Page 8 - Campul_1924_05_10

152 C Â M P U L
în unele ţări, de ceeace numim noi şcoală şfi învăţătură.
Şi este o mândrie pentru o ţară, când se poate spune, că
la o sută de locuitori abia dacă mai găseşti un neştiutor
de carte.
Noi, Românii, suntem în coadă cu numărul ştiutori­
lor de carte : la o sută, doar patruzeci să ştie a ceti şi
scrie. împrejurări şi vremuri grele prin cari am trecut
şi din cari âm scăpat doar mai ieri, ne-au oprit mult timp
în loc, umplându-ne inima de durere şi jale amară.
Insă nu numărul mic al ştiutorilor de carte trebuie
să ne întristeze, ci răceala aceea a lor faţă dă carte, care
face să cadă pe gânduri pe conducătorii noştrii- Căci, ce
înseamnă a şti carte, dacă nu ceteşti aproape nici odată
şi nu cauţi să afli în cuvântul scris strădania şi învăţă­
mintele îngrămădite de atâtea rânduri de oameni di-
naineta noastră ?
Să aibi mâini şi să nu lucrezi cu ele, să stăpâneşti mo­
şii şi să nu le foloseşti, să ştii carte şi să nu ceteşti în­
seamnă să te potriveşti ca acea slugă nemernică din
pilda Mântuitorului, care şi-a îngropat în pământ sin­
gurul talant primit în dar dela stăpânul său. Un om,
care a învăţat carte, dar nu ceteşte măcar la o zi de săr­
bătoare o poveste, sfat în ale gospodăriei, o veste din lu­
mea largă a lui Dumnezeu, se poate asemăna unui gos­
podar, care şi-ar drege un plug numai bun de lucru, lă-
sându-1 apoi să ruginească undeva fără întrebuinţare,
vremuit de ani şi jinduit, doar, de vecinii pricepuţi şi
harnici.
Şi după cum un pământ, lăsat în părăsire, părăgi-
neşte şi se umple cu spini şi burueni netrebuitoare, tot
aşa mintea omului, lăsată fără hrana poveţelor şi ştirilor
de tot felul, se îngreoaie şi slăbeşte sau se lasă stăpânită
de gânduri rele şi primejdioase.