Page 10 - Campul_1929_05_09

136 CÂMPUL __ ____

dând fructe puţine, mici, pietroase şi nu leagă decât la
doi sau la trei ani odată.
A
In vara dintâi, după ce-ati pus copăceii, căutaţi să-i
uda|i, pe vreme de secetă, să-i curăţiţi de omizile care
se urcă pe ei, şi să le prăşiţi uşor pământul dimprejur,
ca să poată răsbate lesne aerul şi apa la rădăcină.
Toamna schimbaţi legăturile rămase strâmte, cu altele
mai potrivite şi după ce săpaţi din nou, mai adânc ceva,
pământul din jurul fiecărui pom,—puneţi deasupra câte-o
furcă bună de gunoi păios. Acest gunoi apără de în­
gheţurile uscate şi tot odată îngraşă locul.
Dacă unii din pomi nu s’au prins, îi scoateţi chiar
din vară, deschideţi gropile din nou şi, către sfârşitul
toamnei,’ plantaţi în aceste găuri, aerisite atâtea luni,
alfi pomi, după rânduiala ce a-ţi văzut-o dăunăzi.
Către sfârşitul iernei, căutaţi de strângeţi cât mai
multă zăpadă împrejurul fiecărui pom, căci răceala
acesteia întârzie deschiderea mugurilor, lucru care vă
fereşte de paguba pricinuită pomilor înfloriţi de brumele
târzii. Lucrarea asta trebue făcută mai ales la piersici,
zarzări, cireşi, vişini şi pruni, cari înfloresc cei dintâi.
Primăvara următoare, de îndată ce s’a sbicit pă­
mântul, răscoliţi gunoiul de la rădăcina fiecărui pom,
şi-l daţi sub brazdă printr’o praşilă bună.
Tot atunci sau chiar din iarnă, curăţiţi de-a măruntul
toată grădina de omizi, le strângeţi pe toate şi le ardeţi
odată cu frunzele uscate, măturate de sub copaci.
Altfel, e destul să rămână câteva cuibare pe ici
colea, pentru ca să vă umple toată grădina de omizi,
ca şi cum nu ati fi cură(it-o de loc.
Asemeni, şi pe vecinii cari au pomi, să-i faceţi să-i
curăte la timp; mai întâi le arătaţi cu binişorul că-i tot
spre folosul lor, dac’or munci puţintel la strânsul omi­