Page 2 - Activitatea_1902_05_18

Pag- 2. A C T I V I T A T E A Nrul 18

Punctul principal al serbărilor este ar­ care s’a mai văzut tot aşa de tare şi la alte dus strămoşii noştri, demni de toată slăvirea
mata şi îndeosebi schimbarea drapelelor re­ popoare, dar’ n’a putut să fie întrecut. noastră, acesta e cel mai mare. Treburi orăşeneşti.
gimentelor, ale căror s’au deteriorat în răsboiu Priviţi istoria Greciei la pagina ei cea Un alt erou, Oraţiu Cocles, la capetul
şi de timp. Mai multe corpuri de armată mai glorioasă: în vremea răsboaielor medice.
unui pod opreşte pe duşman să treacă, se
vor primi drapele none. Aceste drapele au Am putea crede, că cetim istoria unei lupte
opune singur unei armate care sepornea spre
fost confecţionate la Berlin şi se zice, că dintre leu şi ţînţar, din care iese învingător
Roma şi când nu poate să se mai împotri­ Administraţia oraşului Orăştie să
sunt elegante şi perfect reuşite. slabul insect. Grecia învinse atunci pe mare vească, se aruncă în fluviu şi se întoarce în face prin 22 funcţionari şi tot atâţia
Fiecare corp de trupă va trimite o şi pe uscat, în patru bătălii: Maraton, Micale, not cătră ai sei, cari au avut astfel vreme să
companie cu vechiul drapel, care va fi înso­ Salamina şi Platea, pe colosul Persic cu mi­ servitori. O ceată aceasta cu cari ai pu­
se întocmească şi să facă faţă atacului.
ţită de comandantul unităţii. lioane de ostaşi şi-’l goni de pe pământul tea guverna un corn de ţară. Salariile
La locul destinat pentru paradă, la seu pe care-’l încălcase cu nesocotinţă. N’am sfîrşi dacă am căuta să dăm o celor mai mari sunt bunişoare, deşi unii
şosea, fiecare va defila înainte de revistă pe schiţă chiar scurtă de multele vitejii ce fâp- au şi câte o pensie pentru oficii purtate
Acele patru isbânzi minunate, cari au
dinaintea M. Sale Regelui şi va preda vechiul tuiră Romanii, cari astfel isbutiră să cucerească
rămas uimitoare pentru oameni se datoresc partea lumei câtă se cunoştea pe atunci, pe mai înainte.
drapel, primind în schimb pe cel nou.
patriotismului. Grecia antică mai poate să în­
Vechile drapele vor fi depuse la arse­ care o civilisară şi o făcură în mare parte Am arătat şi cu alte prilejuri, că
făţişeze admiraţiunii noastre multe alte victorii
nal în museul respectiv. în cari vedem patriotismul câte unui om, în­ latină, mai ales Galia, Spania, Dacia. unii dintre funcţionari mai au şi ocupa-
vingând firea şi înăbuşind până şi iubirea Să urmărim puţin istoria Romanilor pe ţiuni laterale împreunate cu venite, cari
malurile Dunării, în acea Dacie, unde-’i aduse
de mamă. le împlinesc pe conta oraşului şi a pu­
Iubire de patrie. Traian, biruitorul neamului care o locuia şi blicului administrat de ei. Au obvenit
Dintre multe altele, iată câteva pilde cari
al Regelui ei, viteazul Decebal.
au dreptul de a rămânea întipărite în mintea caşuri şi de acelea, că dacă unul sau
oamenilor. Aci Romanii desfâşurară de-asemenea altul a fost silit să substitue pe atare
Patria se impune iubirei noastre tot patriotismul de care au dat aşa de număroase
Atenianul Cinegir, demn frate al lui ortac împedecat sau morbos, precum şi
aşa de bine, în chip tot aşa de firesc, ca şi Eschile, cel mai sublim poet tragic al Greciei, dovezi în Italia. Fiii lor, Românii continua­
Dumnezeu care ne-o dă. apucă cu o mână la bătălia dela Salamina, un torii neamului şi spiritului roman, au arătat la caşuri de vacanţă, mai totdeauna li-s’a
Ce trebue să înţelegem prin acel cuvânt un patriotism şi mai pur decât al strămoşi­ votat remuneraţii speciale din cassa ora­
vas persan: duşmanii îi taie mâna, el apucă
de patrie. vasul cu ceealaltă, i-o taie şi pe aceasta, lor lor, căci nu era întovărăşit de setea de şului. Ba unii favoriţi au căpătat remu­
Are două înţelesuri: însemnează şi ţara cuceriri, care cam stăpânise pe aceia. neraţii chiar şi pentru lucrări, cari că­
atunci prinde vasul cu dinţii şi nu-’i dă dru­
în care am primit vieaţa şi naţiunea căreia
mul decât la moarte. Nouă nu ni-se poate face, din acest deau în resortul unuia sau altuia func­
aparţinem, al cărei membru, al cărei fiu suntem.
La poporul grecesc patriotismul bărba­ punct de vedere, nici o imputare. N’am luat ţionar sau nepriceput în chestie sau
Iubirea patriei este deci un sentiment armele decât pentru a apăra independenţa
ţilor se comunică şi surorilor lor. negligent.
instinctiv, care se deşteaptă în noi îndată noastră, numele, limba, legea, usurile şi reli­
O mamă dând pavăza fiului ei, îi zice:
după iubirea de tată şi de mamă, după iubi­ gia noastră. Pentru apărarea acestor bunuri Avem însă chiar acum ocasie a
»S’o aduci înapoi, sau să te aducă alţii pe ea*.
rea celor cari ne fac să trăim, cari ne dau nepreţuite, duserăm lupta mai bine de 17 se­ constata, că magistratul nostru nu mă­
Alta, auzind, că fiul ei murise cu armele în
un loc printre fraţii noştri, încă din primele cole, ne împotrivirăm pe rând tuturor popoa­
mână, zise: «nu mă mir, era fiul meu». Pri­ sură cu una şi aceeaşi măsură serviciile
zile ale existenţei. relor, cari ne atacară. Turcilor, Ungurilor,
mind ştirea, că un alt fiu al ei fugise cu la­ prestate aievea şi anume:
In adevăr, omul, de abea născut, prinde Polonilor, Imperiului Germanilor, Ruşilor, până
şitate, strigă: «nu era deci fiul meu*. Trebue
dragoste pe primele lucruri cari îi iubesc ochii ce aceştia renunţară la silinţele de a ne in- Severin Procinkievicz, expeditor ma-
să mai cităm şi fapta aceasta: O mamă în­
neexerciaţi, de locul unde a trăit, sub adă­ pila. N’am depus armele decât faţă cu cre­ gistratual, cel mai dexter scriitor dela
trebând pe un sclav care se întorsese dela
postul părintesc, unde a încercat primele jo­ dincioşii Coranului, pe când înfricoşiau Europa
bătălie, cum a eşit: «Ţi-au murit câteşi cinci oraş pentru toate trei limble protoco­
curi, cu soţi de vîrsta sa, unde a împărţit cu şi chiar atunci am tratat pe picior de egali­
fiii* răspunse: «Sclavul ticălos*, zice, «oare lare, recunoscut manipulant de cancelarie,
ei petreceri, bucurii, mici întristări, unde s’a tate cu ei şi cu cond ţiunea lămurită, că im-
eu aceasta te-am întrebat; «Ai voştri au în­ cu cualificaţie de notar, care până în
împrietenit cu fiinţe asemănate cu dînsul, unde dependenţa noastră cu toate bunurile şi privi­
vins*, adăugă sclavul. îndată ea se duse la
a făcut, neapărat fără a-şi da samă, experienţa legiile cari o însoţesc în chip indispensabil anul trecut tras plata staverităde 30 ani, a
templu, ca să mulţumească zeilor.
primelor începuturi de societate, primelor le­ să ne fie păstrată şi solemn asigurată. căruia salar abea acum s’a ridicat la
gături omeneşti. S’ar face cărţi cu asemenea expresiuni 560 fl., după-ce un scriitor a abzis în
de sentimente, cari erau foarte număroase la Prin grele vremuri am trecut în şiruli
Aceste naive sentimente, singurele ce
Sparta, dar’ care sunt şi mai meritorii din veacurilor şi multe a suferit neamul nostru, urma bătrâneţelor, purtând şi mundarea
prinde copilul din cuvinţele, din privirile
duioase ale tatălui şi ale mamei sale, des- partea femeilor. dar’ câte fapte frumoase ne-au lăsat ca învă- actelor alor patru referenţi în restimp
voltând simţirea sa, îl pregătesc pentru o iu­ Dela Greci să trecem la Romani, a că­ văţătură patrioticii noştri strămoşi. De abea de 33 zile, a cerut la şeful magistratual
bire mai mare, aCee^a patriei, a doua familie. ror istorie nu e de asemenea decât o lungă se reînfiinţase de un secol, ca un stat de sine oare-care remuneraţie, pentru serviciile
Iubirea de patrie se numeşte patriotism încordare de patriotism. Cartaginezii trimit la stătător, Ţara-Românească, şi se ivesc ca un prestate dela 7— 12 şi 1— 7 oare. Ce
şi e un sentiment nobil, încălzitor sufletului, Roma soli însărcinaţi să trateze pacea şi schim­ falnic stejar marele Mircea, care în treizeci mare i-a fost mirarea, că magistratul
care ne leagă nu numai de satul ori de judeţul bul prisionerilor făcuţi de ambele părţi şi şi doi de ani de domnie numai prin puterile
în care ne-am născut, ci de toată naţiunea trimit cu ei şi pe Regulus, un general roman ce iubirea de neam dete, şi lui şi supuşilor cu maioritate de voturi a reieptat ce­
din care facem parte, de tot ţinutul acela, prins, punându-I să jure, că dacă împăcarea sei, putu să scape ţara de duşmani şi s’o lase rerea sprijinită de primar, care singur
mare, care se numeşte România şi care are nu se ve tace, are să se întoarcă la ei, dân- tare şi temută. Mai târziu un Miron Costin, nu mai ştie şi cunoaşte aptitudinea
aceleaşi legi, aceleaşi ocârmuiri, aceeaşi di­ du-’i a înţelege, că vieaţa sa va atârna de om întreg la fapte ca şi la sfaturi, tot de acestui funcţionar conştiu, diligent şi
nastie. Acestea dăm de înţeles când zicem purtarea ce va avea. Eroicul Roman sfătui patriotism inspirat, zice: «Să nu dăm locul, născut pentru cancelarie. Urmarea a
că suntem Români, adecă, că ţinem de Ţara- Senatul cu putere să nu admită o pace, care că pământul acesta frămîntat este de sângele fost, că acum numitul amploiat îşi face
Românească, precum numim Germani, En­ o credea rea pentru ţara sa. El sacrifică ţării moşilor şi strămoşilor noştri*. Ear’ în vremu­
glezi, Italieni, pe cei cari s’au născut în Ger­ vieaţă, soţie, copii, şi se întoarce la Cartagina rile când împilarea a fost mai crudă, se gă- numai acele lucruri, pentru care este
mania, în Anglia, în Italia, din neamul care unde-1 aşteaptă supliciul. îi tăiară pleoapele geşte pe scaunul domnesc un Grigorie Vodă menit şi care cad în resortul seu.
stăpâneşte acele ţeri. şi-’l ţinură cu ochii la soare şi apoi îl puseră Ghica, care nu-şi Stăpâneşte mânia şi durerea O dovadă mai mult, că la magis­
Iubirea aceasta a patriei e aşa de fi­ pe cruce. când vede Turcul, călcând dreptatea, rupe o tratul Orăştiei se purcede după aşa nu­
bucată din trupul ţării şi o robeşte străinului.
rească, încât o vedem Ia toate popoarele de Aceasta era oribilul sfîrşit ce călăii pre­ mitele clicării, sau după-cum unul sau
Iubirea lui de ţară l-a costat vieaţa dar i-a
care a păstrat pomeneală istoria, în toate vre­ găteau celui mai mare mucenic al patrio­ altul să ştie linguşi şi juca o rolă făţar­
dat nume fără de moarte. Aproape o jumă­
murile. Să începem cu anticii, cu Grecii şl tismului. tate de veac mai târziu, în altă, parte a ţări nică. Ne miră, cum de dl primar su­
cu Romanii. Istoria lor e plină de patriotism. Dintre aşa de număroşi eroi, ce au pro-
Tudor Vladimirescu vrea să pue capăt umilinţă fere o astfel de tactică, prin care am­
de a vedea România dată pe mâna străinuilor. biţia unui funcţionar isteţ se mortifică?
contrar sfaturilor ce le dă dl Gherea lui Şi când eşti tristă, Doino,
Şi el cade jertfa a iubirii de ţară. Sămînţa
Coşbuc, ear dl Vlahuţă în «Curentul Emi- Tu inima ne-o frângi. Atari stări bolnăvicioase vor contribui
aruncată de dînsul încolţeşte însă şi România
nescu* generaţiei tinere, noi*î-am sfătui pe Dar nu ştiu cum, e bine, numai la o administraţie rea, care şi de
redeşteptată, călăuzită de un domn înţelept,
toţi poeţii noştri ca să devină cât se poate Când plângi că ’n urma ta altcum nu stă în oare-care lumină splen­
dobândeşte noui străluciri şi înscrie pe lângă
de pesimişti, dacă voesc să fie expresia fidelă Noi plângem toţi, şi-amarul didă, după-cum să vede în firul şedin­
numele neuitat al Călugărenilor, acel al Plevnei.
a sentimentelor neamului nostru. Mai dulce ni-e aşa. ţelor representanţei orăşeneşti.
Şi toate plâng cu tine Domnul ţerii, Carol I., devine Rege şi
De altfel nostim este tocmai faptul, că întemeiază Dinastia naţională care va fi pe Tot cam aşa a păţit’o acest func­
Şi toate te ’nţeleg,
pesimiştii noştri ne îndeamnă să fim optimişti. viitor călăusa neamului românesc aspre vre­ ţionar şi în anul trecut, când represen-
Că ’n versul tău cel jalnic
Priviţi, vă rog, poesiile cele mai bune ale muri fericite. tanţa i-a votat o remuneraţie specială,
d-lui Vlahuţă şi vedeţi că numai optimiste Vorbeşte-un neam întreg.
nu sunt. Dl Vlahuţă face ca şi căpitanul Septe spre zece veacuri şi mai bine de care conclus a fost apoi recurat de unul
Rămâi, că ne eşti Doamnă
care îndeamnă pe soldaţii săi să meargă lupte, de frământări, în decursul cărora nu­ pus la cale.
Şi lege-i al tău glas;
înainte în răsboiu pe câtă vreme el întorcea mai voinicia Românului şi iubirea lui de neam Modestia lui S. Procinkievicz i-a
Invaţă-ne să plângem,
spatele spre inimic şi o luase la sănătoasa. l-au făcut să nu piară şi apoi în zilele Rege­ demandat a-şi revoca cererea şi aşa
C’atât ne-a mai rămaşi lui Carol o isbândă mare, iată resumatul
Tot astfel dl Vlahuţă sfătueşte pe poeţi să recursul a devenit fără obiect.
rămână optimişti, pe când pe d-sa deja de vieţii noastre. De pe la jumătatea veacului
Da. In viersul cel jalnic al Doinei se Expeditorul amintit a scos în rîn-
mult, vorba ceea „Radu l-a chemat11. trecut — al nouă spre zecelea — am întrat
resfrâng durerile unui întreg neam. In Doină în rîndul naţiunilor de sinş stătătoare, al na­ duri carul administraţiei înglodat la ca­
Să revenim la doine şi la decepţio- neamul nostru întreg îşi cântă durerile de ţiunilor cari, mulţumită libertăţilor ce garan­
lea bătută, ceea-ce să ştie prea bine.
nismul marilor noştri poeţi, vorbim de poeţii care moare. Şi Coşbuc în culmea desperărei tează monarchia constituţională, lucreazăpe
Să ne revocam în memoria socoatele
tineri. Intre decepţionişti putem număra şi imploră Doina zicându-i: rămâi cu noi şi întrecute la întinderea şi răspândirea cu­
pe optimistul Coşbuc, ca şi pe O. Carp, „învaţă-ne să plângem, că atât ne-a mai noştinţelor, la fericirea şi la întărirea nea­ orăşeneşti pe mai mulţi ani, tabele de
Vlahuţă etc. şi încă mai mult chiar de cât rămas 1“ mului omenesc, îndeplinind astfel tainicile şi dare, socoate lăsămentare pupilare şi
pe Eminescu. Căci ce însemnează la Coşbuc de oameni nepătrunsele hotărîri ale Proniei. multe altele.
prima şi ultima strofă din Doină de cât
(Va urma). I S. ORDEAN. A rgus,
aproape o renunţare la luptă, o desperare
loan Calinderu.
desăvîrşită.
Copilă tu eşti gata
De-apururea să plângi I