Page 10 - Campul_1929_01_01

8 CÂMPUL

Mă întâlneşti în lume pribegind
Cu suflet năclăit de amărăciuni...
Pe vatra rece nu mai ard tăciuni,
Şi nu-mi găseşti bunica povestind...

închis în casă singur şi străin
Mai cânt şi azi duioasele-ţi colinde
Şi-un dor nespus tot sufletu-mi cuprinde,
De vremurile duse ce nu vin.

Mă vei găsi mai singur, mai departe
Cu fiecare an ce se va duce.
Mi s’or părea că toate sunt năluce
Ori povestiri citite în vre-o carte.

Şi va veni o vrem e... cine-o ştie ...
Când pela noi din nou ai să revii
S’or bucura cu miile copiii,..
Pe mine regăsi-mă-vei sub glie.
Ioan F. Boşoteanu

mâncaţi numai pâine neagră!

Pâinea albă pe care secolul de modernism în care vieţuim,
ne sileşte s'o mâncăm, e cernută într’o sită prea fină, adică este
supusă unei operaţii care separă grâul de tot ceeace constitue
bobul propriu zis. Or, ştim cu toţii că în bobul de grâu se gă­
sesc săruri calcaroase cari sunt de neapărată trebuinţă pentru
constituţia oaselor, dinţilor ca şi a întregului organism.
Se ştie rolul important pe care îl joacă o bună mineralizare
a organismului în lupta contra tuberculosei şi numai procurând
unui corp sărurile calcaroase de cari au aţâţa nevoie şi îi lipsesc,
vom realiza una dintre cele mai perfecte terapeutici în contra
ori cărei boale.
Hrănirea — în special a copiilor — cu pâine albă, are deci