Page 4 - 1927-20
P. 4
UNIVERSUL LITERAR
scafei ce duce pe platforma schelelor... De vorbă cu d. E. Lovinescu
încă unul...
apoi încă unul...
un pas mai e : SINCRONISMUL ŞI VALORILE ESTETICE. - STILUL EPOCEI NOASTRE.
„Ura, înainte ura !“ CERC DE ADMRAŢIE MUTUALA ? — „ADVERSARII" SBURATORULUI...
...şi, vrăjit, atinsei vîrful înălţime! de
atîta timp rîvnită.
A fost o revelaţie. Harnic cercetător literar, cântărilor de atmosfera şi creazu intre elevii şi profeso
O lume nouă şi nelămurită se ivi. ontori, i-a fost destinul să trăiască îp zo rii de literatură ai ţării româneşti singura
Case galbene şi roze, îngrămădite mi dia pamfletului şi să primească pentru stare de spirit în care se pot ivi cu adevă
zerabil unele într altele* se prăvăliau buna lui credinţă, pentru munca neîntre rat constelaţiile poeziei. Aceste cărţi n’au
posace pe povîrnişuri. ruptă de nici o durere a omului din sine. pătruns atât de Line în conştiinţele toate,
Bănuiam, ceva mai jos, oameni mulţi, insultele ca nişte lătrături de câini cu pie litiere şi curagioase, dacă manualele mi-
ca fu micele în zi de ploae. lea iritată, curc-l urmează de douăzeci şi ludachiste n’au fost încă aduse cu lopata
Aproape le zăriam creştetul capului. cinci de ani. 1 s'au adus învinuiri de foaie în pieţele publice şi urse da gunoae împo
Fum gros de maşină ce abia respira, felurile: sămânţa injuriei pentru E. Lovi triva ţânţarilor.
se înalta ca o jertfă spre cer. nescu sa vădit înzestrată cu dorul de a Schelăria operilor critice nu e mai dura
Un lampion de felinar părăsit, un vlăslări nebănuit de multe flori rânjite, bila decât a poeziei pe care sa răzimat.
smeu atunci tras „acasă", un steag fîl- bunăoară, de ce e gras ? Apoi, de ce n are Pe Boileau îl gustam în măsura in care ne
fîind pe un capăt de bat apăreau ca să copii ? Apoi, de ce are ? Apoi de ce a c- mai place Raci,ne, iar din opera lui Taine,
race vestigii ale enigmei : ce ani întregi exisfat Maiorescu? Apoi, dc ce în timpul Biunetiere, Braiulcs... duhul puternic al
mă torturase cu fiinţa ei. războiului a fost de pârlea României? A- veacului a rupt coperişul şi ruinează cele
Iar a doua zi dimineaţa, o ciudată po poi de Ce lucrează, între ţigani, cu stil de mai subtile turle.
trivire a făcut ca tată-meu să mă ia în- juonsieur“ ? lnsfârşitt, în ultimul timp, Va rămâne însă de-a pururi în isloria li-
tr'o scurtă plimbare, tocmai prin cartie de ce scrie domnule, de ce scrie cărţi gâh- feraturei române, chiar după spulberarea
rul acesta, ce-1 cunoşteam în sfîrşit de (Hle, in loc să concureze la Premiul Na construcţiei criticului nostru, prezenţa cu
la distantă. ţional? o pildă a spiritului său fin, elegapt şi mlă
N‘a fost o deziluzie, dar nici o creşte Noi înşine, adeseori, am adus obiecţii dios, prietenul a trei generaţii de ariişti.
re a iluziilor înmagazinate ; a fost o tre domnului Lovinescu şi am primit şi desi
cere ca în vis. aiurită, pe drumuri on gur, vom mai avea obiecţii dc adus şi de SINCRONISMUL ŞI VALORILE ES
dulate. primit. Sunt scânteile iscate între oameii TETICE. — Nu există antinomie între
Se canaliza gîrla din vale. vii. Dragostea noastră şi admiraţia peptru sincronism şi valorile estetice.
Maşina greoae, cu o roată lată ca un efortul său cerebral au crescut însă din „Sincronismul — precum am arătat
sul. vira cu severitate petrişul în pă- clipa în care am simţit că acestui om i se şi aiurea — nu se raportează numai la
inînt. cere cu violenţă, să aducă in scrisul său, una din .preocupările omeneşti, ci sta
Un popor întreg de lucrători rufoşi se toate însuşirile posibile ale geniului ome bileşte în totalitatea lor o intedependen-
agita în jurul roabelor, al hîrletelor şi nesc ! D-lui Lovinescu î sc cere, .cu îndâr ţă cârc le du un stil şi un ritm, formele es- *
al altor instrumente de muncă. Uriaşe jire, ochi sticloşi şi pumni strânşi, sa fie : tctice îi sunt deci supuse cu şi fenome
coşuri cu prune umede se etalau în pra şi iniţiator şi judecător; şi precursor şi is nele sociale şi economice. Omul nu este
guri de dugheni. Glasuri răguşite por- toric; şi elegant şi viguro ; şi urban şi ru o fiinţă abstractă sau izolată ; acţiunea
niau din încăperi negre. Copii sdrenţo- ral; etc. ele. etc. lui spirituală suferă presiunea atmosfe-
roşi şi murdari înălţau smeie, din care Dar cei care au răsfoit o singură dată, rii morale a veacului după cum supra
unele aveau forme de stele. din întâmplare, manualele stupide de lim faţa trupului suportă presiunea atinos-
Şi toti ţipau, chiuiau, avînd parcă un ba română ale unui Mihfdache Dragomi- l’erii fizice.
surplus de energie, pe care cu orice rvscu, cei care au stat de vorbă un sfert Dar dacă sincronismul este numai o
chip trebuiau să-i cheltuiască piuă la o de ceas cu profesorii secundari clociţi de lege de existenţă a vieţii sociale, consi
anumită, oră. acelaşi sinistru berbant al critidei noastre derată în toate manifestările ei, printre
l'ăcîndu-ne drum prin grămada acea —îşi dau bine seama că volumele de critică care intră şi esteticul, nici „diferenţie-
sta de gesturi şi vociferări, înaintam în ale lui E. Lovinescu, fără \a fi vârâte în rea‘‘ nu treime privită decât ca o replică
cet pe uliţa, de tară, spre inima Rute şcoli prin tirania didactica, desinfectează necesară desvoltăaâi şi progresului ace
nilor. Treceam ijse lingă biserici fără leiaşi vieţi sociale.
turn, păzite dc braţe crucificate de pia C'ecaco nu înseamnă anularea impor
tră, pe lingă case pe care le descope- tanţei diferenţierii ; dimpotrivă, trebue
Tiam una cîte una, ca pe nişte vechi cu s'o exaltăm ca pe adevăratul agent al
noştinţe ce ar fi luat momentan propor progresului şi ca pe singurul reactiv
ţii uriaşe. Dar mai cu scamă ceea co mă umplu împotriva multiplicării îu serie şi a con
Iată cerdacul verde, in care se alun dc nelinişte neînţeleasă fu aparijia, în tinuităţii vegetative.
gau mai deunăzi doi copii sburdalnici ; balconul casei, a mamei învesmîntată Apreciabilă ca tendinţă şi efort, clifc-
iată coridorul cu geamuri sparte ce-1 in alb, fluturând o naframă spre noi. Mi rentiarea nu se valorifică însă decât
contemplam din vremuri străvechi... Şi sc părea că-i eroina din „Barbă albastră" prin rezultate şi în însăşi cadrele ei de
circiuma cu obloanele galbene... şi tapv- (poveste de atîtea ori ascultată în seri manifestare ; înl estetică diferenţiarea
şanul populat de vite. de iarnă), ce fac din turnul castelului nu a*eprezintă aşa dar .prin sine o valoa
Totul părea trecut prin lentilele unei semne desnădăjduite de ajutor. re, ci numai o lăudabilă tendinţă a că
lunete enorme... Şi părea singură în ostrovul acela de rei importantă rămâne de precizat înă
Şi de-odată. intoreîndu-mi privirile în peste gârlă ; părea că de ani priveşte, untrul cadrelor esteticei.
urmă, o altă lume similară îmi apăru. răzimafă dc balustrada de fier a balco Dar dacă valorile estetice nu se (leo-
In vale, mahalaua ce încetase dc a mai nului casei, „le soleil cjui poudroie et sibesc de celelalte valori, spirituale, ci
fi o taină şi peste gîrlă, un deal asemă 1‘herbe qui verdoie“, fără ca cineva să-i sunt numai simple rezultate ale luptei
nător, cu alte clădiri văruite, alte dru li întins o mină de sprijin.... Iar năfra dintre cele două forte inegale din a că
muri şi alte biserici. mă ce sc agita tumultuos în ner lua în ror ciocnire iese civilizaţia lumii. —• ele
Şi gândul că şi la ferestrele vre unei făţişarea unei pinze ferfenijite de co nu sunt nici în contradicţie Cu princi
case de pe dealul pe care mă găsiam, rabie. piile sinronismulni. Oricât de minimă şi
vre-un copil ar fi studiat de ani de zile. Enervat, cu sughiţuri de emoţie în de imperceptibilă ar fi. şi deşi reprezintă
îngenunchiat pe scaune dc pae, armata răsuflare, mişcăm inconştient batista şi un efort individual — în cele mai multe
de liliputani ce forfotia nervoasă şi din rîdeam silit de aspectul casei, al dealu cazuri şi mai ales în cazurile iu care e
colo, îmi dădu fiori nedifiniti. Şi cu rilor, al lumei întregi. valabilăl diferenţierea nu e o acţiune
poate voi fi fost urmărit în grădina mea In jurul nostru nu mai respira nici o conştientă şi arbitrară , ea însăşi este
de ochi neliniştiţi, ce ar fi rîvnit liîmea vietate, nu se mai înfiora nici o frunză. determinată, — dacă nu încă de o stare
noastră, de dincolo de gârlă. Şi din ce în ce ne simţeam mai nelalo de spirit generală — totuşi de anumiţi
După câţiva paşi. tata îmi arătă prin cul nostru, mai izolaţi în mahalaua ce factori sufleteşti în strânsă interdepen
tre pomi imagina casei părinteşti, scrîn- ne adăpostia vremelnic, mai stingheri pe dentă. Ea este prin urma/re rezultatul
ciobul de lemn, banca, scara de piatră dealul care nu era al nostru... Şi o clipă perceptibil al unor cauze deseori imper
ce cobora în grădina de flori, foişorul avui impresia că suntem locuitorii unei ceptibile. De ar fi solitară şi arbitrara,
şi părul fecund. înfăţişarea lucrurilor planete depărtate, ce ar fixa. silueta pă- acţiunea i-ar fi nulă ; tocmai prin strân
era nespus de curioasă şi, nu ştiu de ce, mîntului rătăcitor în spaţiu, sul ei determinism cu momentul istorie,
demnă de milă. Parcă aşi fi privit totul ralul ei capătă, prin fecunditate, o im
pe o ilustrată eftină sau pe o fotografie I, M. RAŞCU portanţă apreciabilă în determinarea e-
nereuşită. 1918. tnpelor progresului. In acest sens, de-
