Page 6 - Ziarul_Hunedoreanului_2010_282
P. 6

Ziarul vHUNEDOREANULUI                                                                                                         Turism

                     Joi, 19 august 2010




                        V ,         JURNAL DE DRUMEŢIE
                                                                 9

                        .  Pe Valea Sălătrucului
           /





                                           Urcând de la Brad, pe Valea Crişului Alb, drumul şerpuieşte suind spre inima Munţilor Apuseni. Este
                                        '  acelaşi drum, DN -  74, care leagă Ţara Zarandului de Abrud, Roşia Montană şi Câmpeni, localităţi de
                                           munte a căror istorie este strâns legată de cea a exploatărilor de aur şi argint































           Dr. IosifVasile Ferencz______  să la capătul podului cel nou cu                  Drumul spre culme
                                                                   • E X T R A
                                                                                               Pe măsură ce urcăm,  zăpu­
           • • •  omuna Blăjeni este si­  speranţa că vom prinde micro­                     şeala zilei de august pare să fie
           C     tuată  în  nord-vestul  Grosuri. în acest loc, de o parte   1439           tot mai suportabilă, poate că în
                                      buzul care zilnic, urcă până la
                                                                                            parte  datorită  pădurii,  prin
                 judeţului, la 25 km de  şi de alta a drumului, s-a dezvol­
                 Brad, şi poartă în spa­
                                      tat un mic cătun locuit de romi,
                 te, cu mândrie, aproape 600 re localnicii, cine mai ştie                   frunzele căreia adie uşor vântul
                                                                                            şi poate că într-o măsură oare­
                                      pe ca
           de ani de istorie, dacă soco­  în urma cărei glume, s-au obiş­  este anul în care a fost   care şi apei care curge veselă în
           tim numai din momentul celei   nuit  să  îl  numească  -   Berlin.               stânga noastră. Izvorul a cărui
           mai vechi atestări  documen­  Aflăm  că  microbuzul  a  trecut,   atestat documentar   apă vine cu putere pe jgheabul
           tare -1439.                aşa  că  pornim  voiniceşte  la   pentru prima oară satul   scobit  în  lemn  ne  potoleşte
             E situată în zona montană şi   deal, pe drumul care urcă pe va­  Blăjeni       setea şi ne împrospătează pro­
           are în componenţă atât sate co­  le. Panglica de asfalt este îngus­              viziile. Imaginea băncuţelor şi a
           coţate pe plaiuri, cât şi altele,   tă şi se strecoară  printre tufi­            mesei părăginite ne întristează,
           întinse pe vale. Muntele Vulcan   şuri spre centrul comunei, însă   pod rutier pe sub care apele Cri­  dar noi ne continuăm drumeţia
           -  cu traseele turistice şi de alpi­  numai  după  câteva  sute  de   şului  se  scurg învolburate.  0-   pe drumul  prăfuit care a înlo­
           nism, accesul spre Muntele Gă­  metri ne "îmbarcăm" în maşina   prindu-ne câteva clipe, reuşim   cuit asfaltul. 0 vreme ne mai în­
           ina, tulnicăresele din satul Criş   unui şofer binevoitor.  să  distingem  aproape  de  mal,   soţesc stâlpii de curent prevă­
           ori legenda celor şapte tâlhari   Dincolo  de  sediul  adminis­  printre  pietre,  siluetele  mai   zuţi,  unii  dintre  ei,  cu  spoturi
           care au jefuit o bancă din Abrud   traţiei comunale -  Primăria, pe   multor peşti, apoi ne punem din   mari,  pentru  iluminat.  0  băn­
           pot constitui tot atâtea subiecte   partea stângă a drumului, pe di­  nou în mişcare  urmărind dru­  cuţă amenajată pentru nevoile
           legate de aceste locuri. însă, cu   recţia de urcare, se intersectea­  mul care uneşte centrul de co -  omului  istovit ne îmbie  la  po­
           acest prilej, vom descrie numai   ză două drumuri: cel pe care am   mună  cu  unul  dintre  satele   pas, însă nu suntem nici pe de­
           câteva ore de drumeţie, pe una   urcat până acum (Dj 742/3 Mi-   componente -  Sălătrucul.  parte atât de obosiţi încât să a-
           din văile tributare Crişului Alb.  hăileni -  Blăjeni -  Grosuri) şi a-          vem nevoie de odihnă. în acest
                                      cela pe care îl vom urma de a-  Sălătrucul            loc  vom  părăsi  drumul  care
           începutul călătoriei       cum  înainte.  Trecând  printre   Croit parcă după modelul în­  continuă spre dreapta, spre ca­  PIERDERE. Acoperişurile din paie aşezate meşteşugit sunt din ce
             Autobuzul de Câmpeni ne la­  case, calea ne conduce peste un  tregii comune, satul are o parte  sele de pe culme, iar noi urmăm
                                                                 dintre gospodării pe vale, înain­  cărarea, în amonte, pe aceeaşi   dată  trecuţi  pe  sub  ramurile  să le recunoască,
                                                                 tând până la confluenţa cu Cri-  Vale a Sălătrucului, pe care am   sale, ne pomenim într-o poiană   Un trunchi de fag a fost lăs
                                                                 şul, iar altele sunt amplasate pe   urcat şi până acum. Sărim voini -  unde cărarea coteşte spre stân-  chiar pe marginea cărării, poa
                                                                 plai, la înălţime. Pe aici se spune   ceşte  peste  un  pârâiaş,  apoi   ga, spre pădure, pe un drumeag  în loc de băncuţă, într-un loc
                                                                 că acela este cu adevărat om de   urmăm  cărăruia  care  abia  se   ce urcă abrupt, dorind parcă să   care este dificil de amenajat a
                                                                 vază  în  sat,  care  are  un  cireş  ghiceşte printre buruieni şi care   se  ia  la  trântă cu muntele.  Pe  ceva. în orice caz, noi îl folosi
                                                                 mocru la poartă, are cal alb şi se   ne conduce până la albia pârâ-   aici, la umbră, glodul drumului  în acest scop şi mulţumim în :
                                                                 numeşte  Gheorghe.  Dar  chiar   ului care aici nu este mai adânc   este frământat de copite de vite  nea  noastră  celui  care  a  av
                                                                 dacă  nu  toţi  localnicii  cumu­  de o palmă. Crengile uscate ale   şi de cai. Printre ele ar putea să  această idee. Nu mai este mi
                                                                 lează aceste cerinţe, casele în­  unui arbore care s-a prăbuşit cu   fie şi urme de sălbăticiuni, poa-  şi  vom  ajunge  pe  culme,  d
                                                                 grijite  trădează  mâinile  price­  ceva timp în urmă, sub povara   te cerbi şi ciute sau poate chiar  pentru aceasta, odată ieşiţi c
                                                                 pute şi strădania unor oameni   anilor,  peste vale,  conferă  lo­  căprioare, dar poate că numai   pădure, va trebui să urcăm
                                                                 gospodari.                 cului  o doză de mister. Dar o-  vânătorii sau pădurarii ar putea  jgheabul săpat de apă, până
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11