Page 2 - Drumul_socialismului_1989_07
P. 2

DRUMUL SOCIALISM!" *
        Pag. 2



                                                                                                    Cu fara                             Pentru viitor

                                                                                        Treapfă-a partidului urcată cu strădanii,   Clădind cu dor nutrit de moşii noştri
                                                                                                                                 Urcăm sprc-al comunismului zenit,
                                                                                        In anul celui dc-al XlV-lea Congres,                                               9 13, ;
                                                                                                                                 Precum o pasăre măiastră                La sfîrşit de
                                                                                        Cu steagul tricolor, sub flamuri roşii,  Ce zboru-nalt şi 1-a-mplinit.           *  La treisr
                                                                                        E ţara-n drum victorios către progres 1  Popor ne-ngenuncheat de nimeni,         cinci... * C
                                                                                                                                Români sîntem cu anli-ncununaţi de
                                                                                         La post înalt dc veghe, Erou cum altul                                  glorii,  fonică a
                                                                                                                         nu-i,   Cu ctitorii cc-n cronici vor rămîne     nii în :
                                                                                         Ctitorul unei Ere de Lumină,            Precum sînt cele din hrisoave, din istorii.   taj din.
                                                                                                                                                                         cialisfă
                                                                                         In faptă şi în cuget în jurul Lui uniţi   Să dea bogate roade visul dc aur      instrumente
                                                                                                                                 Nucleu vital Partidu-i, brav conducătorul;
                                                                                         Clădim o viaţă nouă şi senină !         Clădim o patrie cum alta nu-i sub soare.   fluierul * C'
                                                                                                                                                                         mafe * Cuvi
                       Van Gogii                             cum  prezenţei  sale  lumi   El sensuri noi dă muncii, plinii dc pc  Cu steagul roşu şi eu tricolorul.      te - moment
                                                             na ; îşi îndeplineşte func
                                                             ţia pentru care a fost crea                                masă,    Pentru ziua de azi şi toţi urmaşii      Balet in seric
                                                                                                                                 E străduinţa noastră zi de zi,
                                                             fă.  Ajungi  să  fi  mai  liniş                                                                             minute Ia Mas
            Ne  aflăm  încă  sub  im­  -  cum  să-i  zicem  ?  -  cel   tit  cu  privire  la  atîtea  şi   Mai luminos ni-e ţelul, rodul mai cu spor,   Nepoţi şi strănepoţi s-o poarte-n inimi   micii şi Sticle
          presia   Centenarului   Emi-   de  suflet.  Mult  mai  com­                    Se rotunjesc în vers metafore-aurife,   Spre mai departe în mileniul trei.      Filmoteca te
          nescu,   cind,   iată,   Secţia   plicat,  mulţ  mai  greu  de   atîtea  lucruri,  deci  şi mai                                                                Telesport *
                                                             bun  de  muncă".  Iar  el  a
          de  Artă  a  Muzeului  Jude­  prins  in  formule.  Ar  fi  in-                 Ca visul comunist, vechi dor dc zbor.                        FRiMÎE SIRĂUT      pe... oorfetiv
          ţean  a  avut  fericita  inspi­  tii  munca.  Descoperirea  i-o   fost   bun,   tare   bun   de                                                                bâptămîna , ?.
          raţie  de  a  vernisa  o  ex­  comunică  întîi  tot  lui  Theo  ;   muncă,  a  muncit  pinâ  în                                                                15,00 Inc
                                                             ultima  clipă,  cind  l-au  nă­
          poziţie  Van  Gogh.  Zic  că   „Arta cere o muncă înver­  pădit   corbii   în   lanul   de                                                                     gramului i
          a  fost  o  iniţiativă  fericită,   şunată,  trebuie să  lucrezi   grîu.  Şi  a  Iubit.  A  iubit   ŢARĂ şi PATRIE-NEAM şi POPOR                               jurnal <& 1
          pentru  că,  oricit  ar  părea   fără  încetare,  intîmple-se   totul  şi  pe  toţi  :  pe  mine­                                                              color, s'-
                                                                                                                                                                                u
          de  ciudat  şi  oricit  nu  vor   orice  s-ar  întîmpla,  şi  să   rii  din  Borinage,  pe  inac­                                                              19,35 Tei
          fi  ştiut  ei  unul  de  altul,   observi într-una. Prin mun­  cesibila   Kee,   pe   bunul   în creaţia eminesciană (I)                                       •  20,05 Sf
          Eminescu  şi  Van  Gogh  fac   că  înverşunată  înţeleg  în                                                                                                    mc. Etapi
          parte  din  aceeaşi  glorioa­  primul rînd să lucrezi fără   Theo,  pe  nebunul  de  Gau-   Chiar  şi  lectura  obişnuita  a   eden  al  fericirii  şi  bunăstării   poetului,  populat  cu  eroi  şi   siune-con
                                                                                                                                              nimfe  a  căror  regina  e  zîha
          să  şi  tragică  familie  a  ge­  întrerupere,  dar  şi  să  nu   guin,   pe   declasata   Chris-   creaţiei  poetice  şi  dramatice,   (Memento  mori).  E  lesne  dc   Dochla.  câ uşoai
                                                                                                                   observat, atît din opera poe­
                                                                                        a
                                                                                           publicisticii
                                                                                                      eminesciene,
          niilor  în  a  căror  personali­  lepezi convingerile tale din  tina,  pe  moş  Tanguy,  cire­  poate  convinge  ca  poetul  nos­  tică  cit  şl  din  publicistica,   La  Eminescu,  oscilaţia  între   artistic ;
          tate   neliniştită   şi   iebrici-                 şul  înflorit,  chiparoşii,  la­  tru  naţional  a  trăit  la  gra­  faptul că la Eminescu, con­  termenii  neam  şi  popor,  ţară   re. Fr
          tontă   artistul   coabitează                      nurile  cu  maci,  cerul  în­  dul  cel  mai  înalt  sentimentul   ceptul  de  neam  (înlocuit  u-   şi  patrie  e  permanentă,  iar   rifor He
                                                                                                                                              contextul  în  care  apar  subli­
                                                                                                                   neori,  nu  întîmplător,  cu  ace­
                                                             stelat  şi  pe  toate  le-a  to­  iubirii  de  neam  şi  ţara,  ţara
          cu  'înţeleptul.  Van  Gogh  a                     pit  şi  le-a  distilat  la  tem­  fiind  văzută  ca  spaţiu  etno-   la  de  gintă)  depăşeşte  grani­  niază   deosebirea.   Termenul   R.D. Gerti
          lost  cu  trei  ani  mai  tinăr                    peraturile  foarte  înalte  ale   gcografic  al  devenirii  neamu­  ţele  de  ţară  cu  hotare  impuse   seminţie   îl   rezervă   pentru   mieră Tv.
                                                                                                                                                      cotropitoare,
                                                                                                                                              hoardele
                                                                                                                                                                  care
                                                                                                                   cu  arma  ori  prin  convenţii  şi
                                                                                                 viitori
                                                                                            prin
                                                                                        lui
                                                                                                        păstrătoare
          derît  Eminescu  şi  a  trecut                     laboratoarelor   sale   intime,   de  istoric.  Respectul  său  faţă   tratate,  prin  urmare,  vorbind   niciodată  nu  vin  dintr-o  ţară   jurnal e z
          in  nemurire  doar  la  un  an                     plăsmuindu-le  din  nou,  in­  de  adevăr  şi  izvoarele  scrise   despre  românii  de  dincolo  de   anume,  ci  dintr-o  parte  de   rea pro gr
          jupa  el.  Iar  sfirşiiul  amin-   pricina observaţiilor cută-   tr-o  viziune  originală,  in-   trimite  stăruitor  la  Herodot   graniţele  vremii  sale  vorbeşte   lume.   In   tabloul   dramatic
                                                                                                                                              „Andrei  Mureşeanu"  poetul  a-
                                                                                                                   ca  şi  cind  el  nu  ar  cunoaşte
          aurora  a  stat  sub  aceeaşi   ruia sau cutăruia". Nu şi-a   confundabilă,  care  stă  ca  un   şi  la  istoriografia  greco-lati-   decît  graniţele  Vechii  Dacii.   scmuie.şte  creşterea  poporului
                                                                                        nă,  pe  care  o  cunoaşte  cu  a-
          stea  vinătă  a  nefericirii.  Pe   lepădat   convingerile.   N-a   reper   etern   la   răscrucea   dîncîmea  unui  cercetător  şi  la   Eroismul  străbunilor  e  con­  săn  cu  cca  a  stejarului  încol­
          cind  avea  29  de  ani,  îi   vîndut  in  viaţa  lui  decit   marilor  drumuri  ale  artei.   care  îndeamnă  ori  îndreaptă   ceput  la  nivel  cosmic  :  „...Din   ţii  di-ntr-o  ghindă,  trimiţînd
                                                                                                                                              cu  gîndul  la  începuturi  de
          scria  fratelui  său  Theo  :   un  singur  tablou,  dar  nu   Cum  s-a  spus,  nimic  fantas­  gîndul  prin'  versuri  memora­  fundul  Mării  Negre,  din  înal-   iulie,  la  geneză,  iar  pe  se-   SELECT
                                                                                        bile  :  „împăraţi  pe  care  lu­
                                                                                                                   te-adînce  hale,/  Dintre  stînce
          „Culorile fundamentale sînt   şi-a   lepădat   convingerile.   tic  nu  e  in  arta  lui  Van   mea  nu  putea  să-i  mal  înca­  arcuite  în  gigantice  portale/   mhţiile  barbare  care  au  co-   GRAMUL
          doar trei — roşul, galbenul   Şi  adevărul  său  a  învins.   Gogh; totul e însă fabulos.  pă/  Au  venit  şi-n  ţara  noas­  Oastea  zeilor  Daciei  In  lungi   trtpit  neamul  românilor  ie   program;-
                                                                                                                                              conpară  cu  vijeliile  turbate
          şi  albastrul  (...)  Şi  o  cu­  A  mai  fost  apoi  dragostea.   Prin   intermediul   unor   tră  de-au  cerut  pămînt  şi   şiruri  au  ieşit  —/  Şi  Zamolxe,   şi  trecătoare.  Aceasta,  în  vre­  Audien*
                                                                                                                                                                         Ietin di
                                                                                         apâ...“.  Sursele  informaţiei  sa­
                                                                                                                   ca  uraganul  cel  bătrîn,  prin
          noaştere temeinică a aces­  Tot  către  Theo  ;  „Dragos­  reproduceri  de  înaltă  fide­  le  sînt,  desigur,  cele  la  care   drum  dc  nouri,/  Mişcă  caii   me   ce   „stejarul   poporului   comoar.-’
                                                                                                                                              mei  tare  ridică  şi-azi  în  vîn-
                                                                                                                                                                        Revista
          tora  face  mai  mult  decît   tea  este  ceva  etern.  îşi   litate,  expoziţia  Van  Gogh   apelaseră  doi  mari  istorici  ai   lui  dc  fulger  şi-a  iul  car.  Că­  tuii  întunecata-1  frunte  şi   1J,00 '
                                                                                                                   lări  pe  bouri,/  A  lui  oaste  lu­
                                                                                         epocii  sale:  A.D,  Xcnopol  şl
          a dispune de şaptezeci de   poate schimba înfăţişarea,   de  la  Palatul  Culturii  ne   Nicolae  Densuşianu.  Ţara  la   minoasă  îl  urma  din  răsărit/...   prcispăta  lui  frunză".  In  cli­  Din
          culori diferite, ţinind sea­  dar nu-şi schimbă fondul.   oferă  ocazia  de  a  pătrun­  care  se  referă,  pe  care  o  cîn-   Şi-n  zenit  opri  oştirea-i  peste   pe  de  înflăcărare  poporul  de­  Mu
                                                                                                                                              vin:  naţie,  iar  poetul  excla­
          mă  că  poţi  să  combini   Şi  este  aceeaşi  deosebire   de  în  acest  univers  fabu­  tă,  o  slăveşte,  o  apără  cu  e-   armia  romană./  —  Dccebal  I   mă!  „O,  naţie  iubită  I  vei   r leti
                                                                                                                   el  strigă-n  nouri  —  Ii  detun,
          peste şaptezeci de nuanţe   între  cineva  care  iubeşte   los.  Ca  şi  expoziţia  Grigo-   lanurile  unui  patriotism  mis­  îi  iau  la  goană/  Şi  Danubiul   înţfego  doru-mi,  voi  şti  să-1
                                                                                         tuitor  e  tărîmul  legendar  al
                                    şi aceeaşi persoană înain­                          Vechii  Dacii.  Zeul  ci  tutelar   o  să  beie  a  lor  sacro  legiuni 1 '.   preuieşţi  ?  Voi  să  te  văd,
          şi de intensităţi cu ajuto­                        rescu  din  urmă  cu  doi  ani,                                                  iubto  l  nu  fericită  —  mare
                                                                                                                    (Memento  mori,  Opere  alese,
          rul celor trei culori funda­  te  de  a  iubi,  ca  între  o   e  şi  aceasta  o  ocazie  pro­  o  înţeleptul  Zamolxe,  care,  în   pag.  112,  ediţia  Perpessicius).   Şl  lici  termenul  popor  cores-
                                                                                         fruntea  zeităţilor  autohtone,
           mentale, odăugîndu-le alb   lampă  aprinsă  şi  aceea   babil  unică  in  viaţa  celor   călărind  fioroşii  zimbri,  în­  Admiraţia  pentru  ţara  şi  nea­  purde  timpurilor  moderne,  iar
          şi  negru".  Acesta  e  secre­  care nu e aprinsă. Lampa   mai  mulţi  dintre  noi.  A  o   fruntă  Panteonul  şl  puterea   mul  dacilor  atinge  apogeul,   acei  de  neam  sau  gintă  co-   22
                                                                                                                                              rosjunde  istoriei  dintru  în­
                                                                                                                   peisajul  c  unul  vergilian,  cro­
           tul  lui.  Secretul  lui  tehnic.   se afla acolo, era o lampă   pierde ar fi păcat.  Romei  pentru  .apărarea  unei   it sintetic, după aspiraţiile  cepi  (vezi  poemul  „Andrei   si­
                                                                                         ţări proiectata grandios, ca
           Mai e celălalt secret. Cel  bună, dar ea adaugă a-       RADU CIOBANU                                                              Mucşeanu").  Venind  mai  în-   la;
                                                                                                                                              coae  către  anii  zilelor  sale,   pe
                                                                                                    MIIIAI CODREA. „Structuri industriale".   cind  visele  măreţiei  de  neam   de
                                                                                                                                              şi  ţră,  alimentate  de  idealu­  de
            Petre Bucşa, Mereu iubirea                                                                                                        rile  şi  entuziasmul  paşoptist,
                                                                                                                                              păreu  a  se  împlini,  obscr-
                                                                                                                                              vămo  şi  mai  pronunţată  de-
                                                                                                                                              limitrc  dintre  aceşti  termeni.
          Recentul  volum  al  poe­  şi  ne  umple/  cerul  cu  no­                                                                           Prin  popor  Eminescu  numeş­
         tului  clujean  Petre  Bucşa   ian de umbre/ tot mai den­                                                                            te  cisele  pozitive,  producă­
         (fost  elev  al  Liceului  pe­  se  pînă  cînd/  înnopta-va                                                                          toare  de  bunuri,  opuse  pătu­
                                                                                                                                              rii  sperpuse,  pătură  care  nu
         dagogic  din  Deva),  intitu­  decomînd/  (...)  şi  ne-o  du­                                                                       trăiadin  muncă.  Sporirea  a-   Ml
         lat generos şi sugestiv Me­  ce  —  buni  sau  răi  —/  pe                                                                           cestm  din  urmă  era  văzută   la..
                                                                                                                                              de  eica  o  primejdie  naţiona­
         reu  iubirea,  însumează  41   întunecate  căi/  să  ne  cul­                                                                        lă,   b  încuraja  colonizarea,   13 •
                                                                                                                                                                        Ia
         de  poeme  dominate  de  o   ce  —  răi  sau  buni  —/  în                                                                           acţiue   din   care   Imperiul   Di,
                                                                                                                                                                         (F;
         funciară  dorinţă  de  iubire,   adînc,  lingă  străbuni"  (Din                                                                      Gemui  şi  Imperiul  Austriac   Va
         amplificată  şi  zorită,  par­  aproape  în  departe,  p.  55                                                                        făcuaă  campanie  şi  politică   rîn
                                                                                                                                              de  stt.  De  aici  atitudinea  sa
         că,  de  scurgerea  timpului   •şi 56).                                                                                              împofva  streinilor  şi  a  strei-   Nii,
         —  „vameş  necruţător"  —'   în  aceeaşi  ordine  a  ma­                                                                             nlsmuii,  care  îl  neliniştesc,   (7
         care  nu-1  mai  „prea  ba-   rilor  şi  eternelor  iubiri  se                                                                       justifat,  şl  îl  determină  Ia
                                                                                                                                              o  aclritate  jurnalistică  înfo­
         gă-n  seamă"  pe  poetul  ce   situează  meleagurile  obîr-                                                                          cată.  iccasta  era  o  stare  de
         declară,  totuşi,  cu  dezin­  şiei  —  „Ţară  fermecată/  în                                                                        fapt,  ’i  evoluţie,  care  ame­
         voltură : „Mereu iubirea !...   care  bunii  nu  mor  ci  sen-                                                                       ninţa  uveranitatea  naţională,
         Nesecat  izvor  de  apă  vie/   făşoară-n  ceaţă/  ca-ntr-o                                                                          indepftienţa  tînăruiui  stal,..
                                                                                                                                              Român,  pentru  independep  î
         din  care  sorb  cu  nesaţ  în   hlamidă  sacră  cu  stele  în-                                                                      ţa  căra  (independenţă  naţio­
         răstimpuri... Iubirea !... Me­  vrîstată"  (Pămîntul  natal,                                                                         nală,  <r  şl  economică),
         reu   iubirea!...“.   (Cîntcc   p.  18),  sau  locurile  istorice                                                                    tul  jefcşle  efluvii  d-
                                                                                                                                              duri,  intlmente  şi  ti
         murmurat, p. 12).         ca  „cetatea  Albei"  a  „Vi­                                                                              opera  ictică  şi  în  pro;
           Nostalgia  iubirii,  agresa­  teazului  Mihai"  şi  a  răs­                                                                        mii,  diîne  patrie,  tem.
         tă de sentimentul senectu­  tigniţilor   neamului   din                                                                              cetăţen  pc  la  mijloc  dc
         ţii,  se  strecoară  insidioasă   jertfa  cărora  s-a  întrupat                                                                      col  caurmare  a  luptei
                                                                                                                                              poarele  europene  de  a
         în  universul afectiv al poe­  „Marea  Reîntregire"  (Cînd                                                                           ne  inebendenţa  şl  de  a
         te  ui,  peste  care  se  „lasă   trec  la  ceas  de  praznic,                                                                       crea  sie  naţionale.  Accsl
         vUU,  “■oa''  cu  frig"  (p.  40)   p. 57 şi 58).                                                                                     termen  se  va  alătura  state
                                                                                                                                               nic  acel  de  popor,  în  vrei
         peste  care  „pogoară  noap­  Printr-o  imagine  sugesti­                                                                             ce  ţarai  neamul  rămîn  n
         tea"  (p.  28)  şi  „trece  un   vă  şi  frustă  poetul  îşi  de­                                                                    mult  teicni  poetici,  evo<
         crivăţ  cu  săbiile-n  dinţi"   clară  identificarea  cu  sub­                                                                       tori  deremi  cărunte  şi
                                                                                                                                              gendare,
         (p. 32) „Şi ninge... Tot nin­  stanţa  istorică  a  neamului:
         ge/  cu  linişte  mare/  peste   „Picioarele  îmi  sînt  pîn’  la                                                                         Prţ GL1GOR HAŞA
         iubirile noastre/ în destră­  genunchi împlîntate/ în sa­
         mare..." (p. 23).         cra  ţarină  a  suferinţelor
          într-un  antologic  monolog   neamului meu" şi — amin­  Enigmatică  şi  plină  dc   CRONICA FILMULUI                                smuls «grijă vălul de
         !>e  dragoste  poetul  oferă   tind  dc  manifestul  artistic   contraste, marcată dc ex­                                            pe chipuunui ev medi
         tulburătoarea  şi  originala   coşbucian  („Sînt  suflet  în   perienţe dramatice şi con­                                            întunecare flăcările ’
         imagine  a  cuplului  marcat   sufletul neamului meu/ Şi-i   flicte  iremediabile  care     FRANCOIS VILLON                          gurilor ainse de in-
         de  vălul  senectuţii  :  „Tă­  cînt  bucuria  şi-amarul"  —   au  inspirat  o  operă  poe­                                         ziţie, deăluind sur,
         cem îndelung (...)/ Ca două   se  consideră,  „pasăre  cln-   tică  intrată  în  legendă,                                            misterios! unei lege
         dealuri/   sprijinind   norii   tătoare/ care i-a plîns nea­  biografia   lui   Franţois   tr~un  popular  film  de  a-   naje  vii  şi  interesante,  de   din care ; înalţă tri
         toamnei, de plumb".       mului  meu  totdeauna  du­   Villon  a  devenit  subiec­  venturi.  Dacă  în  această   tipologii  .  distincte.  Pe   fător „stritul umaniL
          Disoluţiei  erotizării,  tre­  rerile/  iar  izbînzile  i  ie-a   tul  unui  film  în  care  „cel   parte  Villon  este  un  spi­  fundalul  conturat  de  lu­  eterne".
         cerea  ireversibilă  îi  asocia­  vestit  în  cele  patru  vîn-   mai  mare  liric  medieval   rit  al  răului,  în  partea  a   minile şi tenebrele e,pociS,   Versiun  eincmatogra
         ză  treptat-treptat  întregul   turi...  (Pasărea  cîntătoare,   francez"  este  lin  noncon-   doua,  mult  mai  profun­  ele  dau  deschidere  atem­  fică  a  fijului  de  tele­
         u  m  x  . i  existenţial: „Toate   p. 15 şi 16).      formist  izgonit  de  biseri­  dă,  mai  tulburătoare,  o-   porală   parabolei   forţei   viziune  în  şase  episoade
         din  p.uajmă  se  lichefiază   în  stihurile  volumului   că  şi  urmărit  de  justiţie.   dată  cu  înlocuirea  pito­  creatoare  şi,  deopotrivă,   produs  de  TF  1,  Cine-Tv.
         şi  curg/  dinspre  amiază   răzbat  ecouri  şi  din  alte   Scenariştii  Rose  Legrand   rescului  de  către  aspri­  destructive,  t  amplifică   Berlin  şi  RAI  Italia,  în
         către amurg..." (p. 45). Sen­  orizonturi  ale  marii  noas­                     mile  „policierului  politic",   semnificaţia  simbolică  a   regia  lui  Sergiu  Nicola-
         timentul  elegiac  al  perisa­  tre  poezii  (Eminescu,  Ar-   şi Maxime Duval au con­  el  se  transformă  în  vic­  destinului  creatorului  de.   escu,  „Franţois  Villon"  a
         bilităţii  umane  este  comu­  ghezi,  Goga,  Blaga,  Baco-   struit  o  primă  parte  a   tima  unui  sistem  opresiv   vorat  de  propria-i  con­
         nicat  în  ritmica  unei  lita-   via),  care  se  topesc  într-o   biografiei  romanţate  de-   care  nu  vrea  să-l  marti­  diţie  umană.  între  marti­  beneficiat  de  ■«'"‘ţ’’'.  ’’’
                                                                                                                                                          1
        ’  nii  de  o  resemnare  ances­  sinteză  artistică  originaiă.   cupînd  din  epocă  urmă­  rizeze,  ci  doar  să-l  redu­  rajul  refuzat  şi  calvarul   unei ample dis
         trală  senină  şi  mioritică  :   inconfundabilă,  ce-i  asigu­  riri,  spargeri,  încăierări   că  la  tăcere,  creatorul  re-   luptei  pentru  viaţă  se   ternaţionale *■
         „Din  aproape  în  departe/   ră  poetului  un  loc  aparte   şi  omoruri,  iubiri  neferi­  fuzînd  a  se  lăsa  anexat   petrece  o  dezlănţuire.  de   ternice echi^.   câ­
         vremea  care  ne  împarte/   în  glasul  concertat  al  li­  cite  şi  amoruri  consola­  de rege sau de biserică.  sentimente cuprinzînd în­  tor i şi interpreţi români.
         viaţa între rău şi bine/ în­  ricii noastre actuale.   toare,  incursiuni  în  infer.   Filmul surprinde o în­  tregul  drum  de  la  agonie
         tre  mulle  şi  puţine.  între                         nul calicilor, totul ca în-  treagă galerie de perso­  la extaz. Realizatorii au  GHEORGHE POGAN
         ieri şi azi şi rnîine... (...)/  Prof. DUMITRU SUSAN
   1   2   3   4   5   6   7