Page 3 - 1926-18

UNIVERSUL LITERAR 3

S T R I G O I U L

de SĂRMANUL KLOPŞTOCK
Calul scund picoteţşte a vreme în — ,,Uite acuşi mă tată, s‘apuc numai rile vinete şi panglica cca înoroiată.
unirile îndrugate ale poştalionului în- să plătesc negustorului şi o şi urnim, că Brişcă se smirnei în coceni ţurcana lui
d într'un muşuroi de coceni — o mo- e foc dă Mari ţa.! Gogan se lipi de ochiul de puşcărie al
ldcajă de cal copleşit de o îngâiiidu- Şi nechezatul amorţeşte în bojocii de­ şandramalei plină cu otrăvuri portocalii
re ursuza, cu păr fumnriu, mâncat de geraţi, lăsând în urma lui cutremurarea şi gărgălanul chirigiului iar se înălţă căp­
işte, — ponosii şi abătut,. în care nu sfioasă a panglica ţei din ciumpeiul cozii. căun spre .ţoiul cinzeacăi, aducând în
ai trăeşte decât bunătatea ochilor şi —„Gata nea Gogane? bureţii bojogilor dogoarea băuturii care
panglică ştearsă, în coada îmbulzită — Cum să nu fie gata boeraşule dacă fulgera o vreme în lumina unsuroasă a
>• seaeji. Moş Gogan, chirigiu, mărunt vrea şi bidiviu meu dă cal? Ia te uită, sticlii, strecurându-se apoi grabnic, în
t cât calul, adus în gheba lui mocnită par‘că a şi auzit răstcala Măriţii! Nu-i clincăneli greţoase, în pântecul drumeţu­
n caro duhneşte amintirea altor vis- vorbă, dVilaltăeni pe drumuri cu tutu nu, lui încins de băutură.
>Ie. soarbe îndelete rachiul din cinzea- o fi şi vremea; mă tem că baba s‘a luat — Plătim acuşi şi gata.
i. pândindu-şi vita prin ferestruia opă- dă gânduri! Ea urma urmii am eu leac Dar calul nu mai credea! Buzele lui
tă de podagra burliafiului şi închibn- dă mânia ei; o jimblă dă la târg şi gata, opărite de răsmeriţa iernei care scăpă ra
mindu-se când şi când la haimanalele i-an; astupat gura — moare femeia după în oglinzile turburi ale burhaiulu'i. se
iri dau târcol poştalionului, asinujind pâine albă. nu altceva. De, mai râmneşte îmbinară îptfro înfrigurare neclintită,
igarul din potolirea lui adâncă. şi ea din când în când după un dumicat răbufnind până în adâncul şalelor goale.
— „E bun rachiul Nea Gogane? dă cozonac, îi ştiu eu pontu; i s‘a cam — Hai meştere odată că nici calul nu
— ,.Ce stai să vorbeşti vericule, ra­ agăţat d'atâta azi mă! Da unde mai pui mai vrea!
liu dă oraş, ce poşirca lui Mi tuş <1 in că c şi cu pretenţii, mutra! li tot dă zor — Vrea el inoşu tatii, că-i miroase a
Îmi? grăunţe. Ce cl nu are porţie ca omu? Nu
Şi chirigiul aduce consolat spre buzele degeaba am luat noi bani dola stat —
lăpato de otrava băuturci. toiul aburit aşa-i cârlanul tatii?
e buhneala bojocilor cangrenaţi, cli- Dar cârlanii se încruntă a dispreţ în
nd cu voluptate din ochii duşi în vi- coceni, siigruiiiându-şi mânia între pân­
uina căciulii plimbând mărul lui Adam tece şi nări. Din amărăciunea ei, calul
in capul sternului până în murele gâ­ da drumul când şi când unor şuviţe de
dili. alternându-i osul cu fie-ce ghior- aburi cari, plecau dintr‘o infinită desnă-
ăială şi coborând apoi mulţumit ein- dejde şi se topeau în ceaţă, printre nă­
eaca până în dreptul chimirului, în sli- rile jilave. Unchiul Gliiţă scos din ţâţâni,
a căruia fulgeră un amnar şi o custure. a înumărat negustorului înfipt în duşu­
rece grabnic dosul palmei peste stuful melele scălămbiate de oţelul potcoavelor,
inbâcsit de mahorcă al mustăţilor şi ale consumaţia Goganului şi mâhgăindu-i
ăror fire scrâjnesc la atingerea pielei, curtenitor cojoaca uscată, nc-ain apro­
a iarba în tăişul cosorului, aduce din piat de poştalion. Aci. chirigiul s‘a mai
lăerile deşertului un oftat de neţărmu- „tomnit“ o vreme cu zapciul din Joiţa pe
ită voe bună, lipindu-şi nasul aprins, ademenirea băuturii, a schimbat în trea-;
e -cănile geamului, trudindu-'sc a-şi' căt câteva cuvinte cu calul şi ne-am co­
linia de acolo, calul amorţit în coceni. coţat pe dricul briştii, pisând nutreţul
— Stăi mă tată, numai să plătesc şi anomitor de sub velinţă. Telegarul a ciu­
lorniin, că apucă ciorba Măriţii să so. lit a mulţumire din urechile mâncate de
lăiască în ceaon şi ne ia păru foc la ţânţari, a înălţat crâmpeiul cozei în lu­
.mândoi! mina burhaiului şi trăgând copitele din
Şi calul înămolit în tulpinele de clii- clisa dăsgheţului. şi-a făcut loc în linia
ibar ale porumbilor, prinde a înţelege carelor. Gogan şi-a adus grabnic căciula
ivonul îndemnului din cârciumă; car- pe nasul lui de asasin, s‘a cuibărit îu
1
neşte un timp din obida lui amară, în- slina caldă a cojocului şâ a înălţat co-
loac gâtul teşit spre şoproneaja care îl dirişca deasupra spetelor dinţate ale ca­
ncremeneşte în răspântii de câte ori clii- lului, umplând poştalionul de voioşie. Din
•igiul vine cu marfă la oraş, răscitiră o- cal a rămas numai sfârcul tocat al ure­
msit nările s|ire ţurcana stăpânului care chilor şi fulgerarea grăbită a panglicuţii
ntunecă toată ferăstruia prăvăliei şi din bidineaua cozii. Trupul lui puţintel
linspre care vin domoalc în paele căruţii, şi, scund, înota cu temei în undele moinii,
ucirile colorate ale clondirelor umplute intrând şi eşfud din negurile ei. Poleiul
2U otrăvuri, răspunzând beţivanului SARMANUL KLOPŞTOCK adâncea brişcă în drâinbelc pîcloase ale
linăuntru cu .un nechezat înfometat, care trocnilor.
?e potoleşte iute în măselele lui late şi — Să fim oare la şin'i?
rari.
că nu prea a luat bărbat după nasu ei! — Acuşica le trecem şi şinile. Uite do­
Ce să facă linierea cu un mojic, cu un robanţii la marginea salcâmilor. Pă urmă
prost şi cu un beţivan dă cirozar după răsare din plopi foişoru şi uite şi Cioro-
Ylaşca, aşa ca d‘alde mine? Gândii ci a gârla şi după ca hait cât colea şi coana
fost la un sprinţău îmbrăcat mai ncm- Mai iţa mea cu ciorba ci, colo jos în
sura şi el în {nuna lui crestată... Şi cân­ ţoşle niţeluş ca mine, nu mocofan dă UI inii. după livada aia...
tecele lui se ’naltă din nai la stele şi nu căruţaş încăciulat. S‘a sucit lumea; d‘asta — Dar vre-un lup, nu care-cumva?)
s'ar mai sfârşi dacă din Olympul zeilor i-a abătut şi marcoavei mele! Da nu um­ Gogan igni în cojoc, se răsuci în pac,
şi al constelaţiilor nu sar arăta Vespcr şi bla zici să bage hârtii ca să dea divorţ ţăcăni din potcoave şi îşi întoarse căciula
n'ar aminti păstorilor să-şi vadă de turme... dă mine? Cruceşte-te drace, Mari ţa lui spre noi:
Gogan în divorţ cu bărbat-so! Cât p'aci — Lup? Păi ce să facă lupu cu noi
nebuna să se facă dă pomină la bătrâ­ dăulaţi dă neniâncare? Lupu s‘a îngrijit
...O binecuvântat Vesper I Tu nu termini neţe — ea. liniere cu fete măritate şi el azi noapte dă provizie, acuşi doarme
numai bucolicele lui Virgiliu, dar aminteşti alea cu copii la rându lor! în vizuină; nu-i arde lui dă hoit pă lu­
şi situaţiile false. — „Toate bune, da dacă mai adăstăm. mină!
Căci ce caută, Ivuri/a, toată această mito­ cum ai s‘o scoţi la chelemet cu cucoana? Şi Gogan plimba grabnic dosul palme­
logie inoportună,In înserarea asta fluidă! — Păi jimbla boerule ce rost mai are lor prin sârma mustăţilor in care tre­
De aceea stăturăm pe lespedea caldă, în ve­ ea aci în traistă? Uite-o cum oândeşte murau florile de argint ale chiiciiuriL Apoi'
cinătatea florilor şi a gâzei de smarald, îu chichiţa faitonului. Ea o să domolea­ ridicând sprâncondo ţLpoase pentru a
şi'n pragul grotelor de marmoră neagră scă pă iabraşa, păi? Dă împăcat tot o face drum unei îngrămădiri de amintiri,
din pupilele tale ? O viciu de clasicitate! împac cu, nu-i vorbă, şi cu jimblă şi fără se răsuci din nou pe leagăn:
Emfază de alexandrin rătăcit pe malurile jimblă, dar ce mă tot frământă pe mine — Să vezi boerule o chestie cu lupii.
Dâmbovifei, când oare vei înţelege biet la inimă, e ciorba aia care nu se mai Veneam din sus, dinspre văi 1 i Slatinii.
descendent din Aeneas. că Didona adăpos­ apropie, blestemata, că tare-i alunecoasă eu vite de mâncat, pentru abaforu din
tită de furtuna sub bolta de piatră a peş­ şi ardeiată — numai pipote! Dau eu, dă Malu-Spart. aci la marginea cătunului,
terii, aştepta imnul propriei ei frumuseţi ? ea acuş, numai să mă văz pă leagăn! Ilai unde roteşte Argeşii, colo în capii chi-
mânzu tatii că ţi-o fi. mitirului. Ce să-ţi mai snui eu D-tale?
PERPESSICIUS Şi nechezatul, iar scorni o vreme nă­ Au. ars toată zdreanţă după mine ca să