Page 6 - 1908-18
P. 6

434                        LUCEAFĂRUL                 Nrul 18, 1908.
             —  Mie  îmi  trebue  un  arhivar...  Nu  pot  S’a  isprăvit!  Acum  taina  o  descoperise:  Di­
            face treabă cu un uituc şi cu un zăpăcit...  rectorul  nu-1  putea  suferi,  fiindcă  îi  eră  tiz.
             —  Ce o fi având cu mine! — suspină ar­  Câtă  dreptate  avusese  poetul!...  începu  să-i
            hivarul, luându-şi capul între mâni.  fie  groază  de  numele  său.  Dacă  cineva  pe
              —  Să ştii, Sterescule, că te persecută, fiind­  neaşteptate  îl  strigă:  Sterescu  !,  tresăriâ  în­
            că  ai  acelaşi  nume  cu  dânsul,  —  încredinţa  spăimântat ca şi un hoţ sau un criminal care,
                 11
            „poetul ,  care  trecea  drept cel  mai  bun  psi­  trăind  sub  un  alt  nume,  s’ar  auzi  deodată
            h o l o g   din  biurou.  N’auzişi  cum  ţi-a  spus:  chiemat  pe  adevăratul  său  nume.  Ar  fi  vrut
            Mai  bine  te  chiemâ  Tănase,  decât  cum  te  să-l  chieme  altfel!  Şi  în  mintea  lui  blăstemâ
            chiamă?                           acum  pe  strămoşul  său,  care  din  neamul  lui
              Toţi îl încuviinţară fiind de aceeaşi părere.  se  numea  Sterea  şi  îşi  alipise  pe  e s e u   în
              Numai  arhivarul  n’avu  nici  o  părere  .  .  .  coadă,  numai  şi  numai  să  aibă  un  nume
            Atâta  ştia  acum,  că  directorul  voia  să  se  orăşănesc.
            cotorosească de dânsul.            într’o bună dimineaţă, arhivarul se pomeni
              Eşi  dela  slujbă  năucit.  în  urechi  îi  vâjâiau  cu un a v e r t i s i m  e n t  din partea Direcţiei.
            cuvintele:  „Mie-mi  trebue  un  arhivar,  nu   Şi  i  se  păru  că  i  se  deschide  pământul
            un zăpăcit!...                    sub  picioare  în  clipa  când  iscăli  de  primirea
              Şi  la  gândul  că  putea  fi  înlocuit,  simţiâ  hârtiei ameninţătoare.
            că  i  se  muiau  picioarele.  Se  vedea  pierdut...   Mie  avertisiment?...  Mie,  care  n’am
            Ştia  bine,  că  în  altă  parte  nu  putea  găsi  o  lipsit o oră dela serviciu ! Iată de ce se sin­
            altă  slujbă...  N’aveâ  nici  titluri  şi  nici  pro­  ucid oamenii în ziua de a z i ! . . .
            tecţie  ...  Şi  cel  puţin  dacă  ar  fi  vinovat   Eşi  dela  biurou  ca  buimăcit  şi  nici  nu-i
            câtuşi de puţin !..               veni  să  se  ducă  spre  casă,  deşi  îl  aşteptă
              După  masă,  mai  căpătă  inimă,  gândind  nevasta  şi  cei  doi  copii.  Umblă  pe  strade
            poate,  că  supărarea  directorului  va  trece,  şi  fără  de  nici  un  rost,  iar  când  obosi  de  tot,
            că  superiorul  său  se  va  convinge  la  urma  de  nu-1  mai  ţineau  picioarele,  intră  într’o
            urmei că e un bun funcţionar.     cafenea mică, de mâna a cincea ... Aci veneâ
              Se  duse  la  biurou  mai  liniştit  şi  răsuflă  el  demult,  când  n’aveâ  slujbă,  în  timpuri
            mai  uşurat,  când  văzu  că  trecu  ora  de  ser­  de  grea  cumpănă,  când  n’aveâ  căldură  în
            viciu, fără să fie chiemat de director.  casă  şi  când  îşi  potoleâ  adeseori  foamea
              A  doua  zi  însă  abia sosise  la  biurou,  când  numai cu o cafea turcească. Un miros înăcrit
            servitorul  îl  vesti  că  directorul  îl  aşteptă  în  de  fum  şi  de  aer  stătut  îi  supără  nările,  şi
            cabinet şi că eră foarte supărat.  fu  cutremurat  de  un  fior  la  gândul,  că  puteâ
              Arhivarul  intră  la  el  aproape  şovăind.  s’ajungă  iarăşi  muşteriul  acestui  local,  unde
            Acesta  ţineâ  în  mână  o  scrisoare,  pe  care  o  se  întâlneau  numai  cei  fără  de  căpătâiu  şi
            desfăcuse : Resfirând cuvintele, îi zise printre  fără de nici un rost în lume.
            dinţi:                             Un  chelner  cu  faţa  ciupită  şi  nerasă  îi  eşi
              —  Bine,  domnule,  o  să  mă  sileşti  acum  înainte, cu plecăciuni deosebite.
            să  cetesc  şi  corespondenţa  d-tale  privată?   Pe  verdele  pătat  şi  cârpit  al  unui  biliard
            Crezi  că  pe  mine  mă  interesează  secretele  scos din întrebuinţare, stăteau aruncate câteva
            d-tale  familiare...  Ar  trebui  să-ţi  dai  astfel  ziare.  Sterescu  luă  unul  la  întâmplare  şi  îşi
            adresa,  încât  să  nu  se  mai  întâmple  con-  aruncă  ochii,  fără  să  cetească  însă  un  rând.
            fuziuni  care  mă  supără,  mă  supără  de  tot...  Dar  când  se  pregăteâ  să-I  arunce  deoparte,
            Ai  înţeles?  Şi  cu  un  gest  dispreţuitor  îi  se opri îndreptându-şi ochii asupra unui anunţ
            aruncă scrisoarea în faţă.        de câteva rânduri.
              Arhivarul  o  luă,  cu  mâna  tremurând,  şi   Dupăce  îl  ceti,  rămase  câteva  momente
            plecă  aşa  de  descurajat,  încât  colegii  nici  îngândurat cu gazeta în mână.
            nu  îndrăzniră  să-l  mai  întrebe  de  cele  în­  Deodată  însă  se  învioră  şi,  dând  deoparte
            tâmplate.                         ziarul, esclamă:
              Din ziua aceea nu mai avea nici o linişte.  —  E  o  idee!...  De  ce  n’aşi  face  şi  eu  ca
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11