Page 7 - Campul_1925_01_02
P. 7

sau  tărăfă  şi  sare;  apoi  se  toarnă  iarăş  o  pătură  de  pleavă
              sau  şişcă  de  aceeaşi  grosime  (păturile  trebuie  se  fie  de  aceeaşi
              grosime),  se  presară  iarăşi  cu  tarâţă  şi  sare  şi  tot  aşa  mal
              departe  până  ce  cutia  se  umple  la  o  Vs  din  înălţimea  ei.  După
              aceasta  pleava  se  opăreşte  deopotrivă  cu  apă  ferbinte;  cu  cât
              apa  este  mai  ferbinte  —  cu  atât  e  mai  bine■  După  ce  pleava
              s'a  opărit,  se  calcă  bine  şi  se  începe  a  turna  iarăşi  pleavă  pre-
              surând  fiecare  pătură  în  parte  cu  tărăţă  şi  sare,  precum  s'a
              spus  mai  sus.  Se  procedează  aşa,  până  când  cutia  se  umple  la
              ’/ ,;  se  opăreşte  a  trea  oră,  se  astupă  bine  cu  capacul,  (făcut
              anume  după  mărimea  cutiei.  însă  ceva  mai  mic  ca să poată lesne
              întră  în  cutie)  căruia  se  pun  pietre  sau  alte  greutăţi.  Cutia  um­
              plută  cu  astfel  de  opăreală  stă  24  de  o;e.  Opăreală asudă,  dos­
              peşte  (fermentează}  şl  căpătă  un  miros  plăcut  vitelor.  Dacă  o
              cutie  s’a  umplut la  5  ceasuri  dimineaţa  —  opăreala  este  gata a
              doua  zi  tot  la  5  ceasuri  dimineaţa  şi  se  poate  lua  şi  da  la
              vite.  Când  este  opăreala  gata  într’o  cutie,  pentru  a  avea  hrana
              pe  a  două  zi,  se  umple  alta.  In  aşa  fel  vom  avea  în  fiecare
              zi  hrană  bună,  săţoasâ  şi  vite frumoase.  Bine-înfeles  că  vitele
              trebuiesc  hrănite  din  uluce.  Pleava  sau  şişca  se  pot  presura
              în  afară  de  tărăţă  sau  urluială  şi  cu  bostani,  morcovi  şi  sfecle
              tocate.  Cutiile  pot  fi  şi  de  cărămidă  cimentate  tnnăuntru.  In
              aceste  cutii  opăreala  iesă  încă  mai  bună.
                   Apa  trebuitoare  se  poate  uşor  căpătă  ferbând-o  într’un
              ceaun  mare,  folosind pentru foc  toate  ogrinjile  şi  buruenele  din
              gospodărie.  Dacă  în  gospodărie  sunt  vite  multe  cutiile  vor  tre­
              bui  să fie  mai  mari  şi  apă  va  trebui  mai  multă  pe care nu  vom
              puiea-o  căpăta  din  ceaun.
                   In  acest  caz  se ooate foarte  uşor  de  făcut  un samovar,  de
              o  încăpere  trebuitoare,  cu  mijloacele  casnice  şi care costă  foarte
              eftin.  Din  tablă  de  fier  zincat  se  face  un  cilindru  de  o  înăl­
              ţime  cam  de  1,40  m.  şi  de  lăţime  0,70  m.  La  o  înălţime  de
              0,25  m.  dela  capotul  cilindrului  se  lipeşte fundul  (a);  în  acest
              fund  se fac  9 găuri  în  care  se  lipesc  9  tuburi  (b)  tot  de  fier,
              însă  mai  subţire  de  cât  păreţii  cilindrului,  în  felul  arătat  la
              fig.  (c).  La  capătul  cellalt  al  cilindrului  se  aşează  alt  capac  de
              fier  de forma  arătată  la  lit.  (d).  răzemăndu  se  cu  margina  sa
              pe  margina  cilindrului,  având  9  găuri  în  care  întră  capetele ce­
              lor  9  tuburi,  capetele  cărora  nu  se  lipesc  în  acest  capac.
                   In  acest  capac  se  mai  lipesc  2  ţevi  fe)  mici  pentru  eşirea
              vaporilor.  Asupra  cilindrului  se  aşează  un  capac  (f)  în  forma
              de  leică  care  în  unire  cu  hogeacul  (g)  dă fumul afară.  Cilindrul
              se  aşează  pe  un  cuptor  de  cărămidă;  din  cuptor  focul  merge
              prin  acele  9  ţevi  în  leica  (f)  şi  în  hogeac.  Un  astfel  de  samo­
              var  dă  apă  multă  şi  repede.
                                                         Cazacliu.
                                      o  offo
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12