Page 13 - Campul_1924_06_12

C A M P V f. 187
Căci ziceau socialiştii, Preşedintele Millerand' nu a ţinut
dreaptă cumpănă între partide ci a ţtnut mai mult cu
Poincare şi ei nu vor să primească puterea de la un
astfel de preşedinte.
Cu alte cuvinte, după ce demisionase şeful guver­
nului ei doriau să silească la demisie şi pe şeful statului
adică pe Preşedintele Republicei.
Lucru acesta e primejdios, căci amestecă pe Pre­
şedintele Republicei în schimbările politice. Millerand n’a
vrut dela început să demisioneze, ci a încercat, cu un
alt guvern. Acesta a adus în cameră cuvântul Preşedin­
telui, dar camera n’a vrut să ştie de nimic, a dat votul
ei contra guvernului. Guvernul s’a dus după două zile
de viaţă. Atunci Preşedintele Millerand spre a nu pricinui
zbuciumări şi dureri ţârei, a demisionat şi el.
îndată s’a adunat camera şi senatul să aleagă un
nou preşedinte al republicei.
Paitidul socialist al lui Hteriot a avut să fie ales candi­
datul lui. înţelepciunea franceză şi-a făcut altă socoteală :
Dacă vechiul Preşedinte n’a fost bun fiindcă ţinea prea mult
cu Poincare, apoi o să fie bun unul nou care va ţine
prea mult cu H6riot?
Din socoteala aceasta a eşit reuşita D-lui Doumer-
gues, în contra voinţei partidului socialist a lui H£riot.
Doumergues fusese contra lui Poincar£ şi Millerand,
acuma el era în contra lui H6riot.
Cu Doumergues cumpăna'dreptăţii între partide e
în măsură bună, — iar Franţa primeşte fără zbucitimare
un nou Preşedinte vrednic, învăţat, iubit, ridicat dintr’o
familie săracă prin muncă şi merit.
Când oamenii politici unesc înţelepciunea cu iubirea
de ţară şi cu cuviinţă, astfel de prefaceri adânci se fac
fără durere spre binele ţârei. In alte părţi lăcomia de