Page 5 - Campul_1924_02_03
P. 5

C Â M P U L                   37
             Ce trebue să ştie cultivatorul ie legume



                   CUM  SE  FACţS  PRĂŞITUL  ŞI  PLIVITUL
                          ŞI  CUM  SE  GUNOEŞTE
               Prăşitul  se  face  cu  sapa  pentru  semănăturile  rari
          în  cuiburi  (dovlecei,  castraveţi,  cartofi,  fasole,  mazăre,
          bârne,  pătlăgele  roşii  şi  vinete,  varză  etc.  şi  cu  săpă-
          ligele  (calistire)  pentru  cele  mai  dese,  ca  ardei,  praz,
          telină,  morcovi,   păstârnac,  pătrunjel,  etc.   Prăşitul
          trebuie  făcut  când  pământul  e  înlr'o  stare  potrivită  de
          umezeală,  de  obiceiu  la  câteva  zile  de  udat  sau  după  o
          ploaie.  El  are  de  scop  de a stârpi buruienile,  a  mărunţi
          pământul  împrejurul  rădăcinilor,  a'l  face  să  păstreze
          mai  bine  umezeala  înăuntru  şi  a  înlesni  pătrunderea
          aerului  la  rădăcinile  plantelor.  La  prăşit  trebuie  bine
          luată  seama  să  nu  se  taie  sau  desrădăcineze  plantele
          mai  edes  când  acestea  sunt  răsădite  de  curând şi  rădăci­
          nile  lor  nu  sunt  încă  prinse  cum  se  cade "de  pământ.
          Bulgări  dacă  sunt,  se  sfărâmă  cu  săpăliga;  buruiana
          se scoale din rădăcină şi se cară la  grămada  de  gunoiu ;
          urmele picioarelor se sapă din nou,  ca să nu  se  cunoască
          pe  unde  au  călcat  lucrătorii.  Un  lucrător  poate  prăşi
          deodată  un  răzor.  Se  cunoaşte  astfel  munca  fiecăruia
          cum  e  făcută.  Aceasta  îşi  are  însemnătatea  sa,  căci  se
          pot  îndrepta  lucrătorii  care  nu  lucrează  cum  trebuie.
               La  prăşit  c  bine  să  avem  săpăligi  de  mărimi  deo­
          sebite.  Pe'cele  mai  mici  le  întrebuinţăm  la  praz,  ceapă
          şi  morcovi;  pe  cele  mijlocii  la  ardei;  pe  cele  mai  mari
          la  ţelină  şi  chiar  la  varză,  pătlăgele  roşii  şi  vinete  în
          locul  sapelor.
               Când  nu  găsim  de  unde  să  le  eumpărăm,  le  putem
          face  din  şină  de  fier  la  atelier  sau  putem  transforma
          în  săpăligi  toate  sapele  stricate,  de  care  nu  ne mei  pu­
          tem folosi.  Principalul e ca să aibă şi  oare-care greutate,
          pentru  a  pătrunde  adânc  şi  cu  uşurinţă  în  pământ.
               Săpatul  în  grădina  de  legume,  se  face  în  aceleaşi
          condiţiuni  ca  şi  prăşitul,  cu  deosebire  că  aci  întrebu-
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10