Page 2 - 1923-12
P. 2

Pag. 178                                 C  O  S  I N  Z  E  A  N  A    - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -   25—VI 1923


                                     Octavian Goga


                       — Cu prilejul discursului său de recepţie la Academie.—



                 Personalitatea  cea  mai  pu­    cente  personale,  care  vor  ră­   tipic  al  naţionalismului  cultura
              ternică  şi  mai  expresivă,  pe  mânea  deapururi  între  cele  mai  şi  în  politică,  scrisul  său  a  dat
              care.  ne-a  dat’o  Ardealul  în  de­  splendide  poezii  ale  literaturei  naştere  la  acele  puternice  ma­
              ceniile  din  urmă.  Suflet  plă-^  noastre.                            nifestaţii  politico-culturale  din
              mădit  în  frământările  şi  zbu­     Efectul  scrisului  d-lui  Goga   1910—11,  care  vor  rămânea
              ciumul  nostru  naţional,  d-nul  a  fost  covârşitor.  începând  cu    pururi  de-o  istorică  valoare  în
              Octavian  Goga  a  ştiut  să  în­   volumele  de  poezii  şi  cu  arti­  evoluţia  conştiinţi  naţionale  a
              făţişeze  în  scrisul  său  mai  mult   colele   politice   de-o   valoare   Românilor ardeleni.
              şi  mai  pronunţat  decât  oricare  unică  în  publicistica  noastră       Aceasta  este  pe  scurt  schi­
              scriitor  român,  toată  gama  de   academică,  trecând  apoi  la  piesa  ţarea  efectului,  pe  care  Pa  pro­
              simţiri,  care  a  copleşit  in  im  ele   sa  teatrală  „Domnul  Notar“  şi  dus,  mai  cu  seamă  în  Ardeal,
              noastre  decenii  de-arândul.  Pen­  sfârşind  cu  activitatea  sa  lite­  opera d-lui Goga.
              tru  dânsul  scrisul  este  un  apos­  rară  mai  recentă,  —  scrisul  său   Tot  atât  de  formidabil  a  fost
              tolat,  o  armă  de  luptă,  care   poartă  aceiaş  pecete  specifică   acest  efect  şi’n  vechiul  regat.
              nu  a  căzut  din  mâna  sa  nicio­  de sobrietate, de claritate şi de  Apreciat  şi  de  Academie  încă
              dată,  în  nici  într’o  împrejurare                                    delà  cel  dintâi  volum,  acest
              şi  care  a  ridicat  valuri  largi  de                                 efect  a  crescut  an  de  an,  cu­
              frământări,  însufleţind  şi  dând                                      prinzând  în  mrejele  sale  tot
              noui  şi  noui  imbolduri  de  luptă                                    mai  multe  suflete,  robind  cu
              şi  de  rezistenţă.  Dela  admira­                                      frumuseţea  şi  plasticitatea  lui
              bilele  versuri  din  volumul  apă­                                     toate  generaţiile  care  i-au  ur­
              rut  în  1905,  dela  articolele  po­                                   mat.
              litice  publicate  în  „Tribuna“  şi                                      Astăzi,  când  acest  scris  se-
              până  la  „Cântece  fără  ţară“,  d-1                                   ceră  cea  mai  dreaptă  şi  justi­
              Octavian  Goga  s’a  înfăţişat  în                                      ficată  răsplată,  Ardealul  cultu­
              literatura  noastră  vecinie  acelaş:
              un  frământător  puternic  şi  neo­                                     ral  aduce  oifiagiile  şi  recunoş­
              bosit  al  ideilor  naţionale  de                                       tinţa  sa  poetului  nemuritor,  care
              luptă,  pe  care  le-a  răspândit              Octavian Goga           -a  ştiut  atât  de  bine  să-i  pă­
                                                                                      trundă  frământările  şi  visurile,
              deopotrivă  pe  întreg  cuprinsul                                       cuprinzând  în  opera  sa  toată
              Românismului.
                                                                                      viaţa  acestui  pământ,  fost  atâ­
                                                  căldură,  care  cucereşte,  con­
                Incopciată  în  lupta  noastră                                        tea  veacuri  fără  de  noroc  şi
              naţională,  personalitatea  d-lui   vinge  şi  lasă  urme.  Mai  ales   pe  care  nemuritorul  poet  Pa
              Goga  nu  se  poate  defini,  fără   lasă  urme.  Poate  din  scrisul   cântat  atât  de  fermecător  în
              a  fi  pusă  în  acord  cu  această   niciunui  scriitor  român  nu  ne   versurile sale.
              luptă,  al  cărei  cel  mai  tipic  re­  tremură  în  suflet  mai  multe                           S. B.
              prezentant  este.  Şi  dacă  George   reminiscenţe,  de  figurile  poe­
              Coşbuc,  căruia  i-a  urmat  în     tice  şi  de  expresiile  de  bronz
              Academie,  a  „proclamat  în  lite­  ale  nici  unuia  nu  ne  ciercnim   Ataşăm  la  acest  număr  căte-un
              ratură   atotputernicia   satelor“,   mai  des,  ca  de  cele  pe  care  mandat  postai  şi  rugăm  pe  cetitorii
              d-1  Octavian  Goga  a  proclamat   le  întâlneşti  pas  de  pas  în  opera  noştri  să  binevoiască  a  ne  remite
              lupta fără de precupeţire a acelo-   fecundă a academicianului-poet.    cu  reîntoarcerea  poştei  costul  abo­
              raş  sate,  care  constituiau  în  Ar­  Ca  şi  marii  săi  precedesori,   namentului  pe  jumătatea  a  doua  a
              deal  naţiunea.  Scrisul  său  sobru   d-1  Octavian  Goga  a  lăsat  dâră   anului curent.
              şi  de-o  claritate  uimitoare,  stă­  în  mişcarea  noastră  literară,   Abonaţd  în  restanţă  cu  plata  pe
              pânit  mai  cu  seamă  de  ideea    dar  în  deosebire  de  aceia  a    semestrul  trecut  sunt  rugaţi  a  cu­
              naţională,  nu  este  cu  toate     lăsat  prin  scrisul  său  dâră  şi   noaşte,  că  acesta  este  cel  din  urmă
              acestea  esclusivist.  Lirismul  său   în sufletele noastre.            număr  ce  li  se  mai  trimite,  în  caz
              puternic  are,  ca’n  volumul  „Din   Sămânţa  dânsului  n'a  căzut     că  nu  vor  achita  până  la  apariţia
              umbra zidurilor,“ pronunţate ac-    pe pâmânt sterp. Reprezentant       proximului număr restanţa.
   1   2   3   4   5   6   7