Page 3 - Activitatea_1902_03_09
P. 3

Nrul  9.                                                                ACTIVTAT       EAI                                                                  Pag-  3.


               Acestea  stări  create  sub  vălul  societă­  Patima jocului de cărţi.          după  bou;  sau  când  îi  zace  un băiat, aleargă  mâncare,  alta  deretecă  prin  casă,  alta  vede
          ţilor  noastre  peste  tot,  sunt  aievea  bolnave.                                  la  cărturăreasă  ori  la  vrăjitoarea  din  deal,  în  de  pasări,  ear  alta  vede  de  aşezatul  şi
          Astfel  de  stări  am  sbiciuit  noi  aceşti  dela                                   loc  se-1  arate  doctorului.              strânsul  mesei  şi  aşa  fie-care  era  orânduită
          „ Activitatea“  şi nici în  viilor nu  le  vom  tolera.  Nici  o  altă  patimă  omenească  nu-i  mai   Trebue  să  înţeleagă  odată  cei-ce  au  la  câte  un  fel  de  treabă,  şi  tot  aşa  e  peste
               Tocmai  cu  acel  scop  am  înfiinţat  foaia   stricătoare  de  suflet,  ca  patima  jocului  de  crezare  ori  nădejde în cărturăresc  şi  vrăjitoare,  tot  în  ţeara  asta ;  ear când  o  fată  se  mărită,
          noastră,  ca  prin  presă  se strivim  simptoamele   cărţi  ;  omul  căzut  la  patima  asta,  nu  mai  că  toate  femeile  de  tagma  asta,  sunt  înşelă­ ştie  toată  seama  casei;  n’o  poate  înşela
          de  vilii  sociale  ivite  între  noi.  Şi  de  câte-ori   ştie  de  lege,  de  credinţă,  de  casă  şi  de  toţi  toare,  şi  mincinoase,  ear’  când  e  vorba  de  slujile,  căci  mai  adesea  nu  le  ţine  decât
          am  tăcut  aceasta,  chiar  «Tribuna»  a  fost,  care   ai  lui.  Dela  jocul  de  cărţi  ca  şi  dela  beţie,  cele  dela  oraşe,  apoi  ele  au  iscodit  ri  alte  pentru  munca  grea,  ear  dacă  din  întâmplare
          pe  temeiul  unor  informaţii  slugarnice  şi  a   vin  pe  îînd  toate  relele.  Se  istorisesc  şi  s’au  năsdrăvănii  de  pângărire  a  sufletelor.  Aşa,  n’are  slugă,  sau  ea  fugit,  apoi  îşi  încinge
          unor  pene  simbria.şe,  a  sărit  în  a  spăla  ha­  văzut  o  mulţime  de  pilde  în  care  jucătorii  mai  toate  îşi  au  casă cu chirie,  la  loc  dosnic  pestelcuţa  şi  găteşte  mâncările   cele  mai
          rapul.  Ei  bine.  A  avut  »Tribuna«  ochii  în   de  cărţi  au  ajuns  la  urma  urmei,  să  sâvîr-  şi  când  prind  înghiare  femei  mai  slabe  de  alese.  In  cas  când  gospodeana n’are  de lucru,
          patru?  A  fost  ea  Ia  culme  atunci,  când  noi   şească  cele  mai murdare fapte  şi  chiar  crime,  îngeri,  după-ce  le  spuse  verzi  şi  uscate,  din  strânge  copiii  şi  pe  rând  cetesc  în  cărţi  cu
          am  înşirat  caşuri  concrete,  basale  pe date  au­  numai  pentru  a  scoate  bani  să-i  dea  la  jocul  cărţi,  apoi  încetul  cu  încetul  Ie  momesc  cu  cuprins  sănătos,  învăţături frumoase  pentru
          tentice,  procese  verbale  şi  fapte  recunoscute,   de  cărţi;  ear’  unii  oameni,  după -ce  şi-au  dat  fel  de  fel  de fâgădueli  până  ce  le  ademenesc  suflet  şi  minte,  ear  nu  ca  unele  din  fetele
          ca  împlinite?  Cum  vine  chiar  ca  acum  a  da   toată  starea  la  căiţi,  îşi  fac  singuri  seamă  şi  le  smulg  banii  şi  cinstea.  noastre,  cari  ştiu  mai  bine  a  scrie  într’o
          directive  şi  a  se fece  moralisătoarea  societăţii   zilelor,  lăsând  femei  şi  copii  muritori  de   Să  vedem  acum  ce-i  de  făcut  ca  să  ne  limbă  străină,  decât  în  cea  românească,  şi
          româneşti  şi  a  vieţii  socialei:        foame.                                    scăpăm  de  primejdia  jocurilor  de  cărţi.  apoi  cetesc  cărţi  cari  le  strică  sufletele  în-
               Aci  ne  vine  aminte  zicerea  «Iucus  ac   Cu  toate  că  s’a  dovedit  în  totdeauna   In  lecuirea  unei  boale,  de  care  sufere  răindu-le,  pe  când  de  gospodărie  habar  n’au.
          non  lucendo».                             că,  ori  când  câştigul  fără  muncă  duce  pe  un  oin,  trebue  mai  întâiu  ca  doctorul  să   Un  director  de  fabrică  de  puşti,  din
               Conform  principiului  «Tribunei»,  ‘nsăşi  om  la  perzanie,  lumea  nu  s’a  învăţat  minte   caute  şi  să  arate  boala,  apoi  să  poruncească  Austria,  om  bogat  în  lege,  îşi  trimitea  în
          ea  ar  fi  fost  datoare  a  urmări  de-aproape  pe  şi  unii  oameni  îşi  fac  din  jocul  de  cărţi,  un   doctoriile  cerute  de  boală.  Ei  bine,  răul  nu  fie-care  zi  fetele  la  ospătăria  fabricei,  unde
          cei  bolnavi  de  viţii  sociale  —  ca  unul  să  nu  meşteşug,  şi  ei  cu  vremea  ajung  a  sta  la   va  fi  lecuit  dacă  doctoriile  nu  Ie  dai  bol­ se  gătea  sutimi  de  feluri  de  mâncări,  numai
          scape  ne  lecuit  sau  ne  pus  la  locul  de  ca­ pândă  ca  tâlhar ii  şi  a  prinde  în  mreje  pe   navului  la  ceasul  poruncit  de  doctor  şi  atâta  pentru  a  învăţa  cât  mai  mult  meşteşugul
          rantină, —  atunci  la  tot  caşul  mai  rămâneau  oamenii  slabi  de  îngeri  pentru  a-i  scurge  de   cât  scrie  el.  Aşa  e  şi  cu  legiuirile  cari  se  gătitului,  şi  a  le  fi  în  măritiş,  viaţa,  bună  si
          mulţi  neînficiaţi  şi  sănătoşi  Ia  suflet.  parale  şi  mai  ales  pe  nevrîstnicii,  pe  cari  îi   fac  într’o  ţeară;  nu-i  de  ajuns  să  le  aşterni  sporul  in  casă.
               Acest  principiu  al  «Tribunei»  este  re­ pun  la  cale  să  fure  bani  dela  părinţi,  sau  frumos,  pe  hârtie,  să  le  întăreşti  cu  glasul   Facă  aşa  toate  femeile  noastre,  şi  le  va
          comandabil, însă  am  păţit  cu  el,  ca  parochienii  să-’şi  zălogească  şi  să-’şi  vîndă  de  mai  îna­ naţiunii  şi  al  Regelui,  ci  trebue,  (mai  ales  trece  pofta  de  jucat  cărţi,  vor  avea  bărbaţi
          acelei  comune,  cari  aveau  un  preot  netrebnic  inte  dreptul  de  clironomie.    într’o  ţeară  tinără  în  lumină  ca  a  noastră)  cari  să  le  peardă  din  ochi cu dragostea,  copiii
          şi  cărora  li-se  zise:  «faceţi  ce  zice  popa,  da   Pe  lângă  oamenii  de  tagma  asta,  cari  ca,  măcar  cei  chemaţi  cu  punerea  în  lu­  curaţi  şi  cuminţi,  e’ar  nu stricaţi de putrigaiul
           nu  ce  face  popa».                      din  nenorocire  îşi  săvîrşesc  meşteşugul  prin   crare  a  legiuirii,  să  fie  oameni  cuminţi  şi  de  slugi  străine,  cari  de  ar  fi bune  nu  ’şi-ar
                Lecţia  împărtăşită  de  «Tribuna»,  înmod  cârcime  şi  cafenele  z'aia  în  ameaza  mare,  de  temători  de  Dumnezeu,  şi  să  caute  a  veghia  părăsi  ţeara  lor,  şi  în  schimb  ar  avea  spor
          autoritativ,  noi  o  am  profesat şi o vom aplica-o  multe  ori  sub  ochii  celor  orânduiţi  de  stă­ ca  ea  să  fie  cu  sfinţenie  păzită  şi  cinstită  şi  bercehet  în  casă,  şi... mai puţine  despărţenii
          şi  în  viitor,  în  butul  tururor  opintirilor  ei  şi  pânire de a-i  prinde  şi  a-i  da  pe  mâna  jude­ de  obşte,  ear’  pe  cei  cari cutează a  o nesocoti,  la  tribunal,  ear  ţeara  se  va  ridica  tot  mai
           a  tovarăşei  sale  »T.  P.«,  pentru-că  dorim  din  căţii,  apoi  se  mai  joacă  cărţi  şi  prin  case  cu  să-i  dea  pe  mâna  judecăţii  şi  să-şi  ia  pe­ sus,  şi  va  birui  mai  cu  înlesnire  nevoile  cari
           inimă  lecuirea  vieţii  sociale  române,  de  care  nume  bun,  cari,  sub  cuvânt  că omoară  urîtul  deapsa  păcatului,  ca  să  slujească  şi altora  de  îi  cad  câte  odată  pe  grumazi.
           mai  toate localităţile sufer în  măsură  mai  mare  îşi  dau  bănişorii  în  cărţi.  Când  obiceiul  a  pildă  căci,  trebue  să  ştim  cu  toţii,  că  neso­  Acum  că  am  arătat  (pe  cât  îmi  era  de
           sau  mai  mică.  —  Medicina  şi  modul  de pro­ ajuns  la  patimă,  apoi  nenorocirile  se  ţin  lanţ  cotirea  legei  de  un  pământean  şi  de  mai  ertat  într’un  articol  de  revistă)  unde  duce
           cedeu  la  sunarea  celor  bolnavi,  o  vom  şti  moşii  vândute  la  mezat,  case  zălogite,  copii  mulţi  laolaltă,  surpă  temelia  ţării.  Să  vedem  patima  jocului  de  cărţi  şi  leacul  boalei,  să
           aplica  fă r ă   cruţare  şi în dose,  după  cum  ace­ pe  drumuri,  cu  un  singur  cuvânt  vieaţă  şi  noi  ce  e  de  făcut  îm  potriva  jocului  de  vedem  de  unde  au  venit  afurisitele  de  cărţi.
           lea  se  prescriu  şi  administrează  de  medici  stricată.                          cărţi,  căci  vedem  că  legiuirile  n’au  isbutit   Pe  vremuri,  găsim  că  ele  ne-au  venit
          practici,  nu  ca  unii  fălceri  săteşti,  cari  după-   La  oraşe,  obiceiul  a  prins  rădăcini  să-l  stîrpească.            din  Asia  şi  anume  dela  Chinezi,  şi  au  fost
           ce  pleacă  dela  pacienţi,  aceştia  se  dau  cu  adânci  şi,cunoaştem  toţi  mulţime  de  pilde   Odată  am  cetit  într’o  carte  a  unui  aduse  de  Saracini  şi  Cruciade,  cari  în  urmă
           gaiţele  la  deal.                        în  cari,  tata  joacă  cărţi,  mama  joacă  cărţi  mare  învăţat,  două  zicători :  au  împrăştiat  jocul  de  cărţi,  în  toată  Europa
                Noi voim  lecuirea societăţii chiar  şi prin  ear’  copii,  cresc  pe mâna  doicelor  (mancelor)   1.  Vremea  petrecută  de  om,  fără  în­ şi  a  pus  pe  gânduri  pe  regi  şi  împăraţi,  aşa
           amputarea  unor  membre  infectate,  pentru-că  şi  slugilor  stricate,  aşa  că  la  vîista  de   16  văţătură,  e  un  fel  de  moarte,  adecă  îngro­ că  Ludovic  cel  stânt  la  1254,  a  dat  o  straş­
           numai  aşa  se  poate  mântui  corpul  de  perire  ani,  sunt  putrezi  de  boli.    parea  de  viu  a  acelui  om.  Senecaa  82-a   nică  poruncă  să  nu  se  mai  joace  cărţi.
           si  numai  în  chipul  acesta  avem  nădejde  de   Legiuirile  noastre  nu  îngâduesc  jocul  scrisoare.
                                                                                                                                                Se  istoriseşte  de  un oştean de al  acestui
           lecuire  adevărată.                       de  cărţi,  şi  ori-ce  alt  joc  de  noroc,  în  care   2.  «îi  vine  greu  omului  se  fie  cuminte,   rege,  care,  călcând  porunca  dată,  a  fost  pus
                Viţiile  sociale  au  sporit  pretutindenea  se  vânează  câştigul  fără  muncă ;  dar’  la  ce   când  nare  de  lucru»  zicătoare  latinească.  la  închisoare  pe  mai  mulţi  ani,  şi  stând  el
           şi  acelea  sunt  de  două  categorii,  sunt  locale  folos  dacă  le  calcă  şi  unii  din  oamenii  stă­  Nu-i  dar’  alt  leac,  decât  să  omorîm   la  închisoare  s’a  tot  gândit  cum  ar  face  ca
           şi  sunt  generale;  celea  locale  pot  fi  lecuite  pânirii.                       urîtul,  adecă  vremea  fără  lucru,  prin  muncă   să  scape  şi  spărgând  închisoarea,  a  fugit
           numai  în  raionul  localităţii  şi  a  jurului,  care   Când  te  gândeşti  că  slujbaşul  îşi  dă  şi  învăţătură.            într’o  biserică,  unde  a  strigat  în  gura  mare,
           este  molipsit.  Acestea  din  urmă trebue  lăsate  simbria  in  cărţi,   şi  a  doua  zi  nu  mai   Săteanul,  toată  vara  până  în  amurgul   cum  că  el  fără  vină  a  fost  osândit,  căci  a
           în  grija  medicilor  locali şi  ingerinţa  din  afară  e  bun  de  lucru  şi  nare  de  coşniţă,  că  păs­  toamnei,  e  la  muncă  şi vremea  asta  petrecută   umblat  cu  cărţile,  dar’  nu  ca  să  joace,  ci
           nici  când  nu  va  avea  efectul  dorit,  pentru-  trătorul  banilor  stăpânirii  îi  aruncă  la  cărţi,   în  muncă,  aduce  aurul  cu  vagoanele  în  ţeară   să  înveţe  calendarul;  şi  lucrul  e  tocmai  asa
           că  prescrierea  medicinei  nu  se  poate  face  pe  si  apoi  fuge  peste  mări  şi  ţări,  lăsând  lada   şl-i  belşug  cu  mila  Domnului.  căci,  tălmăcia  el:  cele  52  de cărţi  închipuesc
           temeiul  informaţiilor,  fără  cunoscând  natura  statului  goală  şi  familii  pe  drumuri,  ei  cari   Iarna  însă  unii  săteni  n’au  ce  munci,   cele  52  de  săptămâni  ale  anului;  fie-care
           bolnavului şi  altele împrejurări, mai lesne poate  ar  trebui  să  fie  pilduitori,  atunci  vezi  că   ori  au  puţin  de  muncă,  aşa  că  apucându-i   culoare  este  compusă  din  13  cărţi  şi  închi­
           fi  rnanuat  de  aceştia.  Dacă  vezicii  ochii  pro­ răul  e  aşa  de  mare  şi  covîrşitor,  că  el  surpă   urîtul,  şi-l  îneacă  la  crâşmă,  cu  rachiu  pe
                                                                                                                                           puesc  cele  4  anotimpuri  ale  anului  cu  cele
          prii  şi  auzi  cu  urechile  tale,  apoi fa c i  expe-  temelia  unei  ţări.         datorie,  ori  o  găină  pe  o  cinzeacă,  ear  alţii
                                                                                                                                           13  săptămâni  una  cu  alta;  cele  12  figuri
           rinţe  zilnice,  poţi  m ai  bine  cunoaşte  societatea   Ceea-ce  însă  trebue  să  ne  umplă  inima  momiţi  cu  câştigul  fără  muncă  al  jocului   închipuesc  lunile  anului  şi  toţi  ochii  celor
           bolnăvicioasă  şi  morburile  de  care  sufere.  de  durere  şi  mintea  de  groază,  este  că  pa­  de  cărţi,  cad  la  patimă  şi  joc  până  îşi  vând   52  de  cărţi  la  un  loc,  dau  numărul  zilelor
                Multe  am  avea  şi  noi  de  a  înregistra,  tima  jocului  de  cărţi,  a  pătruns  şi  la  sate,  şi  cenuşa  din  vatră.  dintr’un  an  şi  aşa  fiind,  norodul  a  cerut
           însă  spaţiul  îngust  nu  ne  permite.  Ar  trebui  unde  dacă  mai  punem  la socoteală  şi  patima   Trebue   dar’  ca  stăpânirea,  în  bună
                                                                                                                                           ertarea  soldatului  de  pedeapsă.  Ce  bine  ar
           numai  din  această  localitate  o  carte  volumi­ beuturii,  care  prin  unele  sate a  prins  rădăcini   în  îţelegere cu fruntaşii  satului, cu arândaşul sau
                                                                                                                                           fi  dacă  ele  n’ar  sluji  decât  drept  călindar I
           noasă,  care  să  le  cuprindă  pe  toate.  adânci,  şi  apoi  boalele  rele, putem  să  punem   proprietarul,  cu  preotul  şi  învăţătorul,  să  în­  Căpitan,  S.  Leonte.
                Zice  «Tribuna»:  »Homo  homini  lupus«,  cruce  viitorului  patriei  noastre,  dacă  cu  un   jghebeze  ateliere  de  felurite  meşteşuguri,
           aceasta  pare  se  fie  dogma  morală  a  unor   ceas  mai  înainte,  nu  vom  lua  straşnice   aşa  cum  s’au  făcut  în  satele  ce  cad  pe  mo­
           fraţi  ai  noştri,  cari  ştiu  de  un  singur  senti­                               şiile  Coroanei  noastre  Regale,  unde  ţi-e  mai   NOUTĂTI
           ment  în  vieaţa  socială:  setea  de putere  şi  cari   măsuri,  pentru  a  tăia  din  rădăcină  răul.  mare  dragul  să  te  uiţi  la  bunăstare  a  să­  -= = = = =   ■  -   ’
           privesc  cu  ochii  lacomi  la  un  singur  scop  al   Din  multe  pilde  să ^ spun  numai  una
           muncii  lor  blăstămate:  s i  ristoarne pe  fratele  proaspătă  de  tot.  Intr’un  sat  din  Vlaşca,   teanului.                 —    Dl  D r.  Iustin  Pop,  advocat  are
           lor  şi  si-i  răpească  pânea  dela  gură.  s’au  găsit  fruntaşii  satului  în  crucea  nopţii,   In  toate  sărbătorile,  să  se  orînduească  onoare  a  Vă  aduce  la  cunoştinţă,  că  şi-a
                Chiar  această  însuşire blăstimată,  infer­ Strânşi  la  o  crâşmă  şi  jucând  cărţi  de  mama   predici  la  biserici,  cu  sfaturi  de  bine  po-   deschis  cancelaria  advocaţială  în  Deva,  casa
           nală  şi  miserabilă  bântuie  societatea  noastră  focului;  aşa  că  cârcimarul  a  tras  folos  70   porenilor,  ear  învăţătorul,  să  facă  dese  şe­  Reuniunii  industriaşilor  (Ipartesttilet  hâz).
           din această localitate,  pentru-că:  precum  haita  lei  numai  din  ceea-ce  căzuse  la  învoială  să   zători,  cetind  sătenilor  din  cărţi  frumoase.
                                                                                                                                             —    Necrolog.  Subscrişii  cu  inima  frântă
           de  lupi,  care  îşi  are  hoitul  în  ghiare  şi  mis-  dea  jucătorii  peste  fie-care  talie,  aşa  că  lesne   Femeile  mai luminate  să  meargă  Sâm­  de  durere,  în  numele  nostru  şi  a  celorlalţi
           tuindu-l,  aruncă priviri  cordişe  în  dreapta  şi  ne  putem  da  cu  mintea,  cam  ce  bani  s’au   băta  din  casă  in  casă,  şi  să înveţe pe  sătence  consângeni,  anunţăm  încetarea’  din  viaţă,  a
           stânga,  ca  nu  cumva  s i i-se  răpească,  tocmai  învîrtit  la  joc,  când  cârcimarul  a  tras  folos   de  ale  gospodăriei  şi  curăţeniei,  care  ţine   neuitatului  şi  mult  iubitului  nostru  soţ,  tată,
           aşa  posiţie  lupească  au  luat fa ţă   de  semenii   70  lei.                      săntăos  pe  om,  şi  mai  ales  să  le  pue   la   socru  şi  moş  B asil  Romoşan,  care  şi-a  dat
                                                                                                                                           nobilul  său  suflet  în  mânile  Creatorului  la
           lor.  Abia  se  găseşti  o  zicere  mai  acomodată   Apoi  dacă  săteanul,  peste  toate  nevoile   cale  a  lua  suveica,  când  au  isprăvit  treaba   4  Martie n.  a.  c.  în  etate  de  63  ani  şi  în  al
           şi  mai  nimerită  ca  «Homo  homini  lupus»,  ce  are  ps  capu-i,  va  fi  lăsat  să  cadă  în  pa­  casei,  şi  a  nu  mai  da  parale  pe  pânzâturi  37-lea^ an  al  fericitei  sale  căsătorii.
           aplicată  la  a  noastră  ceată,  căreia  hoitul  îi  stă  tima  jocului  de  cărţi,  nu  ştiu  dacă  stăpânirea   putrede  dela  străini.  înmormântarea  va  avea  loc  după  ritul
           la  disposiţie.  Această  însuşire  se  practisează  va  mai  avea  puterea  să-l  scoată  dim  starea   Trecând  la  oraşe,  acelaşi  leac  se  dă  bisericei  gr.-or.  române  în  7  Martie  n.  a.  c.
                                                                                                pentru  omorîrea  untului:  muncă şi  învăţătură.  după  amiazi  la  1  oră  în  Costeşti.
           chiar  şi  în  vieaţa  privată.  Cunoaştem  caşuri,  în  care  zace.                                                            Katarina  Romoşan  născ.  Mrozek  soţie.  Emil  Pro-
           unde  ei  între  ei  se  hâriie  pentru  câte  un  cio-   De  aceea,  toţi  cei  chemaţi  în  mijlocul   Să  spun  şi  pentru  partea  asta  o  pildă.  dan,  Rudolf  Mureşan,  Laurenţiu  Perhaita  ca  gineri.
           dolan  de  os.  Lăcomia  le  este  acoperementul,  satelor,  şi  puşi  de  stăpânire  pentru  a  lumina   Acum  doi  ani,  am  fost  în  casa  unui   Gizella  Dallner  ca  noră.  Emil’,  Albert,  Rudolf,  Carol
                                                                                                                                           şi  Bruno  ca fii.  Luiza,  Gizella,  Olga  şi  Iohanna  ca  fice.
           risturnarea  semenilor  lor o privesc de o  virtute  pe  săteni,  trebue  să  fie  oameni  de  ispravă,  profesor  din  Germania,  care  avea  cinci  fete
                                                                                                                                                Fie-’i  ţărîna  uşoară  şi  memoria  bine­
           şi  răpirea  pânei  din  gura  muncitorilor,  ca­ ageri  de  minte  şi  curaţi  la  suflet  şi  mai  pre  şi  doi  băeţi;  deşi  om  cu  stare,  osebit  de  cuvântată 1
           racteristica.                              sus,  oameni  cu  dragoste  de  ţeară;  alt-fel  leafă,  pentru  o  casă  mare  de  7  odăi,  bu­
               Avem  nădejde  şi  nu  mult are  să  treacă,  cu  oameni  nărăviţi  şi  stricaţi,  nici  un  pas  cătărie,  ogradă şi  alte gospodării, n’avea decât   —    Se  caută  un  comite  suprem.
           când  pierde-şi  vor  rostul  cinic, pentru-că  vom  spre  bine  nu  se  poate  face,  ci  din  potrivă,  o  slugă  bărbat,  care  căuta  şi  de  grădină,  »D.  Tgbltt  fur  Ungarn»  în  Nr.  său  de  Marţi
           întrebuinţa  hapuri  acomodate   naturei  lor  vom  da  mereu  înapoi  ca  racul.    tocmit  cu  14  mărci  pe  lună  (17  Iei  şi  50  înserează  următoarele:  «Un  comitat  orfan,
           rustică.  Suntem  curioşi,  că  «Tribuna»  le  va   La  sate, ca  şi  la  oraşe,  un  soiu  de  femei  bani),  e’ar  pentru  casă   o   femee,  numai  al  cărui  comite  suprem  a  încetat  subit  de-a
           sări  şi  atunci  într’ajutor,  când  fapte  con­ mincinoase,  cari  dau  în  cărţi,  scot  multora  pentru  6  ceasuri  pe  zi  cu  8  mărci  pe  lună  mai  fi,  caută  pe  aceasta  deja  obicinuită  cale
           crete  vor  fi  puse  la  răvaş  şi  mai  avea-va  cu­ paraua  din  pungă,  înşelându-le  credinţa  că  (10  lei).              concurenţi. Cualificaţiune,  precum  se  ştie,  nu
           tezanţă  de-a  lovi  tot  *în  hoţii  de  păgubaşi*.. ghâcesc  din  cărţi,  întâmplările  vieţei  trecute   Gospodina  mamă,  este  un  fel  de  mă-  se  recere  pentru  postul  de  comite  suprem.
               Aceste  sunt  lucruri  inverse  şi  o  numim  şi  viitoare  ;  ghîcesc  de  boli  şi  mulţi  săteni  eastră,  ea,  cu  cele  5  fete,  duce  toată  gos­ E  de  dorit  să  aibă  piele  groasă,  să  fie  ne­
           noi  lume  întoarsă.                       când  le  rătăceşte  un  bou,  alerg  la  cărtură-  podăria  şi  pe  rînd  se  pune  la  toată treaba  simţitor,  dar  predispus  pentru şoaptele  marilro
                                                      reasă,  dând  paraua  muncită,  în  loc  să  alerge  casei,  aşa,  dacă  Luni,  una  dintre  fete  face  proprietari.  Necondiţionat  să  recere  să  cu-
   1   2   3   4