Page 5 - ul1925-15
P. 5

Duminică, 12 Aprilie 1985                    UIN1 Vtnsuij LilTCittAn.

   Majoritatea  oamenilor  de  az?i  nu
  u  timp  să  citească  mult  sau  să  se
  ună  în  curent  cu  toată  producte  lite"
  ară  din  trecut.  Ca  să  facă  aceasta  le
  rebue  o  viată  întreagă  de  muncă,  de
  forţări  şi  de  sacrificii-  In  cazul  când
  i  vreme,  totuş  nu  poţi  cunoaşte  toate
  iteraturile  şi  toate  manifestările  c-ul-
  urale din lume.
  Pentru  a  ajunge  la  o  opinie  proprii©
  ,i  trebue  o  experienţă  în  domeniul
  cesta  de  zeci  de  ani  şi  C’  mai  trebue
   vastă  cultură,  cel  puţin  pentru  cu-
  loaşterea  literaturii  clasice  şi  a  câ-
  jrva  din  literaturi ©  mari  moderne,
                   1
  n  orice  caz,  trebue  să  cunoşti,  în  li-
  iii  generale,  trată  product-ia  spiritu-
  lă a epocei tale.
   Criticul   impresionist   reprezintă
  uintesenfa  inteligenţii  a  creat  Vi­
  ii  artistice-  Asemenea  critici  sunt
  ălăuze  sigure  şi  interpreţi  fideli  ai
  ândirii fale proprii.
  Mul'i  citit  r',  cu  pregătirea  necesa-
  ă,  pot  aprecia  smguri,  fără  a  fi  în-
  rurn.afi  de  eritVn,  valoarea  reală  a
  nei opere literare.
                  *
  Impresionismul  a  devenit  o  nouă
  lanifestare  intelectuală,  o  creat  i  u  ne
  rtir.tică  proprie,  iar  critica  lu  i  Sain-
  3-Penve  sau  a  lui  Taine,  Jules  La-
  laître  sau  Remy  de  Oourmont.  e  tot
  şa de folositoare şi tot aşa de pretioa-
  ă,  ca  lucrare  literară,  ca  şi  opera  lui
  higOy BaJzac şi Flaubert.
   Impresionismul,  devine  prin  critica,
  el  din  urmă  produs  al  spiritului  şi
  1  co^ceupei ort’st ce- El  domina  aida
  le azi, fără contestaţie, în toate dom©-
  tiile-
                   G. Niculeccu-Vaione



                                                    Vezi art'colul : Săptămâna PatMor în pictură-

       S 0_N E Ti
                                           împăcarea                            — Ţi'-ai regăsit liniştea?
  And zâmbitoare m’-ai ieşit in cale                                            —  Asta  e  o  întrebare  pe  care  aşi  fi
  ? .ra ca Şi acum tot primăvară.                        de François Cop pée  trebuit să ti-o pun d-tale-.
  'ocori duşi. veneau în cârduri, iară>                                         —  Mie ? Şj pentru ce ?
  ii cântec răsuna pe'nlrcaga vale•      Domnul  şi  doamna  Gridel  deşi  erau   Elena reluă zâmbind :
                                       căsătoriţi'  nu  se  văzuseră  de  vreo  trei   —  Fiindcă  d-ta  aveai  nevoie  de  li­
  U-atunet, ca şi acum pe bolta clară,   ani-  De  aceia  scoaseră  fiecare  o  ex­  bertate....
  n nopţile senine — aceleaşi stele pale   clamaţie  de  uimjre  pomenindu-se  de   —  Se  poate-,  recunoaşte  însă  că  nu
  ?c’ipcau făcut... şi tot cu ace aşi jale   odată  fată  în  fată  în  Avenue  de  l’O­  eram făcut* să trăim împreună.
  Anta pârâul lainic dela moară...     péra-                                    — Am recunoscut-o...
                                         — Elena !...                           —  E  drept  Ne  cicăleam  toată  ziua-..
  le-atunci nu-i m u l t Ş i  totuşi cât îmi  — Raoul !...                    Pe  urmă  ne-am  despărţit  ca  doi  tova­
                             [pare!      Acesta urmă numai] decât :           răşi  a  căror  asociaţie  n’a  putut  să
  n rei primăveri cu nopţi ş -amv^nri    — Ce mai faci ?                      meargă  dar  care  totuşi  şi-au  păstrat
                              [line,     —  Bine  mulţumesc-.  Sunt  fericită  că   o stimă şi o afecţiune reciprocă...
  ivârlite’n valul vremii călătoare;   te-am întâlnit.                          Urmă  o  cilpă  de  tăcere,  după  care
                                         —  Si  eu  sunt  încântat,  draga  mea...   doamna Gridel reluă:
        drumul lor nebun spre albastra  îmi' dnî voie sădi ofer un ceai.        —  Si  aeum  eşti  mulţumit?.-  Lu­
                               \zare     ~  O  !  dacă  ne  ar  vedea  lumea  îm­  crezi  ?  Gridel  răspunse,  întorcând
     lin sbor te-au smuls, pe veci chiar şi  preună.  ce-ar  zice?-.  Mai  bine  să  ne   privirPe:
                            [pe tine,  pb’mbăm pufîn...                         — Da...                   ;
                 m
    ubita mea, cea  ai frumoasă floare...  Porniră  câtiv©  ra«i  în  tăcere.  După   —-  Cu  toate  astea  mi'  se  pare  că  nu
                      George Nedelea   câteva secunde Raoul reluă :           prea ai publicat mare lucru-
   1   2   3   4   5   6   7   8