Page 7 - Campul_1923_01_02
P. 7

CÂMPUL                  23
          cărţi din  ceea  ce  credem  că  poate  fi  folositor  mulţimii.
          Că  doar  ştiinţa  nu  e  numai pentru cei ce trăesc la oraşe
          facolo  e  mai  multă  necurăţenie  de  suflet  ca  la  ţară)  ei
          din  luminile  ei  trebuesc  să  se  împărtăşească  toată  lu­
          mea,  căci  toţi  au  drepturi  si  datorii  şi'deopotrivă  se
          cade  ca  să  se  arate  calea  cea  bună  întru  găsirea bogă­
          ţiei  materiale  şi  culturii  sufleteşti.  Prăsiţi pomi din să­
          mânţă şi  învăţaţi  meşteşugul  altoirii. Nu  e  greu.  E mai
          greu  să  te  hotărăşti  odată  să  iei  briceagul  in  mână  şi
          să  altoesti..  De  ce  să  ducem  doinii fructelor  în  mijlocul
          uerei  şi  in  grădinile  noastre  să  tot  crească  loboda  cât
          casa '*
              O  familie  de  şase  persoane  se  poate  hrăni  cu  le­
          gume  tot  anat  de pe  o  întindere de  pământ de 600 metri
          pătraţi,  adică  atât  cât  ai  întinde  bine  pasul  de  şase ori
          in  lungime  şi  de  10  ori  în  lăţime.  Ce  câsă de bun  gos­
          podar  n'are  împrejurul  ei  o  asemenea  bucată  de  pă­
          mânt :...
              Cultivând  grădinile  nu  mai suntem  nevoiţi să scoa­
          tem  banul  din  pungă.  Facem  economie  si  dăm.  pildă
          hună  copiilor noştrii care din  munca  grădinilor se obici-
          nuesle  cu  simţimânlut  solidarităţii,  căci  copiii  îşi  fac
          o  jucărie  din  munca  uşoară  cu  grebla,  cu  sapa  şi  cu
          stropitoarea  de  grădină— şi  acest  simţ al unirii  forţelor
          face  tăria  nu  numai  a  familiei  ci şi  a  societăţei  şi deci
          a  naţiunii.
              Ne judecă  lumea  după felul cum ştim  să  ne  întoc­
          mim  cuprinsul  cartei,  după  cum  îşi  îngrijeşte  copii  şi
          după  cum  ţine  rânduiala dinăuntru  casei.
              Casa  si  grădin i  fac  mulţumirea  şi  înavuţirea  fa­
          miliei.  După  ele  umblă omul în  viaţă,  fiind-că statorni­
          cia,  chibzuihla,  darul  de  mai  bine si  deci  de progres nu
          preocupă  pe  vagabonzi,  ci  pe oamenii  aşezaţi,  cu  scaun
          la  cap  si  cu  un  scop  in  viaţă.
              Grădina  dă  această  mulţumire  neînţeleasă  de  cei
          care  n’o  stăpânesc.  \
              Nn  lăsaţi  gradinele  pâră gini te.  $i  vorba  bună,  da­
          ţi-o  şi  la  alţii.
                 —     ■   >              d.  f. Ştefănescu
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12