Page 2 - Activitatea_1903_01_001
P. 2

Pag.  2.                                                                 A C T I V I T A T E A                                                             Nrul  52

          curat  cu  faptul,  că  din  o  eventuală   analele  privitoare la afacerile bisericilor  »Rev.  Ec.«,  nu  s’a  realisat.  Dintre  su­  Lamentările  ce  s6 cuprind în acest
          tragdre  în  degete  pe  tema  validitării   româneşti.                               tele  de  funcţionari  şi  conducători  ai  articlu  final  sunt  la  tot  caşul  îndrep­
          dreptului,  nu  sinodul,  ci  guvernul  va      Invectivile  aceste  la  tot  caşul  vor  băncilor  noastre  au  fost  foarte  puţini,  tăţite.  Ţînta  urmărită  nu  s£  va  ajunge
          eşî  biruitor,  ca  cel  mai  tare.        contribui la destrăbălarea treburilor die-  ba  aproape  nu  s’au  găsit  de  loc,  cari  îns6  pănă  atunci,  pănâ  când  în  direc­
               Dar  fiind  vorba  de  drept,  ne  per­  cesei  arădane  şi  vor  provoca  ingerarea  să  useze  de ospitalitatea revistei  noastre  ţiuni  şi  comitetele  de  supraveghere  s£
          mitem  să  scoatem  şi  noi  la  suprafaţă   guvernului în  măsură  mare.  Oare ătunci  spre  a  conlucra  la  desvoltarea  şi  per­ vor  dispune  alegerile  după  sprinceană;
          un  drept, — dreptul  Metropolitului. Ca­  cari  sunt  vrednici  de  blăstimul  oame­ fecţionarea  organisaţiunii  economice-fi-  pănâ  când  membrii  direcţionali  nu  vor
                                                     nilor  de  bine?  Dat  ne  va  fi  a  face  es-  nanciare  a  poporului  nostru.     fi  bărbaţi,  cari  s6  umble  pe  picioarele
          nonul  6  al  sinodului  prim  ecumenic ne
                                                     perinţe  şi  mai  triste!)                                                           proprii  şi  s6  ştie  medita  asupra  che­
          spune,  anume,  că:  «nime  nu  poate  fi                                                  Constatăm  prin  aceasta  un  fapt
          episcop  fără  sentenţă  şi  învoirea  Me­                                           trist  —  nu  numai  pentru  noi,  ci preste   mării  lor  cu  capul  lor  propriu  şi  sfe  nu
          tropolitului«.  Ear’  Andreiu  baron  de                                              tot  şi  pentru  starea  în  care se află  băn­  joace  rolul  de  marionete,  puşi  la  dis-
          Şaguna  scrie  în  privinţa  aceasta  ur­                                             cile  noastre.  Căci nu credem  că această   creţiunea  a  câte  unui  director  executiv
          mătoarele  în  cartea  sa:  «Compendiu                                                regretabilă  apariţiune să se poată atribui   sau  preşedinte  fără  suflet  şi  cu  însuşiri
          de  dreptul  canonic«  (pag.  121):              Unicul  organ  de  specialitate  al  numai  împrejurării,  că  redacţiunii  noa­  despotice.
                                                                                                                                               In  restimp de 4  ani  nici  pe  departe
                —  Mai  departe  se  poate  naşte  şi   băncilor  române  în  Nr.  52  dela 27  De­ stre  nu  i-ar  fi  succes  a  ţinea  revista la
          acea  întrebare,  dacă  poate  cineva  să   cemvrie  1902 st.  n.  publică următoarele: un  nivel  care  să  satisfacă  aşteptările  şi   nu  s’a  ajuns  la  oare  cari  unificări,  ce
          se  facă  episcop  peste  judecata  Metro­                                           să câştige simpatiile cercurilor interesate,   priveşte  administrarea  însăşi,  cu  atât
          politului?  Aceasta  îşi  află  deslegare  în     „La  finea  anului.                ci  în  mare  parte  va  trebui  să  o  atri­  mai  puţin  s’a  atins  acea  dorinţă,  ce
          des  citatul  canon  al  6-lea  al  sinodului                                        buim  şi  indiferentismului  elementelor   să pusese de  problemă  la  apariţia acestei
                                                          Cu  numărul  de  faţă  încheiăm  un                                             reviste  economice.
          ecumenic  I,  în  care  lămurit  stă,  că:                                           angajate  astăzi  la  conducerea  băncilor
                                                     nou  an  al  existenţei  «Revistei  Econo­                                                Pedecă  stagnatoare  la o desvoltare
          dacă  cineva  s’ar  face  episcop  peste ju­                                         noastre.  Se  pare  anume,  că  nu  avem
                                                     mice*.                                                                               mai  intensivă  presupunem  a  fi  fost,  şi
          decata  Metropolitului,  marele  sinod  a                                            încă  oameni  cu  cunoştinţe  de  specia­
                                                          Timpul  decurs  dela înfiinţarea ace­                                           va  fi  şi  în  viitor,  “acea  împrejurare,  că
          hotărît,  că  unuia  ca  acestuia  nu  i-se                                          litate mai superioare, că în administrarea
                                                     stui  organ,  ce  e  drept,  e  relativ  încă                                        »R.  E.«  este  supusă  unui  control  prea
          cuvine  a  fi  episcop«.                                                             institutelor  noastre  suntem  lipsiţi  şi  de
                                                     foarte scurt,  dar cu  toate  aceste suficient                                       aspru  din  partea  susţinătorilor  ei,  în­
               Să  punem  deci  întrebarea  astfel:                                            prevederea  necesară  pentru  viitor  şi ne
                                                     spre a ne  putea forma o judecată  asupra                                            trucât  discusiunile  libere,  mai  cu  seamă
          Are  sau  nu  are  şi  Metropolitul dreptul                                          conducem  numai  de  interesele  momen­
                                                     întrebării,  dacă  şi  întru  cât  ni-a  succes                                      din  partea  celor  aievea  chiemaţi,  sunt
          de  a-’şi  spune  judecata  în  chestii  de                                          tului, fără a ne preocupa mult de soartea
                                                     prin  lucrarea  noastră  de  păn’aci  a  ne                                          rari  sau  cu  desăvîrşire  exchise.  Dacă
          alegere  de  episcop?  Şi  dacă  îl  are,  nu                                        noastră  de  mâne.
                                                     apropia  de  ţinta  ce  am  urmărit-o  prin                                          şi  în  viitor  să  va  urma  tot  aşa,  apoi
          cred  cei  dela  Arad,  că  are şi datorinţa                                              In  vederea  acestor  stări  nici  jert­
                                                     crearea  şi  desvoltarea  publicaţiunii  noa­                                        toată  munca  asiduă  şi  grea  va  fi şi  mai
          a  griji,  ca  acest  drept  să-’i  fie  res­                                        fele  băneşti,  nici  îmbunătăţirile  aduse
                                                     stre.                                                                                zădarnică.
          pectat ?                                                                             foii  noastre  în  timpul  din  urmă,  nici
                                                         Respunsul  ce  trebue  sâ  ni-1  dăm  la                                              Să ne recunoaştem  păcatul  propriu.
               Cei  în  drept  să  mediteze  asupra   această  întrebare, —  o  recunoaştem  cu   munca  zeloasă  a  micului  nostru  grup   Cele  mai  multe  institute  în  mod  ego-
          lucrului.  N’am  scris  de  altcum,  nici  ar­  toată  sinceritatea,  —  e  puţin  încuragia-   de colaboratori interni,  nu  au putut face   istic  retac  experienţele zilnice,  ce  le  fac
          ticolul  din  numărul  139  al ziarului nos­  tor,  încât  astăzi,  după  4  ani  de  zile,   din  «Revista  Economică**  ceea-ce  avea   pe  terenul economic-administrativ, în loc
          tru,  nici  cel  de  acum,  în  scopul  de  a   nu  putem  enunţa cu  deplină convingere   să  fie,  şi  continuând  stările  de  păn’aci,   de  a le  împărtăşi,  după  praxa revistelor
          provoca  discuţii  cu  foaia  dela  Arad;   nici  chiar  aceea,  că  jertfele  băneşti  de­  probabil  deja  în  timp apropiat va  trebui   străine  de  asemenea  natură  Dacă  şi în
          ci  le am  scris  în  urma  datorinţei  ce ne   stul  de  considerabile  ce  le-a  reclamat   să  ne  punem  întrebarea,  dacă  are  ori   viitor  va  dăinui  asupra  institutelor  şi
          incumbă  de  a  apela  la  tactul  şi  înţe­  susţinerea   «Revistei Economice«,   şi  nu  raţiune  a  aduce  şi  în  viitor  jertfe   conducătorilor  lor  tot  acest  sistem  de
          lepciunea  deputaţilor  sinodali  din  die-   munca  asiduă  şi  grea  la  care  ne-am   atât  de  mari  spre  a  servi  o  serie  de   jalusie  şi  va  lipsi simţul comun bine pri­
          cesa  Aradului,ca  la  noua  alegere  de   supus,  nu  au  fost  zădarnice.          instituţiuni,  care  pare  că  nu  reflectează   ceput,  apoi  la  resultate  progresive  să
          episcop  să  caute  şi  să  resfire  norii  ce   «Revista  Economică-*,  după  inten-   la  serviciile  noastre.                nu  ne  aşteptăm,  ci  şi  peste  zeci  de ani
          ameninţă  cu  primejdie  biserica  noastră   ţiunea  fundatorilor  ei,  avea  să  stee  în   înainte  de  ce  am  lua  însă  o  ho-   tot  aci  vom  remânea.
          naţională,  şi  credem,  că  domnii  depu­  cea  mai  intimă  legătură  cu  institutele   tărîre  definitivă  în  această  chestiune,   A  învinui  sutele  de  funcţionari  ai
                                                                                               este  datoria  noastră  a  nu  părăsi  causa
          taţi,  cărora  tot  aşa  le  zace  la  inimă   în  al  căror  serviciu  a   fost   pusă;  avea                                  băncilor  noastre,  că  nu  s’au  folosit  de
          binele  de  obşte  ca  şi  nouă,  ne  vor  în­  să  le  fie  nu  numai  un bun  sfătuitor,  ci  ce  o  servim  cât  timp  o mai putem sus­  ospitalitatea  revistei  spre  a  conlucra  la
          ţelege.                                    totodată  şi  o  credincioasă călăuză  în  ţinea  cu  speranţe  de  reuşită.         desvoltarea  şi  perfecţionarea  organisa­
               (Am  făcut  loc  răspunsului  atât de   daraverile  lor  de  toate  zilele,  precum   Vom  continua  deci  a  ne  face  da­ ţiunii  economice-financiare  peste tot,  să
          obiectiv  al  »Telegrafului  Roman«  dela   şi  terenul  pe  care  experienţele,  cuno­ toria  şi  vom  insista,  eventual  şi  cu mij­ poate  aplica,  credem  noi,  numai  acolo
          21  Dec.  1902  (3 Ianuarie 1903)  referitor   ştinţele  şi  vederile  cercurilor  largi  ce  loace  mai  drastice,  ca  şi  alţii  să  şi-o  şi  numai  la  aceia,  cari  au  directori  li­
          la  neîntărirea  dela  Arad.  —  Ce deose­  conduc  băncile  noastre,  să  devină  un  facă.  Căci  scopul ce îl urmăreşte revista  berali  şi  cari  admit,  ca  şi  funcţionarii
          bire  întră  înjurăturile,  persiflările  şi   bun  comun  al  totalităţii  acestora.  noastră:  consolidarea  instituţiunilor noa­ să-’şi  aibă  părerile  lor.  Unde însă regu­
          ameninţările  » T.  P. <* *  la adresa capului   Această parte de caracter pur prac­ stre financiare,  nu se poate realisa decât  lamentele  draconice,  vrednice  de  alte
          bisericesc,  cari  stau  fără  păreche  în  tic  a  serviciilor  ce  avea  să  le  facă cu  concursul  conducătorilor  acestora.*' vremi,  atîrnă  ca  sabia  lui  Damocle  de


          Domn  la  primirea  nuvelei  îmbucurătoare  a  s’au  petrecut.  Locul  meu  în  asemenea  îm­  Delegaţiunea  era  compusă  de  d-nii:  Ge­ cei  răniţi,  precum şi  gradele  inferioare,  atâ{
          luarei  Plevnei.                           prejurări  era  în  fruntea  oastei,  care  apăra  neral  Iarca,  comandantul  corpului  IV  de  ar­ morţi  cât  şi  răniţi.
              Pe  când  eroismul oştenilor  Români  şi al  moşia  românească,  onoarea  şi  neatîrnarea  ei.  mată ;  General  Tătărăscu,  comandantul  divi-   M. S. Regele răspunse în modul următor :
          Augustului  lor  Şef  crea  României  titluri  ne­ Ţara  ştie cum  armata  şi-a  făcut  datoria, cum  siei  IV.  infanterie ;  General  Anghelescu,  co­  „Primesc  cu  vie  mulţumire acest frumos
          prescriptibile la  stima  şi la  iubirea  lumei  în­ ea  a  realisat  speranţele  puse  într’însa,  justi­ mandantul  brigadei  VIII.  infanterie,  şi  de  dar,  ca  o  nouă  dovadă  a  credinţei  armatei
          tregi,  Măria  Voastră  aţi  luat  şi  luaţi  o  parte  ficând  şi  nestrămutata  Mea  încredere.  câte  un  colonel,  un  locotenent  colonel,  un  şi  ca  o  scumpă  amintire  a  răsboiului, în care
          activă  la  apărarea  Patriei,  căutârd  a  uşura   Intorcându-mă  de  pe  câmpul  de  luptă,  maior,  un  căpitan,  un  locotenent  şi  un  sub­ infanteria  a  avut  un  rol  aşa  de  însemnat.
          suferinţele  bravilor  noştri  oşteni,  rane  pe  astăzi  când  cele  mai  scumpe  din  datorinţele  locotenent  din  fiecare  corp  de  armată;  ear’  Mă  bucur  că  aţi  ales  tocmai  chipul unui  do­
          care  ei  le  primesc  voioşi  pe  câmpuri.e  de  dela  o  mie  optsuteşasezeci  şi  şese  s’au înde­ de  un  locotenent  colonel,  un  maior  şi  un  robanţ,  care  a  câştigat  în  campania  noastră
          bătaie,  pentru-ca  să  vindece  rana  cea  mare  plinit,  am  voit  a  veni  iarăşi  în  mijlocul  D-V.  Căpitan  din  divisia  activă.  o  adevărată  popularitate.  Regimentele  de  in­
          a  ţărei  noastre,  pentru-ca  să  dea  României,  spre  a  mulţumi  de  felicitările  ce  Mi-aţi  tri­  La  ora  2  p.  m.,  Maiestăţile  Lor  cu  Al­ fanterie  şi  batalioanele  de  vânători  pot  privi
          independenţa  atât  de  dorită.            mis  prin  delegaţiunea  însărcinată  a Mă întim-  teţele  Lor  Regale  şi  A. S.  R. Principele Carol  cu  mândrie  pe  camarazii  lor,  cari  au  cules
              Să  trăiţi  Măria  Tal                pina  în  Bulgaria.  Din  fericire,  evenimentele  intrară  în  sala  tronului,  unde  se  aflau:  dl  la  Griviţa,  Plevna,  Rahova  şi  Smârdan  lauri
                                                    au  mers  mai  repede  decât  se  credea,  şi  as­ Sturdza,  preşedintele  consiliului  şi  ministru  neperitori.  Acolo trupele pedestre au întemeiat
               Să  trăiască  armata  română  şi  ilustrul
                                                    tăzi  avem  o  nouă  pagină  de înscris  în Istoria  de  răsboiu,  delegaţiunea  oficerilor  în ordinea  renumele  lor ■  trofeele  cucerite  pe  câmpurile
          său  Şefi                      ‘
               Trăiască  România  liberă  şi  indepen­  noastră,  căderea  Plevnei.            vechimei,  casele  militare  Regală  şi  Princiară. de  bătălie,  mărturisesc  cu  ce  avînt  au  luptat
                                                         Ştiu  şi  am  simţit  că  ţara  a  fost  într’un   Dl  General  Iarca,  luând  cuvântul  în nu­ şi  cu  ce  vitejie  au  înfruntat toate  primejdiile.
          dentă 1“                                  cuget  unită  cu  Mine  în  toate  grelele  împre­ mele  oficerilor,  se  exprimă  astfel:
               La  15  Decemvrie,  Domnitorul  s’a  re­                                                                                   Sunt  convins  că  faptele  răsboinice  din  trecut
                                                    jurări  prin  cari  am  trecut,  şi  că  eaatresăltat   Maiestate,                    vor  fi  deapururea  un  puternic îndemn pentru
          întors  în  capitală,  fiind  primit  cu  mare  en-
                                                    de  bucurie  la  auzirea  izbândelor  armatei   • Infanteria recunoscătoare Maiestăţii Voas­ viitor,  şi  că  armata  nu  va  uita  nici  odată
          tusiasm.
                                                    noastre.                                   tre  pentru  tot  binele  ce  a  făcut  armatei  şi  marea  epocă  când  s’a  redeşteptat  acuma  25
               Dela  gară,  Domnitorul  s’a  dus  dea
                                                         Sunt  mândru  că  am  fost  în  capul  ei  pentru  gloria  neperitoare  ce  i-a  dat,  îndrăz­ ani  vitejia  strămoşească.  Mulţumesc  pentru
          dreptul  la  Metropolie, de unde apoi, după ser­
                                                    pe  când  şi-a  vărsat  sângele  pentru  indepen­ neşte  să  ofere  Maiestăţei  Voastre  acest  dar,  cuvintele  călduroase  cu  cari-mi  oferiţi  acest
          viciul  Te-Deumului,  a  intrat  în  sala  şedinţei
                                                    denţa  scumpei  noastre  Patrii.           în  semn  de  dragoste,  de  devotament  şi  de  frumos  dar,  împodobit  cu  episode  ale răsbo­
          Camerei  şi  a  ţinut  următoarea  cuvântare:
                                                          Dumnezeu  să  binecuvinteze România de  recunoştinţă  ce  păstrează  Maiestăţii  Voastre  iului  şi  care  are  un  preţ  deosebit  pentru
                  «Domnilor Senatori,               sine  stătătoare  şi  să  întărească  pururea  vi­ şi  întregei  Familii  Regale*.    Mtne“.
                  • Domnilor  Deputaţi,             teaza  noastră armată 1“                        Darul  oferit  era  o  frumoasă  statue  de   Ziua  de  28  Noemvrie,  a  25-a  aniver­
               »ln  anul  1866,  când  am  pus  piciorul   Amintirea  acestor  fapte  s’a  sărbat acum  bronz,  turnată  la  şcoala  de  meserii  şi  repre-  sare  a  căderei  Plevnei  a  fost  vestită  Capi­
          pe  pământul  românesc,  am  venit  mai  întâiu  după  trecere  de  un  sfert  de  veac  în  chipul  sentând  un  dorobanţ  în  ţinuta  de  campanie  talei  prin  21  lovituri  de  tunuri.
          în  mijlocul  Representaţiunii  Naţionale,  spre a  următor:                         cu  arma  la  picior.  Pe  soclu,  lucrat  asemenea   La  orele  108/*,  M.  S.  Regele dimpreună
          spune  ţării  că  din  acea  zi  vom  împărtăşi îm­  Marţi,  26  Noemvrie,  o  delegaţiune  a  cu  multă  artă,  se  văd  baso reliefuri  repre-  cu  A.  S-  R.  Principile  Ferdinand,  a  mers  la
          preună  soartea  cea  bună  ca  şi  pe  cea  rea.  infanteriei  s’a  presentat  la  Palatul Regal, spre  sentând  trecerea  Dunării,  bătăliile  dela  Gri-  biserica  Sf.  George  Nou,  pentru  a  asista  Ia
               Unsprezece  ani  au  trecut  de  atunci.  a  oferi  M.  S.  Regelui  un  obiect  de  artă,  cu  viţa  şi  dela  Smârdan,  precum  şi  o  inscripţie  serviciul  divin  ce se  oficia în amintirea acestei
          Multe  greutăţi,  multe nevoi am avut de învins.  ocasiunea  jubileului  de  25  ani  al  răsboiului  arătând  nominal  pe  toţi  oficerii  de  infanterie  zile  memorabile,  străbătând  calea  Victoriei,
          De  şese  luni,  mari  şi  însemnate  evenimente independenţei.                      morţi  pe  câmpul  de  luptă,  iar  numeric  pe Bulevardul  şi  strada  I.  C.  Brătianu,  unde
   1   2   3   4