Page 2 - Glasul_Hunedoarei_1919_11_08
P. 2

2                                               GLASUL  HUNEDOAREI                                   22  Novembre  1919.

                                                    SFiume.                           Istoria  acestui  oraş  are  un  trecut     Zapada  foarte  rar  să  abate  pe
                                                                                 de- peste' 3000  de  ani,  formând  un în-  acelea  locuri,  toată  iarna  constă  din
                                           De un timp  înceace  lumea  întreaga
                                                                                 sămnat  port  de mare  pe  vremuri  pentru  ploi,  pe  când  vara  ţine  eam  5  luni
                                      e  preocupată  de  un  frumos  oraş  situat
                                                                                 neguţătorii phoenicieni, mai târziu pentru  deplin.  E  de  notat  că  în  Fiume  e  şi  o
                                      la  culmea  unei  îcuiri  a  mării  Adriatice,
                                                                                 greci,  —  timp  mai  îndelungat  însă  Biserica  gr.  ort.  pe  lângă  celalte  4,
                                      la  marginea  din  spre  apus  a  Croaţiei,
                                                                                 numai  chiar  un  fel  de  siminţie  illiră,  cari  după  proporţia  numerică  a  locui­
                                      în  urma  descompunerii  A ^tro—Un­
                                                                                 liburienii,  a  putut  stăpânii  peste  acest  torilor,  sunteam  prea  puţine.  Are  la
                                      garie  Croaţii  unindu-se  cu  ceialaţi  slavi,
                                                                                 oraş.  La  anul  28  dupe  Chr.  apoi  a  f 30  de  mii  de  locuitori,  din  cari  apro­
                                      au  format  aşa  numita              pre­
                                                                                 ajuns  sub  stăpânia  strămoşilor  nostrii,  ape  V2  sunt  italieni,  ear  ceialalţi  illiri,
                                      tinzând,  bineinţeles,  şi      oraş,  cu
                                                                                 cari  secoli  de  arândul  au  desvoltat  o  croaţi,  venzi,  germani,  români, unguri,
                                      numele  Mume  pe  seaîm#«inşilor,  fi­
                                                                                 viaţă  comerciala  foarte -estinsă  de  pe  slovaci,  rutheni  şi  sârbi.
                                      indcă  e  un  port  de  mare'  foarte  în-
                                                                                 malurile  frumoasei  Fiume,
                                      sămnat.  Şi  poate  că  treaba  mergea  în                                                  Totul  ce-i  dă  o  însămnătate  deo­
                                      favorul  lor,  dacă  un  renumit  scriitor şi   Esteriorul  oraşului  de  astăzi  nu  sebită  oraşului  Fiume  e  portul  de
                                      poet  al  Italienilor  nu  trăgea  dungă   mai  e  cel  de  demnul,  fiindcă  în  de­  mare,  unde  vapoarele  lumii  întregi  să
                                      peste  socoteala  lor,  —  fiindcă  aceast   cursul  veacurilor  de  multe  ori  a  fost  învârt,  desfăşurând  întins  comerciu  de
                                      om,  cu  numele  D’Annunzio, ’ş-a  adunat   demolat  şi  earaş  reclădit,  —-  a  avut  şi  diferite  mărfuri  şi  producte,  —  având
                                      vre-o  câteva  mii  de  ostaşi,  a  plecat  fa   stăpâni  mulţi,  şi  nu  odată  de  sine  i  o  minunată  retauă  de  drum  de  fier,

                                      Fiume  şi  a  cuprins' oraşul.  Ear  astăzi   stătător,  până când  la  anul  1868,  prin  care  leagă  deosebitele  porturi  de  des­
                                      oamenii  cu  capul  mare  de  la  conferinţa   contractul  încheiat  întră  Ungaria  şi  cărcat  cu   întreaga  fosta  înpărăţie
                                      de  pace  să  tot  sfătuiesc,  cum  ar  putea   Austria  a  fost  cedat  Ungurilor,  cu  o  Austro-Ungară.
                                      aplana  conflictul  dintre  Italieni  şi  Iu­  oare  care  antonomie  în  cele  admi­       Ungurii  au  plasat  sute  de  mii
                                      goslavi,  ca  nu  cumva,  pentru  acest  '   nistrative.                               întru  desvoltarea  oraşului,  în  nădejdea,
                                      oraş  să  să  prindă  lumea  îarăş  în  o  |,   Are  o  climă  foarte  calmă,  ceiace  că  vor  domni  pe  veci,  ear  azi  să  bu­
                                      horă  sângeroasă.                          îi  dă  posibilitate  a  cultiva  multe  din  cură  italieni,   cari  prin  căştigarea
                                                        *  *
                                                                                 legume  şi  poame  cari  sunt  numai  în  acestui  însămnat  port  de  mare,  ajung
                                           Fiume  e  aşezată pe  clinul  din  spre
                                                                                 ţările  mai  calde.  E  de  o  fr'umseţă  rară   singuri   stăpâni  pe  întreaga  marea
                                      miazăzi  (sud)  a  munţilor  karst,  având
                                                                                 coloarea  mării  din  apropierea  oraşului,   Adriatică,  şi  şi  pe  coastele  Dalmatine.
                                      hotarele:  cătră  miază-noapte  (nord)
                                                                                 în  liniştea  naturei  e  de  coloare indigo-                *  *
                                      munţii  pleşuvi, la Răsărit fluviul Recina,
                                                                                 albastră,  —  când  bate  vântul  Sirocco,       Nu-i învidiam.  Prin. ridicarea  Italiei
                                      care  o  desparte  de  Croaţia,  —  spre
                                                                                 are a  coloare  seladon-vqrde,  —  în  vreme  să ridică neamul românesc, că doară sun­
                                     Apus  Istria,  ear  la  miază-zi  (suid)
                                                                                 de  secetă  c  ultramarină,  —  de  multe  tem  fraţi  din  aceiaşi părinţi,  ş-apoi  mai
                                      marea  Adriatică.  Oraşul  e  mai  mult
                                                                                 ori  ia  o  faţă  lila,  car  când  sunt  ploi  avem  şi  anumite  interese  în  Balcani,
                                      lung,  cuprinsând  cu  comunele  aparţi­
                                                                                 e  de  un  verde-sur.                       unde  ne  trăiesc  fraţii  Macedoromâni,
                                      nătoare  un  teritor  de  3401  stângini  □.
                                                                                      Dintre  multe  feliuri  de  peşti,  ce   cari  în  apropierea  şi  sub  sculul  Italie­
                                     Dinspre  marea  Adriatica  e  închis  cu
                                                                                 înoată  pe  lângă  malurire  portului,  e   nilor  mai  uşor  să  pot  desvolta,  ca  în
                                     însule  încât  numai  chiar  pe  trei  străm-
                                                                                 destul  dacă  amintim  sardellele,  cari    un  viitor  mai  apropiat  sau  mai târziu,
                                     tori  poate  fi  apropiat  cu  corăbiile,  dân-
                                      dui  prin  aceasta  şi  un  scut  bun  în   şi  nouă  ne  dădeau  o  plăcută  mâncare   să-i  putem  alătura  la  România  mare.
                                     vreme,  de  rezboi.                         în  vremurile  mai  bune.                                             Un  călător.

                                      Neagră  locuiau  Tracii.  Ei  au  fost  îm­  chege  la  olaltă  toate  seminţiile  barbare  vremii  s’a  perfecţionat.
                                     părţiţi  în  triburi,  şi  duceau  o  viaţă  şi  cu  acestea  să  de-a  1 lovitură  do       Sub . scutul  acvilei  Române,  Daci
                                     fericită  pâna-când  a  venit  Alexandru-  moarte  Romanilor.  îi  şi  reuşea  poate,  a  se  împopOleazâ.  din  colonişti  noi
                                     Macedoneanul  supunându-i  împărăţiei  dacă  nu  ajungea  pe  tronul  Romanilor  veni-ţi  „ex  toto,  orbe  Romano."  (din
                                     lui.  Tracii  nu  s’au  putut  împăca  cu  marele  viteaz  Trâîăn,  care  a  înfrânt  largul  împărăţiei  Romane),  având  ca
                                     gândul  ca  să  fie  supiisi  Macedonilor,  puterea  lui  Decebal,  făcând  împărăţia  limbă  de  sta,t  limbă  latină  Cele  mai
                                     şi  din  altă  parte  năvălirea  popoarelor  lui,  provincie  Romană.  Scopul  prim  vechi  cuvinte  latine,  asemănate  cu  cele
                                     dela  răsăriţ,  precum,  Celţii,  Geţii,  Ger­  alui  Traian  a  fost  romanizarea  Daci­  româneşti  sunt  de  prin  secolul  al  II-lea
                                     manii,  iau  silit  ca  să-şi  părăsească  lor.  De  'ac,eă  a  Zidit-oraşe  nouă  pre­  »seguaj« semnai, şi  »primavera«  primă­
                                     mama,  aşezându-se  în  ţinutul  Haţegu­    cum :  Sibiul,  Zlatna  a.  s.  aducând  aici  vara,  i-ar  urme  de  graiu  românesc  le
                                     lui,  Un  trib  de-al  lor,  le-a  schimbat  veterani,  Oameni,  cari  se  ocupau  nu­  găsim  la  cronicarul  bizantiu  Procopiu,
                                     numele  în  Daci.  Aici  si-au  întemeiat  mai  cu  negoţul,  pe  când  Dacii  trăiau  din  sec.  Vl-lea,  depe  timpul  lui  lusti-
                                     sate  şi  oraşe  precum  Sarmisegethusa,  prin  sate.  ‘Dacii  venind  prin  târguri,  nian,  numirea  fortăreţelor  zidite  de
                                     locul  unde  este  astăzi  satul  Grădiştea.  *  nu  se  puteau  înţelege  cu  veteranii  Iustinian  pe  Dunărea  din  jos,  ş-a.
                                     fracii  încă  trăiau  în  lupte  cu  Romanii,  acestea  fără  în  limba  latină,  vorbind   p e rs a n a   (Bârsana),  Skeptckasas"
                                     cări  şi-au  întins  împărăţia  până  la  însă  limbă  ceva  mai  stricată.  Din  lim­  (Septecase)  „Lupofantana"  (Lupofân-
                                     Marea-Neagră,  şi  n’au  putut  să  fie  ba  această  stricată  a  acestor  două  po­  tana),  s’a.  Cât  de dulci  şi  scumpe sunt
                                     umiliţi  faţă  de  ei,  ci  împăratul  Dorni-  poare  a început  a  se  alcătui,  limbă  po­  cuvintele  acestea,  arătând  începutul  şi
                                     ţian  şi-a  pus  de  gând  să-i  risipească  porului  nostru  românesc.  Astfel  limba  trecutul  neamului  nostru  romanesc,
                                     în  munţi,  mai  ales  după-ce  a  ajuns  Ca  noastră  românească  nu  se  derivă  din  care  nu  eşte  de-o  sută-două  de  ani,.ci
                                     rege  a  lor  Decebal.  Domiţian  nu  ia  limba  clasică  latină,  ci  dîn  cea  vorbită  este  aproape  de  două  mii  ani.  Ro­
                                     putut  scoate  din  munţi  totuşi  împă­    de  coloniştii  români.  Limbă  româna  mânii !  ţine-ţi  cu  sfinţenie  la  neamul
                                     răţia  lui  a  fost  recunoscută  de  Dece­  de  azi  aşa  dară  nu  e  alta  decât  limba  vostru,  precum  au  ţinut  strămoşii
                                     bal/  Decebal  şi-a  pus  de  gând  se  în­  vulgară,  poporală  latină,  care  în  cursul  voştrii!    de  George  Tarcea  inv,
   1   2   3   4