Page 2 - Activitatea_1902_08_32
P. 2

Pag.  2.                                                               ACTIVITATEA                                                                         Nrul  32
                                                                                  %
             preţuit.  N’am  mai  umbla  ca  până  acum  In  familie  deci,  mama  este  icoana  co­    Pentru-ce  s’au  înfiinţat  şcoalele? nă  la  mi ne  să  se  a l ă p t e z e  la  si­
             pe  pipăite  şi  cu  dorinţe  în  sine  bune>  pilului;  calităţile  şi  defectele  ei  se  vor   Pentru-că  părinţii,  ocupându-se  cu  nul  meu,  c ă c i  al  l o r e  v i i t o r u l
             dar— în  lipsa  de  persoane  specialiste—  găsi  întregi  în  copilul  său.          lucrările  necesare  spre  susţinerea  vieţii,   şi  f e r i c i r e a  ţ ă r i i «.
             nerealisabile.                                  Mama  dă  copilului  primele  cunoş­ nu  pot  influenţa  asupra  copiilor  cum       Cari  părinţi  ascultă  vocea  şcoalei
                   Astfel  ne-ar  fi  dată  posibilitatea   tinţe;  ea  pune  în  inima  copilului  fun­ ar  trebui  şi  pentru-că  în  familie  copiii  şi   o  împlinesc,  fericiţi  sunt,  binecu­
             unei  temeinice  organisări  economice     damentul  religiositâţii.                 nu  pot  primi  cunoştinţele  necesare  în  vântaţi  sunt  de  Dumnezeu  şi  cinstiţi
             prin:                                                                                viaţa  de  toate  zilele,  statul  s’a  îngrijit  de  fiii  lor  la  maturitate.
                                                             Nimic  nu  este  mai  fermecător  ca
                   1.  înfiinţarea  reuniunilor  şi  tovă­                                        de fundarea acestor instituţiuni  —  şcoa­
                                                        atunci  când  mama  dă copilului  primele                                                 Cei-ce  fug  şi-’şi  astupă  urechile
             răşiilor  agricole;                                                                  lele  —   în  scop  de  a  complecta  creş­ la  acest  strigăt  de  mamă,  blăstămaţi
                                                        cunoştinţe  despre  Dumnezeu,  Isus,  în­
                  2.  înfiinţarea  însoţirilor  de  valori-                                       terea  copiilor  începută  în  familie.
                                                        geri,  sfinţi  etc.   Ce  bucurie  pe  copil                                         sunt  şi  de  Dumnezeu  şi  de  fiii  cei  ne­
             sare,  de  lăptărit,  de  pivniţe,  de  oue,  de                                          Nu  este  ceva  mai  scump,  mai  norociţi,  pentru-că  le-a  închis  drumul
                                                        şi  părinţi  când  el  a  pronunţat  pentru
             galiţe,  etc.;                             prima-oară  numele  lui  Dumnezeu,  a  în­  plăcut  lui  Dumnezeu  şi  oamenilor  de  şcoalei,  le-a  închis  calea  mântuirii.
                  3.  împământenirea  ramilor  mai  noi                                           bine  cari  conduc  o  naţiune  spre  feri­
                                                        văţat  a  face  semnul  crucii  şi  a  se  ru­                                        f'Al/nnat.)                jy .  Popescu.
             agricoli  cu  ajutorul  comasării;                                                   cire,  decât  instrucţiunea tinerimei  spre
                                                        ga  A-Tot-Puternicului  în  nevinovăţia
                  4.  introducerea pretutindenea a ma­                                            a-şi  cunoaşte  datoriile  sale  cătră  Dum­
                                                        sa  îngerească.                                                                         Treburi  de  a-le  oraşului  Orăştie.
             şinilor  agricole  mai  de  căpetenie;                                               nezeu,  cătră  sine  şi  cătră  semenii  săi.
                                                             Nu  trebue  însă  ca tatăl,  sub  acest
                  5.  introducerea  unor  soiuri  mai                                                  Şcoala  este  deci  un  izvor  de  lu­
                                                        motiv  că  el  lucrează  în  cercuri  mai
             bune  de  animale;                                                                   mină,  de  bogăţie neperitoare, care, după-     La  14  August  a  ţinut  reprezen­
                                                        largi,  să  se  desărcineze  de  a  conlucra
                  6.  introducerea  plantelor  de  nu­                                            cum  zice  un  înţelept,  «hrăneşte  tinere-  tanţa  orăşenească  o  şedinţă  ordinară,
                                                        şi  el  împreună  cu  mama  la  creşterea
             treţ   şi pretutindenea,  unde  numai  se                                            ţele,  desfătează  bătrâneţele;  în  noro­ care  a  fost  cât  se  poate  de  extraordi­
                                                        copilului  lor,  ci  ei  trebue  să  se  ajute
             pote,  a  stabulaţiunii  raţionale;                                                  cire  este  podoabă,  în  nenorocire  dă  nară  în  ale  administraţii,  întrucât  d-1
                                                        reciproc  unul  pe  altul,  căci  numai
               '    7. îngrăşarea  artificială  a pămân-                                          scăpare,  cu  noi  călătoreşte,  cu  noi eco­ primar  ear’  avii  prilej  a  simţi  din  greu
                                                        acolo  unde  seriositatea  şi  energia  băr­
             tului;                                                                               nomiseşte.   Ea  ne  dă  averea  pe  care  unele  lovituri  bine  meritate,  deşi  suit
                                                        batului  se  împreună  cu  blândeţea  şi
                  8.  cultivarea  mătasei  şi  a  stupă-                                          rugina  nu  o  distruge,  moliile  nu  strică,  pe  calul  Troii,  voia  să  dovedească,  că
                                                        răbdarea  mamei,  numai  acolo  se  poate
             ritului  raţional;                                                                   hoţii  nu  o  desgroapă şi nu  o  potfura«.  dânsul  este  neviolabil,  adecă  neataca­
                                                        spera  o  desvoitare  cât  mai  complectă
                  9.  cultivarea  în  massă  a  pomilor                                                Cine  posede  aceasta  avere  este  bil,  pentru  cele-ce  zilnic  să  întâmplă la
                                                        a  copilului.
             şi  legumelor,  etc.                                                                 fericit  şi  spunerea:   »N’ai  carte,  n’ai  acest  oraş  cu  magistrat  regulat  în  ale
                                                             Tatăl  şi  mama  înse  trebue  să  in­
                  Pe  calea  aceasta  va  spori  grabnic                                          parte«,  ne  convinge  de  aceasta.        iregularităţilor.
                                                        fluenţeze  în  mod  armonic  asupra  co­
             averea  noastră  naţională  şi  bunăstarea                                                Prin  şcoală  omul  învaţă  de  mic  a     D-1  primar  din  nou  se  silea  dar
                                                        pilului  lor.   Ei  să  fie  mai  dinainte  în­
             va  lua  locul  neajunselor  şi lipselor  de  azi.                                   se  cunoaşte  pe  sine,  a  înlătura  aplică­ numai  până  la  o  vreme  să  facă,  să
                                                        ţeleşi  asupra  mijloacelor  de  creştere  şi
                  Să  ne  creştem  deci  fără  amânare                                            rile  rele  şi  a  practica  pe  cele  bune;  creadă  unii  membrii  de  comunitate,  că
                                                       să  nu  se  întâmple  nici  odată  ca  ceea-
             specialişti  pe  terenul  economic.                                                  ajuns  bărbat  în  societate,  contribue  la  pentru  cele  săvîrşite  de  subalternii  săi,
                                                       ce  aprobă  unul  să  desaprobe  celalalt.
               („R.  E ."J                        s.                                              fericirea  semenilor  săi,  ajută  pe  neno­ el  ca  primar  nu  poate  fi  tras  la  răs­
                                                             Adese-ori  vezi  în  familiile  noastre
                                                                                                  rocit,  luminează  pe   neluminat,  înles­ pundere.   Cu  o  vorbă  se  acoperea  cu
                                                       tablouri  ca  acesta:   Tatăl  vrea  să  do­                                         imfalibilitatea  papei,  după  cum  foarte
                 Rolul  familiei  şi  al  şcoalei  în     jenească  pe  copil  pentru o greşală oare­  neşte  traiul  prin  felurite  invenţiuni.
                                                                                                       Unde  nu  e  şcoală,  omul  este  în  nimerit  i a  obiecţionat  un  membru  de
                        creşterea  copiilor.           care,  mama  însă,  în  loc  de  a  se  uni   stare  de  animal;  nu  are  familie,  nu are  comunitate.
                                                       cu  tatăl  şi  a  moralisa  împreună  pe
                                                                                                  societate,  nu  are  patrie;  unde  există      Din  programul,  de  alt-cum  vast,
                           (Urmare  şi  fine).         copil,  ea  îl  ia  sub  mână  sau  la  sinul
                                                                                                  şcoale  bine  organisate,  tronează  armo­ amintim  cele  mai  de  însămnătate:
                  Căutând  mai  deaproape  în  fami­ său  şi  îi  ţine  parte  la  prostiile  lui,  dis­
                                                                                                  nia  şi  fericirea.                            S’a  decis  crearea  unui  post  de  ve­
             lie,  vom  găsi  că  »mama«  este  aceea  trugând  astfel  intenţiunile  bune  ale  ta­
                                                                                                       Sunt  state,  ca  ţara  Nemţească  d.  terinar  orăşenesc  cu  salar de  2000 cor,,
             cu  care  copilul  vine  în  cea  mai  apro­ tălui.   Copilul  aruncând  o uitătură spă-
                                                                                                  ex.,  unde  sunt  numai  2— 3  la  mie  cari  apoi  bani  de  cuartir  şi  adause  regula­
             piată  şi  nemijlocită  atingere.  *      riată  cătră  tată  îşi  ascunde  suspinând
                                                                                                  nu  ştiu  carte,  pe  când  la  noi  sunt  80  mentare.   Aşa  se  vede,  că părinţii  ora­
                  înainte  de  naştere  copilul  face,  obrazul  la  sinul  mamei.   Nimic  mai
                                                                                                  la  sută.                                 şului  uitară  de  bucuria  ce-’i  apucase
             aşa  zicând,  chiar  parte  din  mama  sa,  rău  ca  aceasta.
                                                                                                       Câtă  diferenţă!  De  aceea  ne  mi­ acum  doi  ani,  când  scăpară  de  fostul
             de  aceea  ea  are  datorinţa  încă  de  pe    Copilul acesta, prin greşeala  mamei,
                                                                                                  ră  lucrul  Neamţului  şi  auzim  adese ori:  veterinar,  căruia  îi  votase  şi  pensie  mai
             atunci  de  a  se  îngriji să-’l aibă  sănătos. se  va  înstrăina  din  ce  în  ce  mai  mult
                                                                                                  »Aste  lucruri  minunate  trebue  să  fie  mare,  numai  să  scape  de  un  consu-
                  După  naştere  copilul  rămâne legat  de  tatăl  său  şi  îşi  va  permite  cele  mai
                                                                                                  aduse-din  ţara  Nemţească«.   Adevărat  ment  superflu.     Acum  poate  şicanaţi
             de  mama  sa  cu  o  legătură  nu  mai  mari  năsdrăvănii  faţă  de  mama  sa  cea
                                                                                                  este!   De  acolo  ne  vin  cele  mai  mari  de  veterinarul  de  stat,  în  urma  epide­
             puţin  intimă,  cu  legătura  iubirei.   Ta­ bună  şi  părtinitoare.
                                                                                                  maşinării  şi  lucruri, cari  în  ţara  noastră  miei  de  vite,  ce  există  în  jur  de  noi,
             tăl  lucrează  mai  departe  de  casă  şi      Pentru  a  ajunge  la un  resultat bun
                                                                                                  nu  se  pot  face.                        au  nădejde  că  vor  scăpa  în  viitor,
             deci  este  mai  puţin  cunoscut  şi  iubit  trebue  deci,  după-cum  am  spus-o,  ca
                                                                                                       In  ţările  acestea,  omul  scoate  de  având  veterinarul  propriu  scump  plătit.
             de  copil,  mama  însă  se  învârteşte  în  tatăl  şi  mama  să  lucreze  în  armonie,
                                                                                                  pe  un  pogon  cât  scoatem  noi  de  pe  Cred  D-lor,  că  el  va  putea  scuti  locui­
             casă  şi  copilul  îi  observă  toate  mişcă­ să  nu  se  contrazică  nici-odată  unul  pe
                                                                                                  10,  deşi  la  noi  pământul  e  de  10  ori  torii  oraşului  de  asprele  prescrise  ale
             rile,  dela  ea  primind copilul  întâiul  aju­ altul.
                                                                                                  mai  bun  ca  al  lor.                    legii  veterinare?   Amar  se  înşeală!
             tor,  pe  ea  o  iubeşte  mai  întâiu  şi  mai   Aceasta  ar  fi  o scurtă  ochire  asu­
                                                                                                       Ei  cumpără  bălegarul  cu  kilogra­       Constatăm  şi  aci,  că  sănătatea
             mult.                                     pra  creşterii  în  familie.   Venim  la  al
                                                                                                  mul  şi-’l  aduc  cu vapoare din  alte lumi;  oamenilor  în  Orăştie  costă,  cu  2  medici
                  Ori-cine  însă  îşi  însuşeşte  calită­ doilea  loc  de  creştere,  unde  se  des­
                                                                                                  la  noi  stă  bălegarul  ani  de zile  înaintea  academici,  abea  1600  cor.  pe  când
             ţile  aceluia  pe  care  îl iubeşte  mai  mult. chide  mintea:  şcoala.
                                                                                                  casei  şi  nu-’l  ridicăm  decât  în  urma  veterinarul  va  costa  de  două-ori  atâta.
                                                                                                  somărilor  sau  ameninţărilor  făcute  de  Adecă  şi  mai  mult.    Oameni  avem
                  Aşa  şi  este.  Strămoşii  noştri  credeau  timpuriu  acest  înger,  această  stea  radioasă
                                                                                                  autorităţi,  şi  atunci  îl aruncăm  la  părău  aproape  6000  ear’  vitele,  de  când  cu
             cel  puţin  în  scrisul  lor.  Noi  epigonii ?  noi  dela  porţile  orientului.
                                                                                                  în  loc  să-’l  punem  pe  ţarină.        introducerea  taxei  de  păşune  şi    ri­
            nu  credem  în  nimic.  Voi  aveţi  viitorul  vos­
                                                            O!  moartea-i  un  chaos,  o  mare  de  stele  Numai  prin  şcoală  Românul  va  dicarea  ei  an  de  an,  la  o  sumă  nemai
            tru  şi  acesta  suntem  noi  înşine.  Noif  avem
                                                            Când  viaţa-i  o  baltă  de  vise  rebele;
             de  a  vă  mulţumi  vouă  existenţa  de  astăzi,                                     ajunge  şi  el  să  facă  minunăţiile  Neam­ suportabilă,  s’or  redus  la  1000  cu  mic
                                                            O!  moartea-i  un  secol  cu  sori  înflorit
            adecă  noi  suntem  trecutul,  trăim  din  munca   Când  viaţa-i  un  basmu  pustiu  şi  urât.  ţului,  să  recunoască  însemnătatea  bă­ cu  mare.
             voastră,  din  munca  trecutului.  Fi-vom  în                                                                                       Din  acest  obiect  pus  la  ordinea
                                                            Nimic  mai  adevârat.  Moartea  româ­  legarului,  ca  îngrăşământ  pentru  ogor,
            stare  să  creăm  la  rândul  nostru  un  viitor
            pentru  urmaşi ?  Părerea  poetului  e  negativă.   nismului  e  un  chaos,  e  o  mare  de  stele.  In  să  cultive  sistematic  pământul,  şi  să  zilei,  în  ruptul  capului,  asemenea  se  do­
                                                       această  mare  de  stele  —  în  istoria  ţârei  fie  astfel  fericit.               vedeşte,  că  oraşul  nu  are  oameni,  cari
             »Noi  cârpim  cerul  cu  stele,  noi  mânjim
                                                       noastre  —  întâlnim  pe  un  Mateiu  Basarab,                      «Poporul  care  să  tragă  seamă  de  interesele  bine  pri­
            marea  cu  valuri».  La  noi:  »Toate’s  praf....                                          Un  înţelept  zice:
                                                       Tudor Vladimirescu  etc.,  cari sunt  stele  des­
            Lumea-i  cum  este  şi  ca  dânsa  suntem  noi».                                      are  cele  mai  bune  şcoale,  este  cel din-  cepute  ale  oraşului.  Durere,  de  aceste
                                                       tul  de  frumoase.  întâlnim  pe  lin  M ih a iu
                  Dar culmea pesimismului apare  în  »Mor-                                       tâiu  dintre  popoare«  şi  cele  spuse  mai  se  constată  zilnic,  cu  toate  că  admi­
                                                       Bravul,  un  adevărat  Luceafăr.  Şi  viaţa  ro­
            tua  est»..  Se  analisăm  puţin  şi  această  fru­                                  sus  adeveresc  acestea.                   nistraţia  costa  anual  64000  cor.  O  sumă
                                                       mânismului?   »0  baltă  de  vise  rebele». Acei
            moasă  poesie  făcută  la  1871,  ce  de  altfel  nu                                       Datoria  deci,  a  ori-cărui  Român  aceasta,  cu  care  a-i  putea  administra
                                                       ce  au  trăit  pela  1866— 71  o  ştiu  aceasta
            a  putut  fi  deslegată  până  acum  de  nimeni.
                                                       prea  bine,  negreşit  judecând  rece.   Dar  şi  tată  de  familie  e  să  lucreze  prin  un  comitat  mai  mic.
            Că  aci  e  vorba  tot  de  România  sau  mai
                                                       oare  svîrcolirile  noastre  de  astăzi  nu  sunt   toate   mijloacele  pentru   răspândirea   Cu  introducerea  veterinarului  oră-
            bine  zis  de  Români,  nu  mai  încape  nici  o
                                                       tot  aşa?  Mai  mult.  Moartea  românismului                                      « nesc  nu  vom  câştiga  nimic,  pentru-că
            îndoială.  Poetul  crede   românismul  deja                                          culturii.   Ori-ce Român  să ştie  « c e t i
                                                       e  »un  secol  cu  sori  înflorit*.  Secolul  lui
                                                                                                      s
            aproape  de  peire,  il  compară  cu  moartea                                        şi  » c r i e  «.   Atunci  vom  zice  că sun­ el,  pe  lângă  plata  cea  bună,  va  avea
                                                       Mi r c ea  şi  Ş t e f a n   este  scris  cu  litere  de.
            unei  june  frumoase  şi  pe această temă  crează                                    tem  cu  putere  înlăuntru  şi  în  afară,  a-se  supune  superiorilor  dela  comitat
                                                       aur  în  istoria  omenirei  chiar.  In  istoria  na­
            frumoasa  poesie.                          ţională  un Mircea şi  Ştefan e  un soare fie-care. când  în  toată  coliba vei  afla  pe  Român  şi  altor  organe  speciale,  fără  de  a
                 El  îi  vede  sufletul  candid  prin  spaţiu   Viaţa  românismului?  »un  basm  pustiu  cu  cartea  în  mână.              dispune  oraşului  după  plac  cu  el.
            cum  trece,  vede  românismul  dispărând  şi  şi  urît».                                  După-cum  Mântuitorul  a  zis  odi­        Veterinarul  actual  plătit  dela  stat
             • Privesc  apoi  lutul  rămas....  alb  şi  rece».
                                                        (Va  urma).         I.  S.  O RD EAN .   nioară:   «Lăsaţi pruncii să  vină la mine,  sau  comitat  tot  aceea  slujbă  o  împli­
            Noi  vedem  punctele  şi  cari  nu  înseamnă
                                                                                                 căci  a  unora  ca  aceştia  este  împă­ neşte,  ear’  ce  să  ţine  de  unele  taxe
            alt-ceva  decât  pământul  locuit  de  Români,
                                                                                                 răţia  cerurilor«,  tot  aşa  şcoala  strigă:  mari,  ce  poate  le  încazează,  se  poate
            rămas  după-ce  a  dispărut  sufletul.   Poetul
            se  întreabă  pentru-ce  a  murit  însă  aşa  de                                      «Părinţilor!  L ă s a ţ i - v ă c o p i i i  să  vi­ afla  remediu.
   1   2   3   4