Page 1 - Activitatea_1903_10_40
P. 1
Anul III. O răsti e, 15 Octomvrie n. 1903. Nr. 40
IN S E R T 1 U N I: ABONAMENT:
ACTIVITATEA Pentru plugari—ţărani pe an
se plătesc cu preţuri foarte Pe an 6 cor. pe 1/a an 3 cor.
reduse.
4 coroane.
Manuscriptele sunt a scadresa
redacţiei şi acelea nu se îna Pentru Rom ânia şi strSinătate:
poiază. Pe an 16 franci.
Epistole nefrancate nu se primesc. Un număr costă 12 bani
" EDITOR, PRO PRIETA R Ş I ŞEF-REDACTO R : REDACTO R RESPO N SA BIL :
A p a r e în f i e c a r e Joi.
Dr. A urel Muntean L auri an B e r c i a n
Comitatul Hunedoarei cu moşiile numai o educaţie solidă împreunată cu Aceste sunt întrebările ce şi le pun.
L u x u l . mari era odată în mâna nobililor ro pild bune, cu şcoli îngrijate... cul Combinaţia aceasta va înrîurt asu
— +<=!+— mâni mai târziu maghiari, azi aceste tura... pra lui Aponyi încât este temere, că
va eşi din partidul liberal. Apoi, câţi
sunt rari, luxul nebunatec au păpat totul..
Dacă prind peana în mână, pentru Numai cultura abate pe om dela îi vor urma, earăşi viitorul va dovedi.
Eată unde duce risipa şi desfrâul.
a vorbi de lux, atunci vreau se cred, toate plăcerile şi decorurile trecătoare
că nu fac un lucru zădarnic, căci lu Am afirmat, că societatea româ în văgaşa adevărată a vieţii, ea îi arată, Ş a se tr ă s u r i d e p o v a ră
xul joacă în viaţa noastră un rol în nească din oraşe e luxurioasă şi irăeşte că idealul traiului nu zace în ornări în că r ca te c u p a tr o a n e a sp re
semnat... peste îm prejurările ei, dar ce e mai scumpe şi în pradă întrecută, ci în p e sa m a C lu ju lu i.
Luxul e după cum au zis unii, trist, e faptul, că şi în ţărănime a erupt muncă, în nobilitarea inimei, în culti
întrecere; alţii zic, că luxul e o chel boala luxului, care ameninţă a fa ce varea morală a cugetării... »Elenzăk« dela 11 c. aduce în com
binaţie muniţiunea ce s’a importat la Cluj
tuială de materii, cari nu sunt nici ne m ari devastări. In prim ul loc pare Special noi Românii, care nu sun cu denumirea lui Tisza Istvân de ministru
cesare nici folositoare... portul românesc atât de frum os, a fi tem nici bogaţi, nici pe nivelul cultu preşedinte. Ci că patroanele aspre ar fi de
Totdeauna când vorbim de lux înlocuit tot m ai mult prin m arjă pis- ral a celorlalte popoare europene, tre- lipsă la alegerile ce să vor face imediat
trebue sâ ţinem socoteală de gradul triţă de târg, care a corcit gustul cu bue să ne ferim de lux ca de foc, după-ce să va închide dieta. Ca transportul
acesta însemnat să nu fie bătător la ochii
culturii şi de gradul bogăţiei a unei na rat a ţărancei neaoşe, ce îşi ţăsa sin căci dacă ne-a prins odată vampirul
publicului din Cluj, patroanele s ’au luat în
ţiuni. Luxul e relativ. gură crătinţa şi cămaşa ei nepreţuită desfrâului şi a luxului în ghiarele lui primire la staţia proximă dela Cluj, adecă
Vieaţa noastră manifestează multă de m ândră.. ademenitoare, atunci puterea noastră la A p a h i d a, de unde s’a încărcat pe ca
sclipire luxurioasă. începând dela ulti Sătenii au învâţat luxul dela oră morală, materială şi naţională au ajuns rele împărăteşti. Liferaţia acestei mari can
mul cetăţean până la cel mai înalt şeni, şi azi putem sâ ne convingem din un cuvânt mort... Când vom ajunge şi tităţi de muniţie este mai mult de cât o
burghez vedem viaţa adjustată cu de nou cum strică pildele rele datinele noi Românii la bogăţie şi cultură mai glumă mică 1 Rău omen 1 Aşa dară temerile
coruri luxurioase, a căror procurare bune; dacă privim o nuntă dela sate, înaltă, atunci luxul va fi o floare ino de Tisza-fiul sunt mai mari ca cele de odi
trece adese peste limitele puterilor ori altă petrecere, râmânem uimiţi de centă în câmpul vieţii noastre publice nioară de Tatăl-Tisza sau Bânffy.
noastre materiale... belşugul distribuit la astfel de ocasii, şi private... Până atunci să lucrăm şi A ţiţă r i n a ţio n a lis tic e .
Studenţii noştri, băeţi sâraci, cari şi stăm pe gânduri, că unde trebue sâ să ne cultivăm... Despre muncă şi cul
sâ susţin cu stipendii pe la şcoli, des ducă atâta necruţare uşuratică... tură, vom scrie de altă dată... Lui »Ellenzâk< i-se scrie din llia-de-
făşură în ce priveşte toaleta o pradă murăş, că acolo s i fa c asmuţiri regulate
Din toate cele schiţate, făcând un --------o-------- contra maghiarilor. Cu aceea îi aţîţă pe
nechibzuită... Ca sâ apară în ochii lu-
mic resumat, credem că viaţa noastră Români, că regele este pe partea lor, şi că
mei fercheşi şi sumeţi, cheltuesc totul
desvoaltă un lux nejustificat care întrece C r îs a d in U n g a ria câ trâ ca p ei. s'ar bucura tare, dacă Românii ar invita
pentru traiul exterior, ear’ dacă facem pe Maghiari la omenie. Posturile de gen-
pe deoparte puterile noastre materiale,
o privire în viaţa lor internă, vedem Maiestatea Sa a invitat la sine pe darmi din Ilia şi Dobra au fost întărite.
molipsind pe de altă parte datinele
disordine şi murdărie... Aceasta e ne Andrâsy Gyula, Tisza Istvân, grofi şi
noastre morale şi naţionale... Perczel Dezso. Chemarea celui din urmă
moral. Cine sâ cultivă numai pentru a D is o lv a r e a d ie te i.
L a un popor sănătos, e şi luxul a causat surprindere şi a fost pe ne
orbi lumea, negligând partea nevâzutâ aşteptate, dela care să deduce disolva- Tot »Ellenzâk« confirmă ştirea sen-
sănătos, la un popor bolnav e luxul
a persoanei lui, acela e de compătimit, rea partidului chiar. saţională, că dacă oposiţia nu desar-
bolnav. D acă fa ce poporul nostru un
norocul lui nu-1 va afla astfel, el sâ După „B. H.“ este evident, că mează, dieta va fi disolvată. Acum, de-
lux nesănâtos, atunci motivele nu zac
înşală numai pe sine... Mai bine o haină Tisza Istvân va fi viitor ministru-preşe oare-ce lui Szăll nu ia succes aplanarea
în insanitatea lui etică, ci în necul- diferinţelor, şi au trimis pe Tisza pe
simplă şi un suflet de aur, decât un dinte. Combinaţia aceasta de altcum
tura lui... capul lor, este deja hotărîtă disolvarea
veşmânt aurit şi un suflet urît... să făcea deja şi în clubul liberal — cu
atâta mai stranie le vine politicianilor dietei la locurile mai înalte.
Noi toţi Românii, ne place sâ Aici ajungem la problema culturii.
invitarea lui Perczel. Ce însemnează La ascultarea de azi, zice Ellenzâk,
trăim peste împrejurările noastre, adecă Prin cultură trebue luxul combătut! S ’a
aceasta? este demostraţie contra lui dacă Tisza Istvân va fi însărcinat cu
sâ consumăm mai mult decât producem. arâtat, că alte mijloace de-a opăci o
Aponyi ? Că doară el are să fie preşe formarea cabinetului, va prim i totodată,
Pâcatul acesta s’a mutat de pe Ungurii modă stricăcioasă, nu pot folosi, nici dintele dietei în locul acestuia ? S ’au şi autograful regesc pentru disolvare,
făloşi şi pe noi. legi şi nici dări, (impositele luxului) că va fi ministru în cabinetul lui Tisza ? ca sâ-o folosească dacă va afla de lipsă.
FOIŞOARA tot ce auzise şi el că e de făcut pentru bi altele de făcut şi nici odată nu mai isprăvia. cătură şi pe când toţi sfetnicii chibzuiau cum
nele unui popor.
Nevoile oamenilor tot nu se împuţinau şi ar trebui aduse lucrurile ca răspunsul lor
Şi pentru bunătatea inimii lui îi mai răutăţile se înmulţeau văzând cu ochii, încât cătră împărat să fie de folos şi nu se dume-
O POVESTE dăruise Dumnezeu ca tovarăş şi o împără supuşii lui tot nu trăiau mulţumiţi aşa cum riau, sfetnicul cel bătrân cerea un răgaz de
teasă blândă, bună la inimă şi înţeleaptă ca ar fi voit fie-care şi cum doria şi împăratul. câte-va zile să se gândească la ceea-ce tre
şi el, de sta la sfat cu cei mai învăţaţi oameni Aşa că, deşi împărăţia lui faţă cu împărăţiile buia de descurcat şi în alt sfat aducea răs
A fost odată ca nici odată... din împărăţie. vecine sta întru cât-va mai bine, tot nu erau puns înaintea tuturor de se minuna şi împă
lucrurile cum ar fi dorit fie-care. rat şi sfetnici de înţelepciunea lui.
Aşa se încep poveştile noastre şi tot Şi unul şi altul nu aveau altă grijă
aşa vom începe şi noi povestea de faţă. mai mare decât cum ar face ţara lor fericită. Se gândia împăratul într’o părere, că Bătrânul acesta, băgând de samă câ în
A fost odată, într’o ţară oare-care un De aceea cu cât trecea vremea cu atît şl nu-1 prindea nici somn, nici odihnă, dar nici adevăr mai sunt încă multe de făcut pentru
împărat. Şi împăratul acela avea o împărăţie împărăţia lor tot spre mai bine părea că că putea să dea de leac. Făcuse sfaturi peste ca în împărăţie să trăiască toţi mulţumiţi şi
mare şi supuşi nenumăraţi. In dorul seu de merge. sfaturi, mai schimbase din sfetnici să facă sfat văzând pe bietul împărat albit de atâta în
a vedea pe toţi din împărăţie mulţumiţi, îm In alte împărăţii mai erau sbuciumări, şi cu alţii, dar nici că nimerea. Şi din pri grijire şi supărare, ceru într’o bună dimineaţă
păratul nu cruţa nimic, nici timp, nici avere mai erau nelinişti, mai suferea lumea cine cina asta grijile împăratului crescuseră şi mai să fie dus înaintea împăratului, că avea să-i
şi nici înţelepciunea cu care îl înzestrase ştie ce greutăţi şi pe deasupra mai erau şi mult şi-l munceau aşa de tare în cât îl al spue ceva de mare însemnătate. ,
Dumnezeu. Şi unde vedea că nu-1 ajung pu răsboae. In împărăţia de care-i vorba însă, bise sărmanul înainte de vreme. Şi, cu toate împăratul, care tocmai cam era mirat
terile, adecă nu-şi da cu mintea cam ce-ar era pace, tot lucrul îşi avea rostul Iui şi câ tot nu se desnădăjduise cu desăvârşire şi că sfetnicul său de aproape nu mai venise
mai trebui de făcut ca să poată săvîrşi bi toate îşi aveau mersul lor. Ba, odată cică ar mai avea el credinţă că odată şi odată are de mult pe la el, porunci numai de cât să
nele ce doria, îndată chema sfat de oameni fi avut şi împăratul acesta un răsboiu cu să-i ajute Dumnezeu să găsească leac şi pen i-se împlinească voia şi să poată veni când
învăţaţi, şi cum chibzuiau toţi laolaltă, aşa o altă împărăţie, dar cu înţelepciunea lui o tru ranele ce se mai iveau, totuşi se supărase o pofti.
poruncea să se tacă, numai să fie bine. birul, şi acuma lumea mai nu-şi mai aducea atât de mult pe sfetnici, încât de o bucată Venind înaintea împăratului începu bă
Şi ce gândiţi că n’a făcut împăratul aminte de vremea lui, ci fiecare om din îm de vreme nici nu mai voia să mai audă de ei. trânul a zice :
acela pentru ţară ? Legi tot una mai bună părăţie nu se mai gândea decât la ziua de Printre sfetnici însă, era unul care nu • Mărite împăraţi Ca în totdeauna şi
ca alta şi rîndueli de tot felul. Apoi, pe săr mâne, ear împăratul la fericirea tuturor. se depărtase de lângă tronul lui mai nici astăzi văd zugrăvită pe faţa înălţimii tale o
mani îi ajuta, pentru bolnavi făcuse spitale) Şi vremea trecea, trecea mereu cum odată. Bătrân şi el, poate mai bătrân ca îm grijă mare. Fără îndoială, e tot grija de ţară
pentru cei-ce doriau să se lumineze la minte trece şi astăzi. păratul, se purtase aşa fel, şi-i fusese în şi de supuşi, cari nu-ţi dă răgaz nici de o-
Me făcuse şcoli, pentru-ca ţara să fie ferită Dar de ce făcea împăratul cele ce gân- multe vremuri grele de aşa ajutor, în cât dihnă. E adevărat că noi sfetnicii nu totdea
de duşmani făcuse o armată puternică, dru dia, că trebuia de făcut pentru binele împă împăratul ţinea la el ca la un adevărat tată. una te putem ajuta precum ai dori ; însă nu
muri multe şi bune, în sfirşit tot ce ştia şi răţiei lui, de ce vedea că încă tot mai sunt De câte ori era împăratul în câte o încur fi desnădăjduit, căci Dumnezeu, care Iţi vede
