Page 2 - Activitatea_1901_01_01
P. 2

1964
               Pag-  2.                                                                A C T I V I T A T E A                                                                Nrul  1.

                     Frate  dragă 1                          D-zeu  să-’ţi  ajute!  şi  le  dee  minte  Ro­ witz  în  Silesia-prusască,  de  peste  2300   Azi  România  are  forţe  militare
                                                       mânilor!
                  Mă  grăbesc  a-ţi  exprima  sincera  mea                                        chilometri  în  lungime,  faţă  de  slavii  de   aproape  înzecite,  faţă  de  cele  trei  divi-
             felicitare  la  ideea  de-a  eda  un  ziar  serios;   Noi  câţi  aprobăm  idea  Ta,  cu  toţi  ne   Sud,  România  şi  Rusia.   siuni  admirabile  din  1877;  situaţiunea
             căci  într’adevăr  la  noi  e  de  lipsă  un  atare,   vom  grupa  pe  lângă  Tine  şi  din  toate  pu­  Linia  aceasta  de  apărare  este  cu   ei  geografică  din  punct  de  vedere stra­
             care  să  se  ocupe  cu  idei  serioase  şi  nu  cu   terile  noastre  Te  vom  spriginl.
                                                             Primeşte  salutările  cele  mai  profunde  atât  mai  nefavorabilă  pentru noi,  cu cât
             personalităţi;  căci  până  când  ziaristica  ro­                                                                               tegic  este,  precum  am  arătat  cu  date
             mână  nu  va  fi  aşezată  pe  basă  solidă  şi  în   dela  al  Tău  sincer  amic   F.  frontiera  Rusiei  faţă  de  noi  dela Katto-   strict  sigure,  între  Rusia  şi  monarchia
             mâni  de  oameni  serioşi,  resoluţi  şi  experi­                                    witz  până  la  unghiul  nordic  al  Basara­  noastră,  aproape  decizătoare.
             mentaţi,  până  atunci  ziaristica  va  rămânea                                      biei  abia  este  de  700  chim.  de  lungă.    După  aceste mult ne mirăm  şi  con­
             mai  mult  numai  de  revolver.             D-sale  Dlui  Dr.  Aurel  Muntean,  advocat   Slavii  de  Sud,  Bosnia,  Erţegovina   siderăm  de  o  demenţie,  când  auzim  pe
                  Deci  în  speranţă,  că  ziarul  ce  vei  eda                   în  O r ă ş t i e.
             va  fi  la  înălţimea  misiunii,  te  salut  cu  fră­                                şi  Muntenegru,  dacă  nu  suntem  opti­  câte-un  Româno-fag  vorbind  cu  oare­
             ţească  dragoste  şi  doresc,  ca  ziarul  tău  să                                   mişti,  trebue  să-’i  luăm  în combinaţiune   care  dispreţ  despre forţele  şi importanţa
             contribue  la  ridicarea  sărmanei  naţie,  care e   Ca  fulgerul  a  străbătut  vestea  până  şi   pentru  caşul unei complicaţiuni cu Rusia.  României  în  genere.
             folosită  de  mulţi  pigmei  cu  patentă  naţio­  în  părţile  bănăţene  despre  intenţia  D-V.  de                                  Le-am  scris  acestea  nu  pentru-că
             nală,  numai  pentru  scopuri  personale.  a  eda  o  foaie  politică,  care  să  propage  ac­  Aşadar’  dacă  ar  sosi  ora  socotelei   doar’  bărbaţii  de  stat  ai  României  n’ar
                                    De  sub  Retezatul.  tivitatea,  veste,  ce  în  cercul  amicilor  şi  cu­  cu  Rusia,  pe  care  suntem  obicinuiţi  de   cunoaşte  însemnătatea  extra-ordinară
                                                       noscuţilor  mei,  a  făcut  o bună impresie, căci   a  o  considera  de  fiitorul  inimic,  noi
                                                                                                 fă ră   alianţa  României,  o  linie  de 2300   strategică  a  României,  ci  ca  să  mai su-
                                                       cu  aşa  zisa  pasivitate  am  ajuns  de  present
                    Frate  Aurel!                      într’o  astfel  de letargie, din care numai D-zeu   chim.  ar  trebui  să  punem  în  stadiul  de   levăm  un  puternic  motiv  pentru  gu­
                  Din  întâmplare  am  înţeles  încă  azi,  că  ştie  când  se  vor  mai  trezi  unii  dintre  noi,   apărare,  socotind  aci  şi  frontiera  spre   vernul  nostru,  dacă  are  voinţă  serioasă
             ai  de  cuget  a  eda  o  nouă  foaie  română,   cari  îşi  ţin  de  datorinţă  a  fi  pasivi  chiar  în   România.            a  inaugura  era  adevăratei  împăcări  a
             prin  care  doreşti  a  da  naţiunii  tale  o  altă                                       Dacă  însă  barem  neutralitatea  şi   spiritelor  din  patrie,  după-cum  marele
             direcţie  politică.  La  această  intreprindere  te   toate  afacerile  noastre naţionale, ne mai ivin-   sincera  simpatie  nu  numai  a  guvernu­  patriot  român,  dl  V.  Urechiă  a  decla­
             felicit  şi-'ţi  doresc  resultat  plin  de  isbândă.   du-se  pe  nici  un  teren  de  activitate.  înainte   lui  român,  dar  şi  a poporului  de  din­  rat-o  înainte  de  asta  cu  3— 4  săptă­
             Fie, ca prin intreprinderea ta,  de altcum  cos­ deci,  şi  toţi  cei  dornici  de  luptă  înspre  bi­                         mâni.
            tisitoare,  să-’ţi  succeadă  a  mişca  carul  din   nele  nostru  naţional,  Vă  vor  urma.  colo  o  câştigăm,  linia  noastră  defensivă
            noroiu.                                                                               se  reduce  la  distanţa  Pruth—Katto-         Dacă  până  acuma  n’am  simţit căl­
                  Resoluţia  ta  cunoscută  cred  că  va  fi                      Un  Bănăţean.   witz,  va  s i  zică  la  vre-o  700  de  chim.   dura  iubirii  guvernului  nostru,  dacă  lup­
            încununată  de  isbândă.                                                              în  lungime;  că  slavii  de  Sud  fără  spri-   tele  noastre  legale  şi  constituţionale  nu
                  Dumnezeu  să-’ţi  ajute,  ear’  naţia  la                                                                                 vor  putea  convinge  pe  guvernul  nostru
            timpul  său  să-’ţi  fie  recunoscătoare!                                             ginul  României  pentru  o  ofensivă  con­  că  ce  pretindem  noi  e  drept  şi  echi­
                                                  *                                               ţi a  noastră  nu  sunt destul de  compacţi;
                                                         Valoarea  unei  alianţe
                                                                                                  faţă  de  ei  forţele  noastre  militare  n’ar   tabil,  apoi  să  satisfacă  pretensiunilor
                                                                    cu  România                   trebui  încordate.                        noastre  din  motive  diplomatice.
             St.  Domn  Dr.  A u r e l  Munt ean,   advocat
                                                         pentru  statu l  nostru.                      Avantagiul  extraordinar  pentru noi
                                       în  O ră ştie.                                             este  dar’  evident  şi  dacă  România  n’ar
                                                                                                  coopera,  ci-’şi  va  păstra  neutralitatea.  Congregaţia de iarnă a eoni. Hunedoarei.
                  Foaia,  ce,  după-cum  sunt  informat,  in­                                          Ar  creşte  însă  într’un  mod  poten­
            tenţionaţi  a  o  eda  cu  începere  dela  Anul-   Toată  Europa  este  înarmată  până                                                —  Adresa  comitatului  Treiscaune.  —
            Nou,  fie  binevenită  în  mijlocul  nostru  şi   în  grumazi,  şi  puterile  mari  nu  arată  ţat  acest  avantagiu,  din  punct  de  ve­
            servească  drept  steag,  în  jurul  căruia  să  se  nici  o  înclinare  pentru  oare-care  schim­ dere  strategic,  dacă  România  ar f i  ali­  în  29  Decemvrie  n.  1900 s’a ţinut con­
            grupeze  toţi  aceia,  cărora  le  zace  la  inimă  bare  în  numărul  braţelor  de  apărare.  ata  noastră.                    gregaţia  ordinară  de  iarnă  a comitatului  Hu­
            bunăstarea  şi  înaintarea  neamului  nostru.   Nici  conferenţa  de pace  din  Haga,      In  acest  cas  Rusia  ar  fi  silită  a-şi   nedoarei,  despre  care  dăm  următorul  raport
                                                                                                                                            special.
                                 Un  fiu  al poporului  ba  nici  chiar pronunţarea surprinzătoare  extinde  linia  de  operaţiune  cu  ruta     După  cetirea  unor  legi  sancţionate  so­
                                                       a  puternicului  Ţar  al  tuturor  Ruşilor,  Pruth—Marea-neagră,  va să zică aproape  site  dela  guvern  şi  comunicarea  unor  ordi-
                                                       care  pe  neaşteptate  a  predicat Europei  cu  5—600  chim.,  şi  considerând  exce­ naţiuni  ministeriale,  înainte  de  a  se  începe
                    Iubite  amice!                                                                                                          pertractarea  căuşelor  interne:
                                                       o  pace  statornică  —  din  locul  cel  mai  lenta  organisare  militară  a  României,
                 Te  felicit la  intreprinderea  ta, şi-’ţi  do­  competent  —  n’a  avut  efect;  puterile  ar trebui să angajeze cel puţin 4— 500.000   Dl  F r a n c i s c  L.  Hoss zu  suşterne
            resc  curagiu  şi  perseveranţă,  căci  faţă  de   continuă  încordările  şi  se  grupează  în  de  soldaţi,  spre  a-şi  asigura  deplin aripa   cam  următoarea  i n t e r p e l a ţ i e   cătră  vice-
            publicul  nostru,  nepăsător  ori  pasiv,  numeş-                                                                               comitele  comitatului:
            te-’l  cum  vei  vrea,  de  curagiu  şi  perseve­  alianţe.                          stângă  a  armatei principale,  care ar avea    A re  dl  v i c e - c o mi t e  c u n o ş t i n ţ ă
            ranţă  vei  avea  multă  lipsă;  avându-le  aces­  Monarchia  noastră  este  din  punct  să  opereze  contra  frontierelor  noastre   d e s p r e  a c e ea,  că  g e n d a r mi i  în  19
            tea  două,  sperez,  că vei  avea  şi  succes, care  de  vedere  strategic  fără  îndoială  cea  în  Galiţia  şi  eventual  contra Germaniei.  De c e mv r i e   1900  a  a r e s t a t  pe  dl  Dr.
            din  parte-’mi  ţi-’l  doresc  din  toată  inima,   mai  nefavorabil  situată;  până  când  ali­  Tot  atât  de  avantagioasâ,  ori,  pu­  A l e x a n d r u  H o s s z u ,  a d v o c a t  din
            pentru-că  sunt  convins,  că  tot  ce  faci,  nu­  anţa  României pentru noi nu-i  asigurată. tem  zice şi mai  avantagioasâ  ar fi alianţa   Deva  Şi  doi  s u a i ţ !  R u m â n i ,  l e g a r ă
            mai  înaintarea  neamului  tău  o  ai  în  privire.                                                                             în  c o m u n a  l l i a - mu r ă ş a n ă ,  pr i n  care
                                                            O  privire  pe  carta  Europei  ne do­ României  pentru  Rusia,  care  deja a avut   a  căl cat i b e r t a t e a  p e r s o n a l ă î n  mo­
                                                                                                                                                     l
                                                §■     vedeşte  această  stare  faptică.         ocasiune  a  fi  ajutată  în  zilele  cele  mai  dul  cel  mai  brusc;  —  voeşt e  dl  vi-
                                                                                                                                                                         i
                                                            E  drept, că  stând  cu  Germania  şi  grele,  după  desastrele suferite  prin  Au­  c e - c o m i t e  a  d i s p u n e  să  se n t r o d u c ă
                                                                                                                                            c e r c e t a r e  s t r i c t ă ,  şi  să  li-se  dee
                                                       Italia  azi  în  relaţiuni  de  alianţă,  grani­ gust  1877  din  partea  Turcilor;  când
                    Scumpe  amice!                                                                                                          cel or  a t acaţ i  în  l i b e r t a t e a  lor  p e r ­
                                                       ţele  sudice  ale  Tirolului  faţă  de  Italia,  cele  trei  divisiuni  române  de  35.000   s o n a l ă ,  s a t i s f a c ţ i e  p e r f e c t ă ?  Nu
                 Din  inimă-’ţi gratulez  Ia  intreprinderea   cele  ale  Tirolului  nordic,  apoi  ale  Aus­ soldaţi  bravi  şi  108  tunuri,  au  făcut   c umva  a  fost  a c e s t  act  de  v i o l e n ţ ă
            ce  voeşti  a  o  efectul.  Aci  e  timpul  ca să  se   triei  de  sus,  a  Boemiei  şi  a  Moraviei,  minuni  în  jurul  Plevnei,  scăpând armata   un  act  de  t e r o r i s a r e ,  poli tic?
            înceapă  şi  în  viaţa  noastră  românească  so-
            cială-politică  un  curent  sănătos  şi  corăs-   resp.  a  Silesiei  austriace  faţă  de  Ger­ rusească  poate  de  o  totală  nimicire.   Dl  Hosszu  arată  în  motivarea  interpe­
            punzător.                                  mania, n’avem  de-a  le  apăra.           Mulţumită  Rusiei  a  fost,  că  sub  pre­  lării  sale,  că  în  ţara  noastră  bântue  un  rău
                 Tot  începutul  e  greu,  dar’  „dimidium   Insă  şi  aşa  are  monarchia  noastră  textul  «dreptului  istoric»,  dar’  pe  basa   mare,  —  patriotismul  se  clasifică  în  cel  ofi­
            facti  qui  bene  cepit  habet“,  zice  Latinul,  şi   o  linie  de  apirare, începănd  dela Marea-  «ius  fortioris»  a  răpit Basarabia  şi  con­  cial  şi  cel  patentat,  care-1  iau  în  deşert
                                                                                                                                            mulţi;  toţi  aceia  cari  cutează  a  avea  alte
            din  calităţile  cu  cari  D-zeu  pe  tine  te-a  în­  adriatică  jur  împrejur  cătrâ  graniţele  gresul  din  Berlin,  a  fost  surd  pentru  idei  se  consideră  de  răi  p a t r i o ţ i   (!!);
            zestrat,  sunt  convins,  că  intreprinderea  ta
            va  avea  resultatul  dorit,  un  resultat  foarte   Transilvaniei,  continuând  cu  graniţele  plânsorile  României,  ba  a  pretins  egal-   patrioţii  la  noi  se  pot  împărţi  în  două
            strălucit.                                 Bucovinei  şi  a  Galiţiei  până  la  Katto- îndreptăţirea  jidanilor.              tabere mari:  p a t r i o ţ i  s pi oni  şi  p a t r i o ţ i


                                                                                                 nicăiri.  Un  fior  ferbinte  îl  străbate  de  sus  înfige  mâna  în  pâr  şi-’i  vine  sâ  ţipe  de
                  FOIŞOARA                                      S e n t i n e l a .              până  jos,  inima  i-se  bate  puternic,  mintea  turbare.
                                                                      —  Schiţă  -               începe  a  i-se  ameţi,  ghereta  se  învârteşte  pe   Cocoşii  cântă  despre  ziuă,  Frunză  cu
                                                                                                 lângă  el.                                 mantaua  desfăcută  merge,  merge  mereu.
                                                                                                      îşi  tace  cruce  şi  caută  din  nou.  I-se   Un  vânt  năprasnic  îi  spulberă  zăpada
                                                            învăluit  în  şuba  groasă,  soldatul Frunză  pare  că  vede  pe  cei  din  casarmă  cum  rid de  în  faţă,  şi  îi  e  năcaz  că  nu  poate  să  meargă
                                                      Şerban  se  plimbă  pe  dinaintea  gheretei  lui  el  şi-l  privesc  batjocoritor,  cum  se  sbate  în  mai  iute  ca  vântul  acela  blăstâmat  care  i-se
                                                       friguroase.  Papucii  lui  de  lemn,  târşindu-se  căutarea  armei.  Sute  de  voci  i-s’amestecă  înfăşoară  în  faldurile  mantalei  şuerând  a des-
                                                       pe  pămăntul  îngheţat  tun,  iac  un  sgomot  de  confus  în  creer.                nădejde  şi  a  pustiu!
                 Abia-mi  mai  amintesc,  nepoate,    ciocniri  de  cioburi.                          —  „Ce-ai  făcut,  Frunză ?“               înaintea  lui  un  întunerec  de  pădure,
                 Şi  ca  prin  vis  le  văd  pe  toate;    A  ’nceput  a  fulgui  de  zăpadă,  mişcă­  Şi  dintre  toate  se  ridică  una  mai  înţe­ se  închină  şi  pătrunde  în  adâncul  ei  albit  de
                 Hei!  să  te  miri,  să  te  cutremuri,  toare  puncte  albe  li  trec  pe  sub  ochi,  înşe-  pată,  mai  mânioasă:       zăpadă,  Crăcile  uscate  se  bat  plângând,  ge­
                 Când  te gândeşti  ce-a fost pe vremuri...   lându-’i  vederea.                      —  „Las’  pe  mine,  camarade,  că  ţi-o  mând,  trosnind,  zăpada  spulberată  de  vânt
                    Şi-i  mult  de-atunci,  e mult  nepoate!  Mâne-i  Crăciunul  şi  gândul  lui  sboară  fac  eu“.                         se  învârteşte  ameţită..  şi  pădurea  nu mai  are
                                                      acasă.  Se  vede  flăcău  voinic  şi  frumos  um­              *                     sfîr.şit.
                 Intrase  sabie  în  ţară...          blând  cu  colindul  pe  Ia  fetele  care-i  plăceau,   Erau  într’o  seară  la  cantină  vre-o  trei   In  sufletul  lui  Frunză  un  gând  a  înce­
                 Zaveră...  ciumă...  jaf  şi  pară!  şeguind  cu  ele,  revărsând  vicaţă  şi  fericire.  camarazi,  se  cam  ameţiseră.  Stoica  Rotaru,  put  să-’.şi  facă  loc  şi-’l  roade,  îl  roade  mereu
                 S’au  prăpădit  şi-ai  mei,  cu  toţii,   S’aud  cântând  cocoşii,  se  razimă  ’ncet  un  pehlivan  de  pe  Bărăgan,  cam  lung  de  şi  creşte  din  el  teamă  şi  părere  de  râu.
                 Şi  tot  ce-aveam  luară  hoţii,     de  păretele  gheretei.  De  odată  o  lovitură  de  mână,  îi  arătă  şiret  un  mic  echipament  furat.   „Când  e  vremea  rea,  te  mănâncă  lupii
                   Că  Turcul  stăpânea  în  ţară...  clopot  isbucneşte  lămurită,   tremurătoare,  „Mă,  eu  de  când  sunt  militar,  nu  am  avut  ziua  în  amiaza  mare1-.
                                                      apoi  alta,  altele,  şi  în  minutele  următoare  un  capăt  de  aţă  lipsă“.            închide  ochii  din  când  în  când,  îşi  face
                 Şi  n’aş  putea  să-ţi  spun,  copile,  pe  glasuri  diferite  sunetul  de  clopote  se  ’m-   —  „Păi,  dacă  turi“.      cruce  des,  bodogăind  frînturi  de  rugăciuni  şi
                 Cum  de-am  scăpat  şi  eu  cu  zile...  prăştie  ’n  văzduhul  împânzit  de  zăpadă,  se   —  „Doar  n’oi  fi  prost  ca  Frunză,  să  înnoată  mereu  în  codrul  troenit....
                 Pe  semne  Pronia  cerească          'nalţă  spre  slava  dumnezeiască.         plătesc  lipsurile11.                          ...Capela  pai’-că-’i  stă  să  sboare  de  pe
                 Voit-a  să  mă  pedepsească.,             îşi  face  cruce  şi  oftează  înăbuşit,  s’a-   Frunză  s'a  înturiat,  Stoica s’a ambiţionat  cap,  nu  ii  vine  să  crează...  i-s’o  fi  părut  de
                    Şi-mi  dărui  pedeapsa  ’n  zile...  şează  jos  pe  pragul  gheretei,  lăsând  arma  şi  s’au  înfipt  Ia  bătae.  Stoica  pune  mâna  pe  frică. Un  urlent  înfiorător,  teribil,  amestecul  a
                                                      alături.  O  greutate  mare  se  lasă pe  ’ntreaga  un  topor,  dar’  Frunză  i-1  smunceşte  svârlin-  zeci  de voci străbate văzduhul, cutremurându-’l.
                 Căci,  uite!  cât  erau  de  grele   lui  fiinţă,  un  cântec  îi  răsună  in  urechi,  un  du-1  cât  colo,  îi  trage  un  ghiont  în  faţă,  îl   Stă  locului,  tremură,  să  ’ntoarce  ’napoi,
                 Şi  triste  vremurile-acele,  —      cântec  pe  care  l’a  mai  auzit,  dar’  nu işi aduce  ingenunche  la  pământ  şi  dă-’i  buchiseală...  da  dă  să  fugă,  dar’  se  ’mpedecă în  poalele man­
                 Dar’  inimi  drepte,  credincioase,  aminte  unde  şi  când.  I  se  pare  că  e  în  bi­ în  el  ca  într’un  mal.        talei,  cade, se  scoală  şi  respiră  gâfiind.  A  ză­
                 Vin  bun  şi  cântece  frumoase      serică,  glasuri  de  îngeri  îl chiamă să vie  cu ei.  A  doua  zi,  Stoica  zăcea  în  infirmerie. rit  în  fund  o  lumină.  Iute,  iute ... acolo trebue
                   Erau  pe  vremurile-acele.               „Ferice  de  oamenii  cari  mor  în  noap­  După-ce  şi-a  tăcut  pedeapsa,  Frunză  se  să  fie  o  casă  de  pădurar.  Alta,  apoi alta, alte
                                                      tea  de  Crăciun,  că  merg  de-a  dreptul  în  duse  să  vadă  pe  Stoica.  Asta  s’a  întors  cu  lumini  se  ivesc  sclipind  pe  zăpada  întinsă..
                                                      raiu“.                                     faţa  la  părete,  a  scrâşnit  din  dinţi  şi  a  acolo  trebue  să  fie  un  sat....
                 Azi  stau  nedumerit,  nepoate,                                                                                                Trosnind,  urlând,  5ndesindu-se  şi  muş-
                 Când  văd  cum  se  schimbară  toatei     O  căldură  bineiăcătoare  îl  cuprinde,  se  mormăit:
                 Din  cântec  azi  n’ai  ce-alege,    întinde  şi  adoarme  neştiutor  ca  într’un  pat   —  „Las’  pe  mine,  camarade,  că  ţi-o  cându-se  unii  pe  alţii,  lupii,  hăiticul  de  lupi
                 Nici  vinul  nu  e  vin  în  lege,   moale  şi  călduros.  *                    fac  eu“.                                  i-se  arată  acum  desluşit,  în  toată  groaza  lui
                   Şi  oamenii-s  păgâni,  nepoate...                                                 O  lumină  mică  s’a  făcut  în  mintea  omorîtoare.
                                                           Se  freacă  la  ochi,  pipăe  alături  de  el...:  lui  Frunză  şi  lumina  creşte,  se  întinde,  cu­  Ingenunche,  orbit  şi  geme  gemătul  o-
                                             St,  O.  I,  nimic,  scormoneşte  prin  zăpadă...  arma  lui prinde  şi  îl  arde  pe  tâmple  şi  pe  inimă.  îşi mului  trânt  de  durerea  morţii  neaşteptate.
   1   2   3   4