor care au luptat şi au trudit
fim cu fruntea sus în rândul naţiunilor lumii, prin gândire şi fapte. din greu pentru acest frumos şi ospitalier pământ românesc.
Dumitru AMARĂZEANU Ec. Corneliu ALDEA
C Ă L Ă U Z A - S Ă P T Ă M Â N A L IN D E P E N D E N T A F L A T ÎN S L U J B A T U T U R