Page 1 - Activitatea_1901_12_49
P. 1

Anul  I.                                             Orăştie,  12 Decemvrie n. 1901.                                                                    Nr.  49


                 Redacţia:                                                                                                                                    Administraţia:
         Strada  Beriului  Nr.  2.                                                                                                                      Strada  Beriului  Nr.  2.

         Toate  manuscriptele  ce  pri­                                                                                                                   Preţul  de  abonament:
         vesc  conţinutul  foii  sunt  a                                                                                                                pe  an  8  cor.,  pe  1/a  de  an
             se  adresa  redacţiei.                                                                                                                     4  cor.,  pe  trei  luni  2  cor.
                                                                                                                                                        Pentru  Rom ânia  şi  străin ătate:
         M anuscripte  nu  se  înapoiază  —  Epistole                                                                                                        Pe  an  20  franci.
              nefrancate  nu se  primesc.

         Un  n u m ă r   costă  i6  bani.           foaie politică,  economică, socială  şi  literară                                                   Inserţiunile  se  acordează  conform
                                                                                                                                                              tarifului  obicinuit.


            ED ITO R,  PR O PR IE T A R   ŞI  ŞE F-R E D A C T O R :                                                                                 R ED A CTO R  R ESPO N SA B IL :
                                                                         A p a r e     în    f i e c a r e  Joi.
              D r .  A u r e l   M u n t e a n                                                                                                    L a u r i a n  B e r c i a n


                                                   plana  deasupra  vremilor  ca un  luceafăr      Vasile  Urechiă  e  mort,  trupul  lui  mai  promovarea  intereselor  noastre  a-
                                                    luminător,  arătându-ne  calea  de  urmat.  zace  azi  în  pămentul  nesimţitor,  dar  deverat  româneşti,  chemat,  ne-ai  pus
                                                   Şi  mulţi  vor  încerca  să  umple  golul lă­ spiritul  Lui  e  în  apropierea  noastră  şi  următoarele  trei  întrebări  importante:
                                                   sat  de  El  şi  nu  ne  vor  dovedi  decât  par’că  auzim  glasul  seu  dulce  ce  ne
                                                                                                                                              1.  „Dacă  pasivitatea  de  3  decenii  a de-
                                                   cât  de  mare  a  fost  El,  cât  de  mici  îndeamnă  la  unire,  la  luptă  frăţiască,
                                                                                                                                         moralisat  poporul  aproape cu desăvîrşire, bine
                                                   suntem  noi.                               umăr  la  umăr,  pentru neamul românesc-   era  să  nu  se  lase  în  calea  demoralisării  30
                                                         Apostol  sfânt  al românismului, pro­     Tu  eşti  mort,  sfânt  apostol  al  ro­ de  ani.  De  ce  aţi  tăcut?"
                                                    pagator  uriaş  al  culturii  române,  mun­  mânismului,  dar  amintirea  ta  va  trăi    2.  „Dacă  este  o  naivitate  de-a  aştepta
              (S)  «Scriind  istoria  neamului,  ste­                                         vecinie  în  inimile  noastre  şi  când  vom   dela  adversari  uşurarea  activităţii  parlamen­
         garul românismului, Vasile A. Urechiă     citor  colos  pe  ogorul  înaintării  neamu­                                          tare  pentru  Români,  în  ce  s’a  dobândit  acea
                                                   lui  seu — pentru  noi  ceşti  de  dincoace   voi  se  vorbim  odată  copiilor  noştri  de
         moare  subit  la  3  ore  d.  a.»...                                                                                            uşurare  de  Românii  cari  abandonând  pasivi­
                                                   a  fost  şi  mai  mult 1  In  El  am  văzut în­  un  Român  bun  şi  însufleţit,  când  vom   tatea  s’au  băgat  în  parlamentul  dela  Buda­
              Cine  n’a  tresărit  dureros  la  ceti­                                         voi  să  le  arătăm  o  pildă  de  urmat,  le
                                                   truparea  credinţei  într’un  viitor  mai                                             pesta ?"
         rea  depeşei  lapidare,  care  aducea  la                                            vom  povesti  de:  Vasile  A.  Urechiă/
                                                    bun.  Când  eram  pe cale  să  ne  perdem                                                 3.  „Că  n’a  existat  pasivitate  demnă  de
         cunoştinţa  lumii  româneşti  că  cel  mai                                                Fiinţă  providenţială!  ca-şi-care  po  un  popor?  Va  să  zică,  dacă  exista  era bine?
                                                    credinţa  în  biruinţă,  când  certurile  din­
         înflăcărat  Român,  cel  mai  însufleţit  fiiu                                       porul  nostru  abia  poate  număra  o  alta,   Dar  a  cui  e  vina  că  n’a  existat  o  asemenea
                                                    tre  noi  ne  omoriau  mai  mult  decât  a
         al  neamului  român ne-a  părăsit pe veci ?                                          dă-ne  voe,  ca  rămăşiţelor  Tale- pămân­  pasivitate?  Poporul  din  causa  pasivităţii  s’a
                                                    păsările  duşmanilor noştri,  glasul  seu ne                                         demoralisat,  îl  cumpără  candidaţii  streini  la
              Vasile  A.  Urechiă  nu  mai  este!   încuraja,  privirea  lui  plină  de  lumină  şi   teşti  să-Ţi  trimitem  ultimul  salut  de  a-   deputăţie  ca  pe-o  marfă?  Mai  mult  decât
         El,  pe  care  o  muncă  uriaşe  desvoltată   nădejde  ne  îndrepta,  vorbele  ce  ni-le   dorare,  stimă  şi  veneraţiune  purceasă   groaznică  afirmaţiune,  la  auzul  căreia  nouă
         în  interesul  neamului  seu  adorat,  El,   adresa  prin  foi  ne  făceau  să  trăsărim   din  adâncul  inimii  noastre,  care  tot­ celor  din  România  liberă  nu  ne-ar  rămânea
         pe  care  activitatea  sa  desvoltată  pe-te­  de  bucurie.  Nu  poate  muri  un  popor,   deauna  sălta,  când  vocea  Ta  puternic  decât  să  punem  pe  cap  sacul  cu cenuşel  Ne
         renul  literaturii  române,  l-au  făcut  ne­  care  a  numărat  între  fiii  sei  un  Vasile   convingătoare  lupta  pe  lângă  drepturile   întrebăm  însă,  oare  pe  calea  activităţii,  a-
         muritor,  astăzi  zace  în  mormentul  rece.   A.  Urechiă.                          noastre  omeneşti,  cu  scop  de  a  câştiga   decă  stabilindu se  „concurenţa",  s’ar  fi mora-
         Inima  lui  nobilă,  care  bătea  ferbinte                                           o  posiţie  vrednică  de  om,  ca  om  în   lisat  mai  mult  alegătorii  români?"
                                                         El,  pentru  care  nici  o  jertfă  nu
         pentru  tot  ce  era  românesc,  nu  mai                                             cadrul  popoarelor  europene.                   La  aceste  întrebări  părinţeşti  răs-
                                                    era  prea  mare  când  era  vorbă  de  nea­
         bate.  Ochii  luminoşi  cari  plângeau când                                               Amintirea  Ta  vecinie  va  rămânea  punsu-Ţi-am  cu  veneraţiunea  cuvenită
                                                    mul  seu,  pentru  care  odihna  nu  avea
         plângea  poporul  seu,  se  întristau  când                                          gravată  în  inimile  noastre  şi  nu  cre­ în  nr.  7  al  foii  noastre  şi  răspunsul
                                                   înţeles,  n’a  cerut  nici-odată  nici  recu­
         se  întrista  poporul  seu  şi  rîdeau  de                                           dem   că  ex iste  suflare  rom ânească,  care  Tău  în  câteva  şire,  scrise  cu  iubire  şi
                                                   noştinţa,  nici  laude.
         bucurie  când  se  bucura  poporul  seu,                                             să  nu-şi  aducă  aminte  de  toate  cele in-  interes  de  neam,  le  vom  păstra  ca  o
         sunt  închişi  pe  veci;  braţele  lui,  cari   «Nu  mie  îmi  trimiteţi  răvaşe  de   treprinse  de  Tine,  mare  şi  neîntrecut  comoară  pentru  noi  şi  urmaşii  noştri.
         totdeauna  erau  deschise  pentru  cei cari   laude,  femei  şi  fetiţe  române  —  răs­  bărbat  al  poporului  Tău  românesc  de   Fie!  ca  să-Ţi  urmeze  mulţi  vede­
         suteriau,  zac  în  nemişcare.  N’o să-i mai   punsese  el  din  prilejul  adresei  trimisă   pretutindenea                    rilor  Tale  clare,  ear  poporul  românesc
         auzim  glasul  dulce  ce  ne  grăia  de  o   din  partea  femeilor  române  de  din­      Cu  deosebire  noi  ceşti  dela  «Ac­  de  peste  tot  locul  să-Ţi  amintească
         origină  romană,  de  care  trebue  să  ne   coace,  —  pentru-că  am  făcut  ce-am   tivitatea»  î-Ţi  datorim  o  profundă  a-   vecinie  numele  cu  pietate  pentru  toate
         facem  vrednici,  ce  ne  grăia  de  bărbaţii   putut  şi  când  am  putut...»       ducere  aminte,  căci  deşi  sedus  pe  un   serviciile  prestate  întru  apărarea  lui  de
         mari  ai  Românilor  şi  faptele  lor,  ce ne   Dar  a  făcut  cât  a  făcut  o  gene­  moment  de  propagatorii  nefastei  «pasi­  atâtea  atacuri  străine.
         învăţa  cum  trebue  să  ne iubim  neamul,  raţie  întreagă  şi  acum n’o  să  mai poată   vităţi»,  ai  aflat  cu  cale,  în  nemărginita   Amintirea  marelui  bărbat  român
                                                                                                                                         Vasile  Alexandrescu  Urechiă  să  sune
         n’o  să i  mai  cetim  cuvintele  calde  isvo-  face  nimic.  Multă  vreme vom  simţi încă  Ta  înţelepciune,  a  sta  de  vorbă  cu  noi
         rîte  dintr’o  inimă  curată...  şi  un  gol   lipsa  lui,  mai  ales  noi  ceşti  de  din­ atunci,  când  cei  mai  mulţi  luptau  con­  de  pe  buzele  fiecărui  Român  acum  şi
         nespus  se  întinde  înaintea  noastră.   coace,  şi  numai  cu  vremea  vom  ajunge  tra  politicei  noastre  activistă.      totdeauna.
              Şi  vremile  vor  trece,  vom  trece  şi  să  înţelegem  ce-am  perdut  prin  moar­  Nedumerit  de  ţinuta  noastră,  care
         noi,  dar  numele,  dar  amintirea  Lui  va tea  Lui.                                a  avut,  are  şi  va  avea  în  vedere  nu­

                                                   cultă,  de  misiunea  creştinătăţii  speciale?  Este  cerul sub  care veţuim;  e  înrudit  cu  popoarele  a  zis:  „Va  veni  timpul  nu  pesle  mult,  când
                 FOIŞOARA                          numai  Rusia  dela  Nord,  care  a  venit  cu  clasice,  cari  odinioară  au  stăpânit  lumea, cari  neamul  unguresc  va  avea  să  se  răsboiască
                                                   crucea  ortodoxiei,  ca  să  deslege  chestiunea  au  răspândit  cultura  asupra  celoralalte  po­ pe  vieaţă,  pe  moarte, cu  neamul  românesc,
                                                   Orientului.  România  însă  n’a  fost  creată  ca  poare  din Europa;  popoare  cari  în  mod  săr­ pentru  stăpânirea  Ai dealului.  Dee  D-zeu,  ca
           O riginea  R om ânilor.                 stat,  pentru-că  e  ortodoxă,  ci  pentru-că  e  bătoresc  au  recunoscut  pe  Români  de  ade­ aceasta  numai  peste  o  sută  de  ani  să  se
                                                   sentinela  gintei  latine  înaintate  în  Orient,  ca  văraţi  fraţi  ai  lor;  pentru-că  Românii  sunt  întâmple"1).
                                                   un  oas  în mijlocul pustiului de alte  rase.  Dar’  un  factor  important,  de  care  trebue  se  se   „Pester  Lloyd"  (1898)  sub titlul  „Uniu­
                         (Urmare).
                                                   atunci ginta latină are  ea a  face  cu  ortodoxia,  ţină cont.  Că  ei  aduc  colosale  jertle  pentru
                                                                                                                                        nea  Ardealului",  publică  o  apreciare  memo­
              Geniul  românismului  însă  veghiază  şi  ori  cu  creştinătatea' ?  Romanii  vechi  au  fost  susţinerea  statului;  că  au  trecut  istoric  în
                                                                                                                                        rabilă.  Acest  ziar  guvernamental,  din  inci­
         din  vechi  morminte  strigă:  „Resistă  barca  păgâni,  Italienii  sunt  catolici,  Francezii  sunt  aceasta  ţeară,  pe care  îtnpieună  cu  Maghiarii
                                                                                                                                        dentul  proclamării  „uniunei"  la  anul  1848
         mea,  resistă 1“  Românii  au  respins  pe  toţi  catolici  şi  protestanţi;  sunt  Români  uniţi  şi  au  apărat’o  şi  scăpat’o  de  perire,  pentru-că
                                                                                                                                        (iubileul  de  50  ani),  vorbeşte  cu  totul  alt­
         „binevoitorii"  lor.                      neuniţi.  Religiunea  ori  cât  ar  fi  ea  de  impor­  au  fost  naţiune  regnicolară,  cu  drepturi  po­  cum.  Eată  între  altele  ce  zice:
              N’au  uitat  Românii  cuvintele  ambasa­ tantă,  este  o  notă  accesorie  a  naţionalităţii;   litice,  de  care  în  decursul  secolelor  au  fost
         dorului  austriac  din Constantinopol  Prokesch-  sângele,  limba,  aspiraţiunile  comune,  aceasta   despoiaţi:  drepturi,  basate  pe  diplome  regeşti   „Uniunta  Transilvaniei  cu  Ungaria  n’a
         Osten:  „Nu  voim  să  întărim  prin  unire  pe  este  ginta  latină».              şi  princiare,  reproduse  chiar  şi  de  istorici   fost  numai  un  episod  înveselitor  în  procesul
         Moldo-Valachi,  căci  odată  uniţi,  ei  vor  afla,   Şi  tocmai  propagandei  muscăleşti  (Ori­  maghiari  mai  obiectivi.  (Vezi  studiul  meu:   de  închegare  al  statului  maghiar,  care  prin
                                                                                                                                        uniune  a  devenit  mai  mare  şi  mai  tare ;
         că  ţara  lor  este  prea  mică,  vor  aspira  la  entul  dreptcredincios)  t-a  fost  reservat,  să   „Valachii"  şi  „Iobagii").  această  unire  a  trebuit  să  urmeze  dacă
         Transilvania,  Bănat  şi  Bucovina,  şi  vor  cere  dea  ocasiune întreg românismului  să  desmintă   Aceste  sunt  fapte  istorice,  ce  se  pot   Maghiarii  din Ardeal  au  voit  să-’şi  apere  şi
         Balcanii  drept  fruntarie».              pe  inimicii  săi  seculari,  cari  vreau  să  amă-   adeveri  cu  „siguranţă  matematică",  nu  ha-   întărească  posiţia  lor  naţională;  dacă  statul
              Le  este  Românilor  în  vină  memorie,  jească  lumea  prin  fantoma  »Dacoromânis-   lucinaţiunile  cu  care  inimicii  neamului  ro­  maghiar  a  voit  să  contrabalanseze  cu  succes
        când   consulul  general  rusesc   DasehkofF  muiui*.  Intteaga  opinie  publică,  toate  ziarele   mânesc  vreau  să  îmbete  lumea  cu  apă  rece.  şi  cu  ponderositatea  unui  stat  nisuinţele
        strimtorase  atât  de  rău  pe  Vodă  Bibescu,  române,  uni  sono,  au  condamnat,  uneltirile   Nu  Românii  de  sub  coroana  sfântului
        (1844)  să  oprească  pe  Eiiad  dela  scrierea cu  muscăleşti.                      Ştefan  vreau  să  stăpânească  Ardealul  până   centrifugale,  sau  cel  puţin  federalistice  ale
                                                                                                                                        naţionalităţilor  nemaghiare.
        litere  latine:  „ca  nu  cunva  să-i  tacă  po-   Românii  din   această  ţară  pretind  la  Tisa,  ci  Maghiarii  sunt  cei  ce  se  jâluesc
                                                                                                                                             Experienţele  şi  evenimentele celor  30
        pistaşi  pe  Români ;  căci  precum  spunea  drepturi,  nu  numai  pentru-că ei,  ca  descen­ amar,  că  n’au  putut  pune  mâna  pe  Moldova
        Demidoff  şi  alţi  slavişti  —  R tmânii  sunt  de  denţii  legiunilor  romane,  sunt  cei  mai  vechi  şi  Valachia,  să  domnească  până  la  marea
        viţă  slavonă".                            locuitori  ai  ţării,  pe  cari  Maghiarii  i-au  găsit  neagră.  (Vezi  „Budapesti  Hirlap"  din  21  Fe­  1) Aici  îmi  vin  aminte  fără  veste  cuvintele
             Dar  mai  presus  de  toate,  Românii  ţin  aici, ci  ei  pretind drepturi  mai  aies  că  dinşii  bruarie  1900).         celebrului president  al  republicei  franceze,  I.amar-
        cu  tărie  la  adevărul  istoric,  rostit  in  parla­ locuesc  în •  număr  de  tret  (3)  milioane,  în   Dar’  tot  ei  să  mângăe  cu  cunoscutul   tine,  rostite  la anul  1848:  ,,ln  oceanul  slavismului  şi
                                                                                                                                        germanismului  sunt  două  insule  verzi,  Românii  şi
        mentul  din  Bucureşti,  în  24  Februarie  1879  masse  compacte  pe  acest  pământ,  pentru-că  proverb :  „Ouod  difertur,  tion  aufertur".
                                                                                                                                        Maghiarii;  dacă  aceştia  şi-ar  înţelege  chemarea  lor,
        de  dl Tilu Maiorescu, între aplausele frenetice: poporul  român  e  un  popor  distins  şi  brav   „Budapesti  Hirlap" din  anul  1 §87,  când   şi-ar  da  mâna  şi  ar  forma  un  puternic  zid  de  apă­
             »Cine  mai  vorbeşte  în  Europa  apusană (viteaz),  are.  o  limbă  dulce  şi  frumoasă,  ca  şi cu  trecerea  Regelui  Carol  prin  Budapesta, rare,  etc".
   1   2   3   4