Page 6 - 1913-14
P. 6

I




                  Domnica  e  fata  dascălului  Pintilie.  Ea  nu  se  poate   Steteam şi eu...
             asemănă  cu  Silvia.  Las’  c-o  cheamă  Domnica,  dar  ea
             nici n-a fost la Internat.                                                 dre.i cfrina Wâlăşesca
                  Şi-apoi... vezi... fata dascălului.
                                                                        Steteam şi eu în ceata celor mulţi,
                  „Am  auzit,  Silvio,  am  auzit.  Şi  tu  nimic.  Bine,
                                                                        Cu sufletul pribeag, ca totdeauna,
             nici  eu  nu...  dacă  peste  tot  nu  mă  mai  mărit  şi  eu.
                                                                        Şi mă uitam, cum vă răpeşte valsul
             Dacă  nu  mă  fac  călugăriţă.  Am  cetit  „Amor  şi  sabie“
                                                                        în ritmu-i tainic una câte una,
             şi  m’am  gândit  că,  tot  atât,  mai  bine  mă  fac  călugăriţă.
             Mă duc la...
                                                                        Şi cum clipiţi şi şopotiţi şirete,
                  —  Ba, eu nu mă fac călugăriţă.
                                                                        Şi cum porneşte ’ndată chihotirea,
                  —  Dacă  te  măriţi!..  Spune,  Silvio,  cum  e  când
             eşti logodită?                                             Când eu, biet călător ne ndemănatic,
                  —  Bine.                                              Asupra vruneia-mi uitam privirea...
                  —  Cum : Bine ?
                  —  Bine.                                              Steteam şi eu în ceata celor mulţi,
                  —  Şi corespondaţi ?                                  Şi ascultam ciudatul glas din mine:
                  —  Sigur.                                             — „De ce priveşti aşa pierdut la ele,
                  —  Cum corespondaţi ?
                                                                         „De parcă toate ţi-ar fi azi streine?...
                  —  Aşa! Ne scriem unul altuia.
                  —  Şi...  şi...  vă  scrieţi...  Hm!..  Eu  tot  mă  fac  că­  „Aceea, pe care-ai cătat-o pururi,
             lugăriţă.                                                   „Şi-o câţi pân şi ’n clipitele aceste,
                  —  Ba, eu nu mă fac.
                                                                        „Şi pentru care-alergi, şi taci şi sângeri, —
                  —  Dacă te măriţi!...........Silvio, hai, să-ţi arăt ceva...
                                                                        „Tu nici nu şti cât de aproape-ţi este.
             Şi voi corespondaţi cu asta?...“
                  Ce  naivă  e  Domnica!  E  drept  că  e  cu  un  an  mai
                                                                         „Tu nici nu şti, cum sufletu-i te-aşteaptă
             mică  decât  Silvia,  şaptesprezece  —  dar  ar  putea  să  fie
                                                                         „Şi tremură de doru-ţi şi te chiamă,
             şi ea mai puţin... naivă.
                                                                         „Şi plânge, când privirea ta severă
                  Silvia  zâmbeşte,  nu  fără  puţin  dispreţ.  A  auzit  şi
                                                                         „Sfiala ei nici vrea s-o iee ’n seamă.
             ea despre o carte... aşa ceva... dar...
                  „lan, să văd.“                                         „Şi doar ar fi destul un gest, o vorbă,
                  Cartea poartă titlul, frumosul titlu: Epistolariul     „Ca sufletele voastre să se ştie,
             amorului. Pe pagina primă, după prefaţă, Silva ceteşte:     „Şi ’n veci nestrăbătute să rămăie
                        Prea stimată Domnişoară!                         „Nebunele-ţi cărări de pribegie,
                        îmi daţi voie să Vă trimit aceste rânduri, deşi nu V-am
                  cerut permisiunea de a Vă scrie. Simt însă că trebue să  „Şi pace să se ’ntoarcă ’n gându-ţi iarăş,
                   Vă scriu. Cred că numai cu rândurile aceste pot să-mi
                   potolesc un dor ascuns, lertaţi-mă pentru îndrăzneală.  „Şi chinul îndoielii să se stângă —
                        Al Dvoastră stimător :                           „Căci nu doar, — ce cătai, eră himeră,
                                                       N. N.             „Ci căutarea ta erâ nătângă.
                   Aceasta  este  însă  numai  prima,  delicată,  ruşinoasă
             şi  foarte  serioasă.  Mai  sunt  încă.  A  doua:  stimată  Dom­  „Prea ţi-a lipsit tăria îndrăznelii,
              nişoară,  a  treia:  Domnişoară,  a  patra:  Domnişoară  N   „Prea te răpiâ în înălţimi avântul,
              (numele  de  botez),  a  cincia:  fără  titlu,  a  şasea  :  N  (nu­  „Prea nu voiai, să vezi, în jur de line
              mele de botez singur), a şaptea: Scump... iub....          „Ce frumuseţi a plămădit pământul..."
                   „Ah-ah-ah!!!...“
                                                                         Aşa mă dojeniă întruna glasul,
                   — De ce plângi Silvio ?                               Şi mă dureu bizara lui asprime...
                                                                         Ci rostul lui şi ritmul din orhestră
                                                                         L-am prins în ceste optsprezece rime.

                                                                         Căci voi treceaţi, ca ceaţa de uşoare,
                                                                         Pe dinainte-mi una câte una,
                   Floarea nopţii, floare albă,                          Iar eu steteam stingher acolo ’n ceată,
                   Ce duh negru se pogoară                               Cu sufletul pribeag, ca totdeauna...
                   în mireazma-ţi călătoare,
                   Când te ’nclini la geam uşoară?                                                      I.  COSTA

                   Ce-mi tot povesteşti de doruri
                   Şi de taine şi credinţe ?
                   Ce-mi trezeşti acuma iară
                   Adormitele căinţe ?
                                  f ELENA D1NULESCU

         206
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11