Page 1 - Activitatea_1903_08_30

Anul III. O răsti e, 6 August n. 1903. Nr. 30

INSERŢIUNI: ABONAMENT:
se plătesc cu preţuri foarte Pe au 6 cor. pe x/s an 3 cor.
reduse.
Pentru plugari—ţărani pe an
4 coroane.
Manuscriptele sunt a sendresa
redacţiei şi acelea nu să îna­
Pentru Rom ânia şi străinătate:
poiază. Pe an 16 franci.

Epistole nefrancate nu se primesc. Un număr costă 12 bani

EDITOR, PROPRIETAR ŞI ŞEF-REDACTOR: REDACTOR RESPONSABIL :
A p a re în fie c a re Joi.
D r. A u rel M untean L a u r i a n B e r c i a n

Timpuri grele! Doamne fereştene ţumit pe nime, nici pe Unguri, nici pe Ro­
Corupţie peste tot locul. însuşi de corupţie, nu să poate aştepta de mai rău! Că până acum ne poate mâni.
Dela atare funcţionar, iubitor el
nici o propăşire în spre cele bune. El ajunge! Om o fi cine o scăpa! Regretăm cu adevărat că aşa s’a în­
tâmplat, — totul a fost numai o tîmplare —
singur este promovătorul năravurilor Este timpul suprem. Fiecare cetă­
dar n’avem ce face alta, decât ca se infor­
rele. ţean cu inima la loc nu-şi împrejete a
Nu este zi lăsată de D-zeu să nu măm obiectiv publicul, ca să vadă lucrurile
ceteşti fel şi chipuri de corupţiuni, în­ La unii ca aceştia nu pătrunde în­ face cunoscute toate fărădelegile ce să cum sunt. E necesar să facem aceasta, fiind
comit de sbirii mici şi mari, căci nu­ »Tribuna Poporului« şi * Libertatea* de pildă
şelăciuni şi isprăvuri defamante, ce unii văţătura lui Isocrates: „Cinsteşte mai
mai aşa putem şcăpa de plaga, ce să au raportat tendenţios, şi au căutat să aco­
şi alţii, chemaţi anume să îngrijească presus sărăcia împreanată cu dreptatea, pere penibila impresie, cu unele voci străine,
cheamă corupţiune.
de binele de obşte, ei laşii le comit în
decât bogăţia nedreaptă". cari nu pot fi hotărîtoare pentru noi.
favorul lor, cu scopul murdar de a-şi — +Of—
Cetim, auzim şi vedem cu ochii Voci de p resă ,
câştiga avere pe conta celor ce i-a pus
corupţia peste tot locul. Trăim în era Iată în cele următoare aprecierile zia­
în fruntea treburilor. „Revaşul“
corupţiunii, mai cu seamă pe tetenele relor ungureşti asupra vorbirei d-lui Vlad plină
Avem exemple vii înaintea noastră, de incorectităţi şi contraziceri ; ele spun totul:
publice. Nu este zi în care să nu în­ Şi
că atari creaturi cu însuşiri vampirice
registreze ziaristica: Deputatul Dr. A. Vlad. Alkotmdny. »Fie-care a aşteptat dela
sunt preamăriţi chiar de aceia, din a cărora el program. A rămas dator cu el. Cu vor­
sudoare s’au îmbogăţit. Din contră, toţi Colo s’a făcut alegere de primar birea lui violentă a jucat halaripu (tojâs-
aceia, cari au lucrat cinstit şi cari cu pe bani; pentru alegerea ceia de notar Fără nici un comentar reproducem unele tânez) printre partide. A înjurat şi a lăudat
inimă curată şi-au împlinit datorinţele, s’a ridicat în preajma alegerii dela banca glose din acest jurnal săptămânal, originale liberalismul. A apărat voinţa majorităţii şi a
şi reproduceri din ziuaristica maghiară: atăcat aspru partidul guvernamental. S’a do­
dacă nu s’or îmbogăţit, lipsindu-le ra­ cutare 2000 cor., colo 1600 coroane,
vedit orator curagios, care va face multă du­
pacitatea şi însuşirile necreştineşti, sunt pentru licenţa cutare s’a plătit atâta Vorbirea lui Vlad.
rere de cap guvernului când va avea cor în
persiflaţi şi batjocoriţi. Lucru întors. şi atâta; întreprinderea cutare s’a ob­ In 8 Iulie a vorbit deputatul Dobrei în jurul său*.
Virtutea perhorescată; păcatul (viţiul) ţinut pentru o sumă însemnată de dietă. Şi până atunci deja desvoltase o în­ » Budapesti Hirlap «. »Cuvântarea lui (f61-

lăudat şi preamărit. mituire; pentru câştigarea cutărui pro­ tinsă activitate. De vre-o trei ori întrerupse szdlalâsât) necontenit au conturbat’o cu între­
pe »oratori», stimaţii săi colegi.
Cu durere constatăm, că acest cu­ ces nedrept s’a plătit atâta şi atâta; ruperile lor deputaţi ardeleni şi cei din par­
— Nu-i adevărat 1 — strigă mai întâiu
rent mânecă totdeauna dela cei cu atare ce ministru a câştigat decorări deputatul Dobrei, când un coleg al său spu­ tidul independist, deşi nu a prea dat ansă
musca pe căciulă; dela aceia ce sunt pe anumite baxişuri; pentru alegerea nea, că toate naţionalităţile urăsc pe Maghiari... la aceasta. Programul său nu fi fa făcut
cunoscut, numai a accentuat principiul, că în
puşi în fruntea comunei. Cu astfel de de deputat a cheltuit cutare atâtea şi Aşa dar nu-i adevărat ? Bun. aceasta patrie trebue să se facă liberă ma­
apucături se îngrădesc apoi contra co­ atâtea mii; la cutare bancă poţi ridica După o nervoasă aşteptare, urmă mo­ nifestarea ori cărei opiniuni politice şi orga-
mitenţilor lor şi află mulţi imitatori. împrumuturi pentru atari baxişuri în mentul mult dorit, când noul deputat avea nisarea în partid — între marginile legilor şi
bani, sau: pălării de zăchar, purcei, mei, să-’şi spună întâiul discurs. Ei bine, n'a spus a integrităţii naţionale şi de stat*.
Cu momeli, cu minciuni şi cu se­ un discurs cum s’a aşteptat de la unul ca
ovăs, paie şi altele; atare ziar a primit
duceri o duc până oare unde, însă răs- D-sa, care se credea că o să iee parlamentul »Budapesti Naplo*. »Tinărul valach, pă*
atâta şi atâta pentru îmformări şi schi­
bunarea urmează mai curând1 sau mai cu asalt, ca unul care avea să vorbească mai rinte al patriei, e vorbitor deşteptai ştie bine
monosirea adevărului, apoi pentru po- întâiu, după atâta amar de ani, în numele ungureşte; n’a fost agresiv, ci viclean şi cu
târziu. — Atare ce deregător, fie el
saunarea atărui ce monstru, care s’a unui partid, al cărui singur deputat se ţine, două înţelesuri. In tot caşul mai primejdios
de ori şi care categorie, este totdeauna
îmbogăţit pe căi piezişe, folosindu-se şi în fine, ca unul care ar fi fost chemat să decât ceialalţi deputaţi ai naţionalităţilor cari
cu frica în sîn, că ba azi, ba mâne se se facă ecoul doririlor şi durerilor unui neam ştd în dietă. (Mint az eddig bennillâ nem-
de posiţia la atare ce bancă, în a că­
vor descoperi faptele lui nedrepte, is- apăsat şi nedreptăţit, care a umplut Europa zetisâgiek). Adese l’au conturbat cu întreru­
reia vitalitate el însuşi nu credea pe
voarele lui de venite murdare. — La cu vaietele sale. Ne-am desilusionat, toţi câţi peri, dar totuşi l’au ascultat până în capăt.
vremuri.
atare deregător cu însuşiri stângace nici mai aveam o ilusie măcar de capabilitatea E om isteţ, s’a nisuit a nu da Insă la o in­
nu poţi conta, ca el să poată fi de Tot atâtea exemple de corupţie personală a d-lui Vlad. Că n’a fost un dis­ dignare, care să-i oprească vorba în gât. _
curs, ci o mică vorbire, — cum îi zic în par­ Râtkay Lâszld, care a urmat după el s’a
ajutor semenilor sei, ce l a ales. El este In zilele acestea s’au pus vîrf tuturor
lament : felszdlalâs — care n’a ţinut nici o grăbit să respingă unele perfiidii ale micului
servil până la târăire faţă de cei che­ corupţiunilor Este vorbă de caşul cum­
jumătate de ceas, şi care n'a lăsat pe ono­ Moţ, între aprobările vii ale tuturor partidelor*.
maţi a conduce destinele şi invescuţi părării deputaţilor dietali, cu scop de raţii colegi ai d-lui Vlad cu nimic mai lu­ ■>Egyetârtâs«. (Un valach activ.) »Vala-
şi cu controla. a nu mai face oposiţie şi obstrucţie. minaţi de cum erau, şi care în fine n’a mul­ hii activişti nu prea norocos s’au presentat

Să ne aruncăm asupra păgânului turbat; — »De loc sunt de la Stînca, mă chiamă Mătrăgună,
F01Ş0ARA Iar noi — Români tot unul — atât am aşteptat; »Mă duc la bătălie să mor de voe bună...«
Carîmb, Ddrman şi Cioplea, Stan, M itru şi Grigore, — — »Viteze fiu al ţării, să lupţi pentru moşie L
Flăcăi glumeţi la clacă şi jucăuşi la hore, — »Ural... Trăească ţara, s’ajungâ ’mpărăţie!...«
DUPĂ UN SFERT DE YEAC Ne-am înţeles cu toţii ca ’n zori să fim pe cale; Şi-aşa, ’mbrăcat ca Vodă, stăm gata de răsboiu,
Ne-am dus prin sat la rude, — toţi ne priveau cu jale, Vream să curăţ pământul de al Turcilor puhoiu.
Ne-am dus apoi la popă de ne-a făcut moliftă, —
— De loc sunt de la Stânca, me chieamă Mătrăgună, Drept plată i-om aduce la ’ntors un cap de liftă...
O goarnă de chemare
In sat îmi zic ţăranii, Chitită zvîrle ’n lună; \Mai greu mi-a fost cu Floarea, plîngea ca la ’ngropare, Ne adună în fronturi stând gata de plecare.
Şi fiind-că vine vorba, ia mi-ascultaţi povestea, Spunea că fără mine, ea nu trâeşte — moare... Apoi ne-am pus pe cale, cu cântec şi urare,
Căci unu-a fost Chitită... heheil... se duse vestea... Femeea tot femee... Şi pe bocit se puse. Şi glasurile noastre vuiau din zare ’n zare.
Ian uite colea n frunte, ian uite-te la mână: O mângâiau o vreme, dar jalea mă răpuse, Ajunserăm la Giurgiu, la Dunărea frum oasă;
Sunt răni primite ’n lupta turbată şi păgână Şi-am plîns şi eu cu dânsa — ne-am despărţit plângând... Urale nesfîrşite nălţa unda spumoasă;
Ce s’a încins la Plevna, un sfert de veac acum... Mi-era mai drag’acuma, mai scumpă ca ori-când’... Ne admirau Balcanii, şi Dunărea albastră;
— Ce-o mai fi azi pe acolo 1... Pe atuncia era scrum... — Căci dintre ţâri cea dragă îi e tot ţara noastră. —
Venise vorba ’n sate că Rusia-şi trimite întregul sat venise flăcăii să-’şi petreacă. Şi cât ai bate ’n palme din ţărm în ţărm durarăm,
Cazacii să ne’nghiţă. Hehei... Aveam lungi plete Acasă-şi jelea mama fecioru-i care pleacă; Un pod măreţ şi falnic, pe care-1 botezarăm,
Pe atuncia... Eram mândru şi drag la ori ce fată; l-am sărutat trist mâna, m’a sărutat — şi-mi dete Cu strămoşescul sânge, aprins, plin de vieaţă.
Acum mi-e barbă sură şi inima secată... Să am şi eu doi galbini — şi-apoi pe drum băetel... Frumoasă părea ziua ’n a luptii dimineaţă!...
... Cum vă spuneam sosit-au la Ruşi mulţumire, «Drum bun: Noroc!« în urmă se auzia cu drag, Nalt, falnic Domnul nostru se arată ’n oştire,
Spunea*că sunt la număr cincizeci-de-ori o mie; Perzendu-se în zare, — al năframelor şirag. Cu faţa lui senină şi plină de iubire,
Dar după-cum sosit-au aşa s’au şi fost dus, Ţinu o cuvântare, aleasă, ’nflăcâratâ:
Spre împărăţia turcă — departe’n spre apus... Trei suliţi se ’nâlţase pe ceruri sfântul Soare, ... »Mai bine slava morţii, de cât a vieţii pată!..*
Când se zări oraşul cu turlele în zare. «Ural..* Strigară munţii, »Ura«, striga oşteanul;
In urmă bună pace, ni-se trecuse spaima; Cântând o doină dulce ne-am dus drept la cazarmă; Zîmbia trufaş Carpatul, plîngea smerit Balcanul.
Dar după luni vre-o două se răspândeşte faima, Acolo ne ’mbrăcară, ne dete ’n mână armă, Apoi, ne prinse Vodă la pept câte o Stea,
Că i-au bătut păgânii la Plevna, de i-au stins, In cap căciulă groasă cu pană de curcan, Cu dînsa tot Românul, cu fală să mândrea...
Că Turcul e puternic iar Rusul e învins, Şi raniţă în spate şi gloanţe pe un an.
Poruncă ne trimise în grabă Domnitorul Viteazul Major Şonţu, om vesel şi de glume — Păgânul ne salută cu gloanţe şi obuze —
Sâ ne gătim de luptă — şi repede ca sborul Bătându-mă pe umăr, mă întreabă de nume. Noi le primim cu cântec şi suris pe buze ;