Page 2 - Cuvintul_Liber_1990_201

PAG z OIVIMTUL LIBER
M IţfciTBH

AL L V T B H te H H IB PENTMt UBOTATE

.rfan r “T " rJbm*
Ţie ne închinăm, * * » - -/mm

Avram Iancu! « - i â l # - ^ W . - a i r f e ^ i

Lanţurile rsţoazrilce' de ''tel tîrziu, fa-
chisoarea şi pălmuirea de către un. că­
pitan austriac, au făcut ea în sufletul
acestui; Prometeu înlănţuit al Munţilor «v , m i/ţifrKt
Apuseni s i se abată *8ţ Vifor pustiitor,
fruntea Iul, pe Care strălucea cununa # X
de raze a unui popor întreg, a fost în­ f ~!
tunecată- de umbre fugare. Par ţi acum
moţii alergau la el să-i atingă genunchii CI .. .. ...... .......... ............. jO.....*
ca pe nişte moaşte, să-i privească
_ ţele ca pe o binecuvtatare sad să as-
culte murmurul Cuierului de cireş din
care Iancu le cînta marşul său: „Astăzi
cu bucurie românilor veniţi,/ Pe lanea
In Cîmpie, cil toţi U însoţiţi 1*
A Cum, la 113 am de la moarte» le­ , <r- /> ■
gendarului erou, waţi unea română, re­ ♦ ( ' p -/* ’ r
cunoscătoare^ îngenunchează te m onsîn-
tel tai, pătrunsă de întreaga însemnăta­
te isterie® a vtaţîî sale. FIU neamului
românesc 11 preamăresc, II iubesc, iar Scrisoarea lui Avram Iancu, din 16 iulie 1849, către tribunul losif Şterca,
(Urmară fn pag. 1} sufletele lor se oţetesc scăldat Şuluţiu, prin care solicită informaţii asupra posibilităţii de a se plăti ect
aut înviorător al iubirii lai de care lucrau ia admittistra ţia românească. (Cu semnătura-autograf a Iui A-
Mai tîrziu, eînd perfidia absolutismu­ E3 a durat neamului său cetate vram Iancu).
lui austriac a transformat t un popor în­ raită de vremi fiindcă î-a zidit suflet,
vingător intr-un popor mucenic* cînd credinţă şi ideal.
unii fruntaşi a l revoluţiei paşoptiste din Astăzi, deasupra tuturor intemperii­ Mulţi au fost cei care băra duşmană veneau cu­ revoluţiei, nici după. eum
Transilvania şi-au luat lumea în cap lor ce ameninţă neamul rorotaesc, ur­ şi-au re v e a d i^ dreptul vinte de laudă. Iată cu­
sau au pus sabia în cui, Avram Iancu de a fi reprezentanţi ai vintele unui participant s-a dovedit, Iancu. nu »
a rămas credincios pătntatul# şi po­ mând jertfa lui păstra dreptate şi liber­ poporului, mulţi nu foşt la campania lui Kemcny •avut cele mai gtrinse le­
porul ui său, mepţinînd o atitudine pro­ tate, »u trebuie să uităm n ld un ma­ atei ţâ re ad vorbit Iu. împotriva lui Iancu; „în­ gături cu imperialii. Deş­
tul <fe repede el » recu­
testatară, după ce In cabinetul împă­ c i idealul acesta Ucbute zidit la numele poporului de pe tre Zlatna şi Abrud se
ratul ui de la Vîena, a respins decoraţia ii itaastee oaţioaafc şt •£ .# # : aeeşţe pămînturi. Sînt, . întinde un defileu în­ noscut perfidia tar. Ares­
pe care acesta intenţiona să i-O netede» pentru M iM te a şi cană*: însă, extrem de puţini a- gust, pe care abia daci-1 tările repetate* ariadepii-
nirea cererilor celor sare
spunând: .Ha ne-am luptat pentru ja- na* ăâit& şirc st «oestul f M w tr» c#a care au rămas In vezi ţţ! poţi face o Idee
cârii, vrem drepturi, Maiestate f*. şl ta r a te i geoeraţîfie care l-au conştiinţa iui. Avram despre ceea ce înseamnă s-au: luptai, var fi tal a-
tîtea dovezi c® Iancu nu
listai a reuşit mai mult războiul cu moţii. Imagi­ avea nimic comun ou
decât toţi» el este însăşi nează-^ o lungă vale a- reacţiuneu.
H
dealul FeleacutaU Vtt% carăk tamM conştiinţa ^; .„peste veacmi dîncă, înconjurată cale - La ia septembrie 1872
a tot ce este românesc în
H adresează A Ardeal. Născut, parcă de pateu ceasuri de vîr- se stingea din viaţ® «el
furi înalte, adaugă ap #
care fm bună d r^ te te . a.
La Ţebea îşi doarme nes neîntrerupt® pentru blesteme prbf predestinaţie, ,|® baricadele, podurile stri­ foşt num it .C ra i# .mun­
omnul " cel fără sfîrşit ţi­ dreptate, libertate şt urmă­ ţuhd. de cbîar inima Ardealului, cate şi după fiecare co­ ţilor". fnmarmfBteree a
nui dintre martirii neamu- toarele versuri: „ V in e draeu-n ei să taie»/ Ciot îp niijlocuS Munţilor A- pac elte un român care avut loc la 13; septenata'ie.
’tii românesc — Avram laneu «te te ornate/ Ctt trei de «ateii s i ( i o t e / Pacu­ puseni, Avram Iancu la caută să-ţi stingă viaţa Corpul neînsufkăît g^last
Iancu. Viaţa TUi s-a ză­ mii şi şasă sute, f Cînd lui să nxt-i priască, / Pămân­ vlrsta de numai 24 de şi te vei lămuri despre condus pe ultimul drum
mislit din. durere şi a cu­ Iancu să cobora / Turda să tul să nu-l primească, / ani a devenit port-dmpe- felul de luptă al moţi­ din tas# do Criş te .%'e-
prins o durere nesfîrşită cutremura..."; „Strigă Băr- Pe chicîoare putrezească, f lul revoltdfol românei, oş­ lor. Ei nu sînt laşi, după bea dp o imensă ' masă
pentru soarta poporului nuţ din 'Sibiu, [ Că Ardea­ Carnea pe el să plesnească!/■ teanul neclintit ta faţa părerea celor mai cu ex­ de oameni. în frunte pă­
său nefericit, a românilor lul mt-i pustiu/ Strigă îan- - S8I-. trajte-n smr* te i/ duşmanului^ asemeni „gra- perienţă ofiţeri şi rezistă şeau prefecţii şi tribunii
transilvăneni, ţinuţi în în- cu de la m unte:[ Nu ie Gura împăratului, f Limba nituter din munţii săi", mai binein Ioe âectt solda­ de odinioară : Simion Ba-
>uneric şi sclavie atîţia a- teme măi Arsinte, J C& şi cît tta brusture, / Buzele după tente tt tepreefa BSl- ţii lui PuclmerV î® frun­ lint, Axente Sever, Mihai
mar de ani, tn ctteva pe­ eu vin de la m unte/ Cu să-l usture — / Jiernu-n el cescu. Comparat ulterior tea ’ cetelor ascultătoare Andreica, Nicolae Cor-
rioade ale istoriei noastre, opt miţ Şi nouă sute.-."; să bujgăie / Nime să nu-l eu marile personaiităţi dârze şi disciplinate se cheş şi Clemente Ai ud ca­
de către Atistro—Ungaria. „Pe dealul cu strugurii / sufere!} Să se-nveţe să ale lumii, el a fost recu- ii u. Prohodul a fost săvlr-
De aceea, n-a pregetat o Vine Bem cu ungurii; / Pe grăiască I Cu credinţă ome­ no®iut încă in focul lupte­ şit de lin sobor de trei­
lipă să lupte pentru li­ dealul cu nuderan l Vine nească l In veci să nu mai lor ca atare. Vieeprefec- zeci şi şase de preoţi în
bertate şi dreptatea fama­ Iancu şt Urban/ Generalii minţească.-* tul de pe Valea Mureşu­ frunte eu protopopii Mi-
ţilor pe acest pamînt sfînt fug lă tmle~? Moţii, poporul întreg îi lui, Prodari Probul, i se hăiţeanu şr Bafint Geor-
ă moşilor şt strămoşilor In momente de restrişte vor păstra o veşnică şi adresa: „Ni se par mai ge Secul'a, avocat in Baia
'or. ale istoriei lor, românii se neştearsă amintire marelui bune şi mai dulci porun­ de Criş, în panegiricul
Moartea lui n-a însemnat gindese mereu la Avram Avram taneu, un reazem cile tale şi poporul cu peste veacuri rostit la catafalc vedea în
ledt o trecere în legendă, Iancu, apelează la protecţia al dăinuirii. noastre pe a- peste fire iubire ascultă Iancu pe „zelosul martir
în amintirea niciodată lui : mCînd o fast tancu- ceste locuri atlt de româ­ glasul tău. Cînd Ie citesc al libertăţii naţionale* ca
dearsS a oamenilor locului, m părai./ DamnîC-n pat nu neşti. „Pltngeţi ochi şt Tă- o carte de Ia tine parcă afla „mîndrul Craiu al după taugi coasideraţii
•are tl pomeneau mereu s-or culcat f Nici la masă ejitpaţi,/ După Iancu vă reînvie* iar generata# munţilor, Avram Iancu", fi losofico-pol vt i ce să în­
tină îşi depărtau viaţa fi n-or' cinat-fţ „Pfaâ fu dinţaţi 1/ Plîngeţt voi, Pă­ austriac Lfidea aprecia: împrojurârile politice, cheie „Mai curînd ori îm i
lungul şir al obidei, sau lancu-n domnie / Mîncam duri de brad/ C-o murit „Sufletnl mişcării remâ- poziţia aristocratică a tîm tt, dar eu siguranţă,
în cântecele şt baladele pită ca-n Cîmpie / De cînd ciif ne-o fa’ drag !/ Ptfn- neşti, Xaneu, a eacerit în­ conducitoriîor revoluţiei va veni ora cînd ideca
are i-au însoţit neîntre­ Iancu s-a lăsat [ ţar mîn- geţi fete, ca-n poveste,! crederea neţărmurită şi maghiare I-au silit pe fan­ de libertate naţională va
rupt. Să ne amintim de eărn mălai uscatm. Pe de lancu-o fa’ şi nu mai este / , : dragostea poporul# său. tei să lupte alături de răzbi mîndră şi triumfă-
inul din cîntecele culese altă parte Un potop de Că la Tebea hodineşte?. , Oriunde se arăta, era pri- armata imperială. Nu au toare'1.
le Vasile Coprtlu-Chiatră, ; mit cu entuziasm. Toate lipsit învinuirile şi in­ •Bariţta explic® cel mai
tn om de- cultură ridicat tf .“/ / S-> / a *«* a « i privirile se îndreptau că­ vectivele dă luptă alături efor atitudinea contempo­
lin Ţara Moţilor : „lan* Mă» «tr* iît?, i'-ras .Vs/ îv tre din*# tar naţiunea de forţele contrarevolu- ranilor faţă de rolul erou-
cule, pmncuţUl m euj f i n ­ V # ii I d i ţ&J&tsm&JtâN' 'J t română vede fn persoana m , Perfect conştient de 1# Avram laneu: .Jîumai
im - ce te zbaţi mereu ?l nds. 4 5 -VA iî-u iul pe eroul şi ocroti to- pericol# alianţei cu r e popoare ajunse Ia u»
Pîntru cine te; zdrobeşti/ ^ ral sSa*. : - acţiunea, Iancu răspunde ggad oarecare al conştiin­
Hi hodină nu găseşti ? j t -fi aKPdrr Dted dovada an ei ca- acuzaţiilor: J f o toţ a- ţei de sine şi al cuRuril
Tată, io mă bat cu hoţii / pacftăţî organizatorice ex* runeaţl că sîntem Instru­ se ştiu folosi de aseme­
Hă trăiască liberi moţii. / ~t, » t-t. cepflonafe, Avram Iancu, mente oarbe ale camari­ nea epoci şi; îşi aleg sau
’iinduiala nu e bună, / Şi im - ţ m iacă ăin primăvara lui lei. Za vă propun şî v i ffcunosc de conducători
!egile-s o'mktebirdi / Legea im iiiiimm 1848, a Început instrui­ poftesc a ne dezleg p# b ărb at ai faptelor, ai
ie dezfei** ur­
•rebuie schimbată, / Pînă rea celor dîn m unţi ast­ mătoarele Întrebări. Ca­ acţiunii, care apucaseră,
m-i prea Urzim, tută.. * fel că la adunările de marila, precum vă plice cum am. spune, a avea fn
Creaţiile populare din 'v . la Blaj, cetele de moţi a spune, se asigură na­ stoe spiritul naţiunii, care
Oală ţara ni-l redau pe ordonate milităreşte au ţionalitatea, pe cînd fra­ 'ifitwrrft . a~tgj ..
>*«
iancu mereu in acţiune, în -o ■* N ** -te» * ***** h dat un sentim ent, toni­ ţii maghiari repetă să interesele - lor eu ale po-
>runtea moţilor, un ade­ fiant de siguranţă celor vorbească despre „o sin­ poruful şi a se fnsp&a
vărat stindard ce lumina prezenţi. gură naţiune maghiară,, o din mărimea epocii în
calea miilor de obidiţi, ■ f^ î^ slh ă rş Etala sa politică a fost singur® patrie maghiară". care au &jnns>“, şi nod
„Pe dealul Fe.leaculu.il Merg consecventă. Neînduple­ Despre români nu ie departe *AvEaan Iancu,
c a r S i s lanţului,/ Nu 1 * ' - - -ţ? cat In a pretinde liber­ place a vorbi nici, ca « n născut pentru acţiu­
merg, cum merg cSrăîeJ despre ne (popor). Ce era ne, venise chiar la timp,
Strălucesc ca soarele,/ tatea naţională a români­ acum mai recorrrsndabil, chiar în acei ani epocali,
lor dî» Transilvania, el
Carul 1 me.rge-mpiedicat,/ a fost printre cei care ân a da mina cu aceia care care, . dacă ■ ar fi trecut
Iancu merge supărat, j Căutat împăcarea c» na­ nu vreau să ştie de tine peste noi, lăstad doar ur­
Boii-s cu coarne de ceară, / ţiune» maghiară. €!nd sau cu acela care Iţi pro­ me de simple adunări,
Qm ea Iancu nud ia ţară; / feeercfirBe ş-a» dovedit a mite Imfii&irep rugă­ de punctuaţii®»» depui»
Boii-s cu ■ coame de .spu­ fi zadernicev îndată Ce minţii ? domnilor, « “■ K g f W . a j g g *
m e,/ Om ea Iancu nu-i în nu l Noi atotem oame­ Pveţ™ • « Kaţ/iKvş
lum e;/ Bolid s» emrnele ^mnn .ar'' sta- fa aoata
verztj Om ca iancu mt mai ■ f ^ ^ v î f e - nii libertăţii. Pentru aste
vezi /“ ţJPoeiii populare imu) ad- oe-am revoltat, pentru
v
' »* m -
despre Avram IsoauT, cu­ ..PrteoeeHn* numtedlar ma^teratuat! " te a t sfet pînă S fo amil IfiPT.
lese de S. Pi. Marian, publi­ Bradului ale# Ia timpul Revoiuţiei de te ldte, con- ' - , stră- tem. tetiri& * ne
sîugele pînă la ultimul
cate ta Suceava). Atestă dusî de Avram Fancti. (Documentele se am te ar şî dfn ta­ român". Nici fa timpul Prf L ... ■
Mih a i c erg h eceam
aceeaşi frămîntare, ac ţiu- Filiala Arhivelor Statului — judeţul Hunedoara).