Page 2 - 1913-08
P. 2
zeşfe ca prin farmec; cercuri roşii-gălbui îţi amăgesc
ochii şi buzele ţi se contractează într’un suprem surâs Sfîiresme
de plăcere. E cald acum, e bine. Trupul îşi cheltueşte
De mult dormiai la sinul amurgului... şi-acum
cea din urmă provizie de căldură înmăgăzinată în or
Când coborî molatec amurgul pe fereşte,
ganism; moartea se apropie uşoară şi cu grije, ca
M-am pomenit cu tine iubirea mea, — poveste
pentru a răsplăti chinurile, ce i-au premers.
Din vremuri inoptate de praful de pe drum...
Şi eroul doarme, în tăcerea pustietăţii fără mar
gini, din care se desprinde un cântec mulcom, pe
Cum vântul căte-odatâ când stau pe gânduri dus
care urechile muritorilor nu îl pot prinde decât în
Mi-aduce ’n miez de noapte fărâmă de cântare
clipe deosebit de fericite.
De-mi umple casa ’ntreagă de binecuvântare,
Aşa a murit eroul Scott şi tovarăşii lui de mă Aşa mi-aduci poveste miresme din apus...
rire şi de suferinţe şi abia după luni îndelungate au
fost găsiţi de expediţia de salvare, ce plecase în ur- Te simt cum dormi la sinul amurgului, visând...
mă-le. Gerul, ce îi doborîse, şi-a reparat şi el greşala, M-aş închină... ţi-aş spune sfios o rugăciune,
păstrându-le trupurile aşa cum erau în vieaţă: îi re Ori ţi-aş cântă cântarea din vremurile bune
cunoşteai la cea dintâi privire... Cu toată poezia iubirei fâr de rând.
Au înfăşurat cadavrele, în pânza ce purtă colo
rile ţării, şi le-au îngropat acolo, în mijlocul zăpezii Dar teamă mi-e poveste, că te-aş trezi din somn
eterne, la locul biruinţii şi al morţii glorioase. Şi glasul meu de astăzi trudit, are să-ţi pară
Au ridicat apoi o cruce mare de lemn deasupra Ca vântul ce s-alungă adesea câtrâ sară
mormântului, în care au cioplit cu litere mari: In me- Printr’un palat ce doarme pustiu şi fără domn!
moriam, şi au scris apoi numele eroilor.
* *
* Amurgule păstreaz-o în leagănul de vise...
Dacă nu ai răsfoit încă, cetitorule, călătoria lui
Şi ’n fiecare seară când e pe-aici să treci
Nansen — o afli şi în româneşte — sau aceea, mai re
Să întri! Bietu-mi suflet de-acum în veci de veci
centă, a lui Amundsen, nu uită, când te abaţi pe la
Va ţine pentru tine ferestrile daschise...
o librărie, să ţi-o procuri.
Vei ceti acolo pagini înălţătoare despre luptele Z. BÂRSAN
şi suferinţele uriaşe ale eroilor, cari şi-au pus de gând
să răzbească până la „marginea pământului"; vei ve-
deâ cum s-au hrănit cu conzerve, cum au durmit în
coliba de zăpadă, cum au simţit şuerând deasupră-le CAUŢIUNEA
coasa morţii, în atâtea rânduri. Şi ei mergeau înainte,
fără să le pese, notându-şi impresiile, scrutând cu a- ANATOLE FRANCE
paratele lor, pe cari le îngheţau degetele...
E o sforţare uriaşă, în care au murit şi s-au pră Dintre toţi negustorii din Veneţia, Fabio Mutinelli
pădit atâtea vieţi de seamă — încercarea dintâi da era cel mai exact întru împlinirea cuvântului dat. El se
tează din 1594 — au murit de foame şi de ger, nu- arăta darnic şi strălucit în toate împrejurările şi mai
trindu-se cu muşchi şi făină din oase de târând, până ales faţă de dame şi de preoţi. Eleganta probitate a
au ajuns să-şi mănânce ghetele şi blanele pe cari le moravurilor sale eră vestită în întreaga republică, şi la
tăiau făşii... San Zanipolo se putea admira un altar de aur pe care
Vei ceti aceste pagini, dragă cetitorule, cu ochii îl oferise sfintei Chaterina, de dragul caterinei Manini,
înlăcrimaţi — şi vei simţi deodată, cum o căldură nevasta senatorului Alesso Cornaro. Cum eră foarte
mare ţi se desprinde dela inimă, în convingerea, că bogat, avea mulţi amici, în cinstea cărora da banchete
în lumea noastră materialistă mai sunt totuş suflete şi pe care îi ajuta cu banii săi. Dar încercă pierderi
de eroi, cari îşi jertfesc vieaţa pentru o ţintă ideală, mari în războiul împotriva Genovezilor şi în tulburările
ridicându-ne şi pe noi, în alte sfere, mult mai înalte din Neapole. Se mai întâmplă, că treizeci de vase ale
şi mult mai curate, ca acele în cari se târâie bietele lui să fie prinse de Uscoci, apoi înecate în mare.
noastre preocupaţii mărunte şi josnicei... Popa pe care-1 împrumutase cu sume mari de bani, re
fuză să i le înapoieze. Aşa că, magnificul Fabio fu des
puiat în scurtă vreme de toate bogăţiile lui. După ce-şi
vându palatul şî argintăria pentru a-şi plăti datoriile, se
Rugăm pe onoraţii noştri abonaţi, cari nu
pomeni lipsit de orice. Dar isteţ, curagios, foarte pri
şi-au reînoit încă abonamentul pe anul curent, ceput în negoţ şi în floare vrâstei cum erâ, el nu se
să binevoiască a-l reînoi, ca să nu fim ne gândea decât la reînvierea afacerilor lui. După multe
socoteli, el preţui că avea nevoe de cinci sute de du-
voiţi a le sista trimiterea revistei.
caţi pentru a se îmbarcă pe mare şi a încercă întreprin
deri noi cărora le prevedeâ un succes fericit şi sigur.
