Page 7 - Ziarul_Hunedoreanului_2009_29

Oameni şi itocuri - :\/r s • Ziarul ÎHUNEDOREANULUI

A î-,' r*.; Vv”^ î-AStS. M iercuri, 19 august 2009

C E SE ÎNTÂMPLĂ, OAMENI BUNI? Şl VOI AŢI PLECAT?”

Saşii s-au întors sa plângă puţin

După 700 de ani, au venit din nou, s-au aşezat toţi la o masă, înjur de 400 de saşi. Georg, Anneliese, Hedda, Michael, Johann ,
vecinii şi rudele lor, duminică la prânz mestecau pâinea caldă de acasă şi o înghiţeau'cu gânduri cu tot

Ruxandra Hurezean /
• EXTRA
HotNews.ro______________________
• • • -au întors din Germania Saschizul,
S ca să mai stea câteva la 700 de ani
zile împreună. Au fost la
Potrivit documentelor
slujba de la biserică, de
menţionat pentru prima
dimineaţă, apoi la cimitir. La» istoriografice, Saschizul e
prînz, cînd s-au aşezat la masă, dată în anii 1308-1310. La
bărbaţilor saşi nu li se zvân- anul 1419 figura ca ora; cu
taseră lacrimile din ochi. mai multe bresle, dintre care
„Să mă iertaţi, rar veţi vedea cele mai vestite erau cele ale
bărbat plîngînd, dar şi mai rar cizmarilor, tâmplarilor, „
un sas lăcrimând. Dar azi nu m- olarilor şi zugravilor, lot la
am mai putut reţine”, se scuză acea vreme existau deja
cu demnitate sasul Dorner. şcoli, spital, baia comunală şi
„Vedeţi casa de lângă Primărie? judecătorie. Turnul bisericii
E a mea. Vă place?” Casa e în seamănă izbitor cu Tumul cu
paragină. Un colţ din acoperişul Foşti elevi saşi din Saschiz ceas din Cetatea Sighisoarei.
$urii nu mai are ţigle, vezi din- La aproximativ 1 km distanţă
'o de zare prin el. Stau chiri- are o socoteală de încheiat: „E o toţi ai noştri sînt acolo acum. de sat, sus pe culmea casa venind aici în fiecare con­
. Primăriei acolo. vorbă care zice să nu-i urezi Aici am amintirile. Mă consider dealului, la peste 500 m cediu. Eîncă tînăr, are maşină şi
Ai lui Dorner au construit-o cuiva de rău altfel decît aşa: o norocoasă că am copilărit pe înălţime, se înalţă Cetatea job bun, de electrician, în Ger­
cu aproape 300 de ani în urmă, Să-i crească iarbă la uşa casei! uliţele din Saschiz, pe dealuri. în săsească. Construirea ei a mania. Vine de cîte ori vrea.
ultima dată au renovat-o cînd el Nu ştiu cine ne-a urât pe noi atît primele nopţi după ce am plecat început în secolul XIV. Fratele lui, mama, nu prea vin,
era încă acasă. Acum se uită cu de tare!” de aici visam că eram la iarbă Zidurile înalte de 7-9 m şi dar el s-a hotărît. Consideră aşa:
mânie la ea. Dacă întoarce pri­ Michael Dorner a plecat cu verde cu prieteii, cîntam, dan­ cele 6 turnuri aveau menirea nemţii se dau mari că au case de
virea pe partea cealaltă a dru­ 40 de ani în urmă, şi-*a luat sam şi făceam grătar dincolo de să apere populaţia vacanţă în Spania, Italia, Franţa.
mului, în piept îl împunge altă mama, cei doi copii mici şi 76 de deal, în Saschiz. Saschizului şi a satelor din „Eu le spun aşa: am casă de va­
durere. „Uitaţi-vă la ea, o ve­ kilograme bagaj. Este tâmplar Ceva din ce e aici nu mai este jur în timp de război. canţă în România! Şi încă ce
deţi? Şcoala, o vedeţi? Acolo am de meserie şi a trăit bine din în Europa, sau cel puţin în Ger­ casă de vacanţă! Vedeţi, am re­
învăţat eu carte! Dacă vin turiş­ munca lui în sudul Germaniei. mania. Nu mai este natura şi spate. Cu ei chiar s-a jucat ci­ novat, mai am de lucru, dar e
tii şi se uită la ea, ce zic, ce e aici, Acum îşi vede prima dată locul nici căldura dintre oameni. Cînd neva şi a fost un joc sadic. Bu­ foarte bine acum. Nu o s-o vînd Saschiz FOTO: HOTNEWS.RO
sîntem în Irak, a fost război?? lăsat în urmă, mormintul tatălui am ajuns noi acolo şi am în­ nicul a luptat în război alături niciodată, e casa mea. Am două,
Ce se întîmplă, oameni buni? Şi şi al rudelor. Vecinii. ceput să ne cunoaştem cu nem­ de nemţi, a fost „o încurcătură nu? Două case, două ţări”. bisericii şi le spune bun venit
voi aţi plecat?" De un singur român i-a fost ţii de acasă, ei se mirau cîtă pri­ de istorie”, spune Anneliese, în bătaia vântului se des­ acasă. Ei se ridică în picioare.
dor în toţi anii aceia. Cum a a- etenie este la noi. Spuneau că „asa a fost şi pentru români". chide scârţâind o poartă de Bărbatul simte nevoia să se
• EXTRA
juns în Saschiz, a pornit spre ce­ nu au mai văzut atîta frăţie şi Dar apoi a fost considerat duş­ lemn. între curtea lui Georg şi explice. „Parca poţi uita aşa de
tate, a ocolit dealul şi a ieşit prin căldură între cunoştinţe. Noi a- man şi i s-a interzis să se întoar­ curtea vecină, prin şopronul cu uşor 700 de ani?”
cătunul romanilor pe la poarta veam acest dar din ţara noastră că în ţară, la familie.Bunicul lemne, tăiată din gard, poarta Primarul şi viceprimarul -
14% casei ei. Norocul a făcut să o gă­ natală. Copiii noştri nu mai ştiu Anneliesei a avut voie să vină dintre cele două case arată ce s- ultimul e sas şi „autorul acestei
tradiţiile şi nici cum e să creşti doar după zece ani, să-şi vadă
a întîmplat. „Vecinul are grijă şi
sească la fereastră. Cornelia are
fapte” -, aşteaptă să vadă con­
acum 80 de ani. „Nu-i venea să împreună cu toţi ceilalţi copii familia, doar pentru trei zile, la de casa mea”, spune Georg ui- cluzia. Se întorc sau nu se întorc
este anul în care s-a creadă că sînt eu, a fost foarte din sat. Bucureşti. Mama ei nu-şi văzuse tându-se la poarta care se bă- saşii acasă? Au făcut drum, au
surprinsă. S-a bucurat mult. Am Dar să vă spun ceva ce n-am tatăl niciodată. L-a văzut trei lăngăne ca o mărturie: „el cură­ proiecte din bani europeni,
ridicat la Saschiz Biserica lucrat opt ani împreună la Gos­ mai spus nimeni. Eu îmi luasem zile. ţă, pregăteşte tot, lemnele, stru­ făbricuţa de gemuri inaugurată
evanghelică fortificată tat, eu eram tehnician şi ea con­ rămas bun de la Saschiz. Cu După 20 de ani bărbatul a gurii, e ca şi a lui. Vedeţi ce grijă de Prinţul Charles, monumente
tabilă. Am vrut să o văd să-mi mulţi ani în urmă, am venit în reuşit să se reîntoarcă acasă. A a avut?” renovate de UNESCO, acum vin?
Să-ţi crească iarbă iau rămas bun pentru totdea­ România şi am spus, gata, e ul­ venit, a mai trăit o vreme şi a (Cît priveşte şcoala săsească, ea
la uşa casei una de la ea. Ştiţi, eu nu mă mai tima oară! Am spus asta în tă­ murit. L-au îngropat în cimitirul Parcă poţi uita aşa este retrocedată bisericii evan­
A fost prima şcoală din sat întorc niciodată...” cere. Dar cînd a venit reprezen­ din Saschiz. Copiii au plecat de uşor 700 de ani ghelice, Primăria nu poate să
construită de familiile lor, clădi­ Anneliese nu are cheia. A tantul nostru acolo şi a zis, hai­ imediat după aceea în Ger­ în biserică, un domn în vârs­ investească în ea. Dar vor căuta
re cu două etaje şi curte mare. rugat pe toată lumea să-i facă deţi ca se organizează sărbă­ mania şi au luat-o şi pe bunica tă, îmbrăcat în costum negru. în o soluţie...) Amîndoi stau cam
Acum se uită cu orbitele gău­ rost de cheia de la casa ei. Dar e toare la Saschiz, sunt 700 de ani cu ei. Femeia a murit acolo şi ochii lui albaştri se zbat cîteva dezamăgiţi sub bradul din
noase spre piaţa centrală. E ma­ duminică la amiază şi tot i se de când se cunoaşte satul, eu nu este inmormintata într-un cimi­ lacrimi. Pastorul ţine slujba ca curtea bisericii. Nu vin.
sivă şi impunătoare, chiar şi aşa spune că persoana care locu­ am zis nimic. Nu vroiam să vin. tir din sudul Germaniei. Din nou altădată, fără să amintească Drama saşilor din Transil­
sluţită cum e. Nu mai are nici un ieşte acolo provizoriu nu este Dar băiatul meu cel mare, care despărţiţi. Anneliese stă între cumva că o face la un eveni­ vania care au străbătut Europa
geam, nici o uşă. Păşim printre acasă. De douăzeci de ani nu a are 21 de ani, a venit la mine şi a cele două lumi, puternică şi vie, ment aniversar. Sobru, a înce­ la începutul mileniului trecut şi
buruienile şi gunoaiele din mai intrat în casa ei părinteas­ spus: Mamă, vreau să văd de cu sufletul ghemuit peste amin­ put să citească din Evanghelie, s-au aşezat pe pământurile din­
curte. că. Este profesoară de muzică, unde eşti. Atunci am spus că da, tirile copilăriei şi multă expe­ ca şi cum ieri saschizenii ar fi lu­ tre dealuri ca să fie scut în faţa
Porţile stau rupte, culcate la are ochii verzi, e frumoasă şi ve­ are dreptate, copilul meii are rienţă în a merge mai departe. crat la câmp, şi astăzi s-au îm­ năvălitorilor, pentru ca după
pămînt. Lui Dorner i se mai ală­ selă. Anneliese ştie acum ce să dreptul să vină şi să vadă de Nu vrea să se mai întoarcă. Iar brăcat curat să vină la biserică. cîteva lovituri ale istoriei să o
tură şi alţi fraţi saşi. Intră în lase şi ce să păstreze din viaţa ei unde are rădăcina." casa, după ce va primi cheia, o în timpul slujbei lăcrimează pornească înapoi, cu o sacoşa în
curtea şcolii şi se opreşte brusc. trăită între cele două ţări. Mama Anneliesei nu a vrut va vinde. tot mai mulţi bărbaţi. La sfîrşit, mînă, este acum drama omului
Stă cu picioarele în bălării şi se să vină. A spus că ar fi prea du­ un timplar, reprezentantul lor modern care-şi caută şi el locul
uită spre mine ca spre toată Pentru ultima oară reros pentru ea. Insuportabil. Două case, două ţări în Germania, le vorbeşte despre într-o lume liberă şi zbuciu­
lumea străină lui, dar cu care „Acolo am familia, prietenii, Familia lor are o istorie crudă în La Georg e bine. A renovat aniversare, despre renovarea mată.

Michel Dorner ;i casa lui Petrecerea saşilor din Saschiz La cimitirul saşilor