Page 2 - 1923-04

Pag. 58 C O S I N Z E À N A 25—11. 1923

Sfinţenia unui templu

Un nou subiect de conversaţie, cel mai mare al emigranţilor la Sfinţenia căsătoriei începe să nu fie
puţin obicinuit la noi înainte de oraşe. mai apreciată decât celelalte lucruri
iăzboiu, e primit în tot mai multe Societatea aceasta e în continuă sfinte: în toate e o năvală spre „lu­
familii intelectuale delà noi: divor­ fierbere, ca la o nouă aşezare, cum mea bună“, o năvală, de multe ori,
ţurile. Aproape nu treci printr’un e şi firesc, dar ceeace e adânc re­ „din principiu“, pentru a dovedi
oraş cu populaţie româneasca, în gretabil e faptul că în fierberea gradul de... civilizaţie:
7
care, poftit fiind la un prânz, să aceasta evaporează tocmai princi­ Cei mai mulţi dintre cei cu di­
nu auzi vorbindu-se despre acest piile cele mai sănătoase care au dat vorţul Ia noi sunt tipuri bune de
subiect. In centrele mai mari el a tăria vechilor aşezări din care au condeiul unui Caragiale. Sunt ridi­
ajuns aproape banal. plecat. In atingere cu civilizaţia coli şi ar fi vrednici de ironia cea
Odată cu înfăptuirea României- mulţi dintre nouii descălecaţi cred mai muşcătoare.
mari, dincoace de Carpaţi a început că fac lucrul cel mai potrivit cu Numai cât mai mult decât de
un adevărat exod al clasei noastre noua lor poziţie socială. Când se material de satiră, neamul nostru
intelectuale, şi într’o măsură destul desbracă de haina tradiţionalei ţineri are azi nevoe de un material ome­
de însemnată, a clasei noastre ţă­ la legi şi datini, la lucrurile sfinte. nesc sănătos, şi e o primejdie na­
răneşti. Delà sate la orăşele, delà Dintre aceste lucruri sfinte cel ţională să se corupă şi cel bun în
acestea la oraşe, delà oraşe mai mai pângărit ieasă din anii acestor loc de a se regenera, şi cel pornit
mari la centrele de judeţ, şi în mă­ noui aşezări,-templul căsătoriei. spre descompunere. Societatea noa­
sură mai mică, delà acestea la ca­ La noi în Ardeal deşi nu s’a pu­ stră, ea însăşi, are datoria de a opri
pitală. Notari, subnotari, au ajuns tut vorbi înainte de războiu de o în prag aceasta primejdie ce ame­
pretori, primpretori, în administra­ austeritate engleză sau italiană în ninţă cu distrugere familia, şi prin
ţiile judeţene sau în adminisţraţii ce priveşte sfinţenia căsătoriei, to­ ea, tăria vieţii morale a neamului.
financiare; învăţătorii delà sate au tuşi se puteau număra pe degete
ajuns revizori sau învăţători la şco­ divorţurile din clasele intelectuale Ag.
lile de stat delà oraş; un număr din scurgerea unui an, şi adeseori
însemnat de preoţi au trecut în ad­ n’aveai ce număra pe degetele dela
ministraţie. Advocaţi au ajuns şefi amândouă mâtiile. Erau regiuni în­
de oficii mari, prefecţi, deputaţi etc. tregi unde treceau decenii fără a se Jn lumea mea.
O parte destul de însemnată din­ pomeni de divorţ atât în clasele
tre ţăranii cărturari ai satelor, intelectuale cât şi în cele ţăiăneşti.
oameni mai tineri sau chiar feciori, Azi lucrurile s’au schimbat. Răz­ In lumea mea de visător,
au trecut în jandarmerie, la căile boiul a adus distrugerea multor Pierdut, uitat, un meteor
ferate, în serviciul de poliţie al căsnicii ţărăneşti, iar exodul la oraşe Cu raze stinse, chip blajin,
oraşelor. a svârlit sămânţa descompunerii Plutesc un vaier, un suspin.
Un adevărat exod delà periferii morale în multe căsnicii de ale in­
spre centru. Un exod în mare parte telectualilor. In lumea mea sunt fericit,
necesar şi folositor, atât pentru na­ Şi ici şi dincolo auzi că fie băr­
ţionalizarea serviciilor publice, cât batul, fie femeia „nu mai poate su­ Când valul lumii s’a oprit
şi pentru a da un colorit mai ro­ porta traiul împreună“, şi c silit să Cu murmuru-i de cucuvea,
mânesc oraşelor atât de străine „dea divorţ“. Bărbatul, în cele mai Departe de chilia mea.
delà noi. multe cazuri, nu-şi mai crede soţia
Este adevărat că afară de aceste potrivită să „reprezinte“ familia în In lumea mea de eremit,
necesităţi de ordin naţional, au mai noua ipostasâ socială. Era bună la Un stol de patimi adormit
contribuit şi alte motive la pornirea sate, la un orăşel mai mic, când Pe pale flori de trandafir
exodului delà sate spre oraşe: obici- poziţia lui socială nu însemna ni­ La margine de cimitir
nuinţele nefaste câştigate în vremea mic. Dar acum ?
războiului mondial. De pildă: mulţi Femeile eşite proaspăt la oraş Adie-un vânt încetişor
dintre intelectualii satelor care au sunt ameţite de lux şi de ocazia
făcut trei-patru ani pe fronturile de păcatului prea rară, ori cu totul ab­ Şi se deşteaptă iar un dor
luptă cu grade de ofiţer, au crezut sentă, la sate, sau în orăşele mai Şi dorul se preface’n cânt,
că nu se vor mai simţi bine în mici. Cernitul bocet de mormânt.
slujba grea de mai înainte. S’au Buna mentalitate patriarhală de
obicinuit ci aşa numita „societate“, odată care vedea în căsătorie un Dulci psalmodii eoliene
cu nevoile unei civilizaţii rare mo­ templu sfânt, ‘ e „atinsă şi ruinată In ritm lugubru trec a lene
leşesc atât de curând caracterul, cu într’o clipă de atingerea... civiliza­
traiul bun, cu servicii, dar mai ales ţiei dela oraş, de pilda pe care o Purtând spre guri de ocean
cu bani mulţi. au. subt ochi. Comoara lor de-amar, de-alean.
5
Chiar dintre feciorii sau bărbaţii Familii în care bărbatul şi femeia j . . , af­
tineri ai satelor, ceice au făcut trei- au .trăit zece ani ori şi mai mulţi in lumea mea pătrunde des
patru ani de războiu, iar alţii cinci- în desăvârşită înţelegere şi credinţă, A lumii jale şi eres
şase ani neîntrerupţi de armată, se distramă, Suntem în pragul unei Şi din sihastru ’ngândurat.
n’au mai simţit nici o plăcere să plăgi sociale care nu a ros până Devin păgân şi revoltat.
se apuce de slugărit, dupăce au ve­ azi la temeliile morale ale familiei, A >
nit la vatră. Ei au dat contingentul româneşti de dincoace de Cârpaţi. . . /. B. Albescu