Page 1 - Activitatea_1903_10_42
P. 1
Anul III. O răsti e, 29 Octomvrîe n. 1903. Nr. 42
1
INSERTIUNI: ABONAMENT:
se plătesc cu preţuri foarte Pe an 6 cor. pe 1/i an 3 cor.
reduse.
Pentru plugari—ţărani pe an
4 coroane.
Manuscriptele sunt a se adresa
redacţiei şi acelea nu să îna
Pentru Rom ânia şi străinătate :
poiază.
Pe an 16 franci.
Epistole nefrancate nu se primesc. Un număr costă 12 bani
EDITOR, PROPRIETAR ŞI ŞEF-REDACTOR : REDACTOR RESPONSABIL :
A p a r e în f i e c a r e Joi.
D r. A urel Muntean L aurian B e r c ia n
La ziua morţilor. *) Cimiterul amintit e la o depărtare Şi care e patria D-tale? hârtie. Acum s’a comunicat şi aceasta
cam de o jumătate de oră dela cen formă de ultimat Maiestăţii Sale.
— - t o - Ardealul, domnilor, aceea ţară
Ci Noem vrie 186..J trul cetăţii şi când sosirăm şi noi la frumoasă, de care mă despărţit înainte Ce va urma după toate aceste
locul destinat, abea ne-a fost cu pu de vr'-o 16 ani cu soţul meu. Aici e este un secret nepâtruns al celui mai
Pietatea şi reverinţa cătrâ cei morţi apropiat viitor. Atât contele Hâdervăry
tinţă a intra în lâuntru pe lângă desi înmormântat el, aci doi copii ai mei,
e una dintre virtuţile omeneşti, e unul cât şi Lukâcs sunt siliţi a petrece în
mea grandioasă a publicului, unde apoi ear aci în peptul meu e înmormântată
dintre simţâmintele cele mai frumoase Viena, aşteptând disposiţiile ulterioare,
ni-se arată o panoramă aşa de frumosă durerea ce o simt de când mi-am pă ceea-ce ţine în nedumerire pe toţi po-
ale peptului nostru, pentru-că suntem
şi surprinzâtoare, care nu se poate de răsit patria. Mi-e dor de patrie... liticianii de acasă.
pământ şi eară în pământ ne vom în
scrie, nici depinge, încât simţeşti ceva A uziţi! voi împetriţi la inimă, In afacerea crisei, care sâ prea
toarce. Acest cuget serios, ce ne îm
neîndatinat, ce pâtrunde prin fiinţa-ţi cei cari numai în sunetul au lungeşte, a fost ascultat şi ministrul de
brăţişează fiinţa întreagă, ne face atenţi,
întreagă, după aceea te cufunzi în cu rului şi argintului aflaţi externe Goluhovszki. Foile din capi
că nimica nu e statornic sub soare şi tala Ungariei afirmă, că vor fi mai mulţi
gete adânci, tot cugeţi şi ear cugeţi, auziţii voi, cari vâ
că omul nu e alt-ceva în lume decât o mângăere, — bărbaţi de stat ai Austriei ascultaţi. Se
până când te afli, că lăcrămezi şi tu îmbuibaţi în desmerdările lumii şi cari
umbră, care există până când soarele mângăe şi cu aceea, că Maiestatea Sa
împreună cu ceiaialţi mii şi mii de nu aveţi nimica sfânt şi preţuit sub
vieţii străluce, şi îndată ce acela se as va veni la Budapesta şi aci — acasă
oameni jelitori, cari azi la „ziua mor- soare, auziţii unde locueşte tipul cel va resolvl cri sa.
cunde sub aripile norilor, şi umbra
ţilor“, cercetează mormintele părinţilor, mai natural al dragostei de patrie; Sâ zice, că din nou a chemat la
piere şi nu se mai vede, ca şi când
fraţilor, amicilor şi iubiţilor săi; inima, voi, cari cu numele cel sfânt al „pa sine pe de toţi temutul Tisza Istvăn,
nici n’ar fi fost.
care la vederea atâtor femei jelitoare, triei'", vâ jucaţi ca copii cei neprice el însâ, asemenea lui Lukâcs, nu va
Natura noastră aduce cu sine, că primi propunerea ministerului, deoare-ce
lumini, lampe şi făclii aprinse pe lângă puţi cu păpuşa lor de joc IP
la astfel de cugete, când ne aducem şi pe el îl deobligă conclusele elabora
fie care mormânt, care la privirea sta- Femeea aceasta simplă at jertfi
aminte de duşmanul cel neinvingibil al tului comisiunii de 9 din care a făcut
tuelor sau a mormintelor, decorate cu mult, dacă şi-ar putea alina conştiinţa, parte.
omului — de moarte, să dăm minţii
o mulţime de cununi de flori, nu sim că osemintele iubiţilor ei zac în pămân
curgere liberă, sâ abzicem de toate Acum disolvarea dietei nici nu se
ţeşte ceva extraordinar: atare inimă tul cel sfânt al patriei sale. mai ventilează prin ziaristică, fără este
plăcerile şi desmerdările lumii şi sâ ve
trebue sâ fie împetrită de tot, căci o temerea, că dieta se va amâna pe trei
nim la un adevâr nerâsturnabil, că noi Câte inimi nobile, câţi bărbaţi cu
ast-fel de privelişte te răpeşte în alte luni, ceea-ce ar însemna o trecere oa-
toţi, unul ca altul, trebue sâ golim po simţ nobil acopere pământul acesta al re-care în absolutism.
regiuni, unde locueşte fericirea cerească.
calul cel amar, de care nu scapă îm- cimiterului, câţi trândavi, câţi nepăciui- Foile ungureşti constată, că între
Ast-fel e ziua ce să serbează pen tori şi nelegiuitori îşi aflară aci repaus!
pâratul, nu avutul, nu sâracul şi nici Maiestate şi legislativă nu mai diferinţâ
tru cei repausaţi; serviciul D zeesc în
neputinciosul. Şi totuşi nu sâ pismuesc unul pe altul, de păreri ar subversa, cari cu timp sâ
capela cimiterului, cântările funebrale,
Cu astfel de idei, vrând nevrând ci ca nişte cunoscuţi şi vecini buni, vor lămuri — Legea din Ungaria re
pietatea şi religiositatea publicului insuflă
mâ ocupai, când în 1 Noemvrie, la avutul cu sâracul, religiosul cu aposta feritoare la armată difere de ceea din
respect în privitor. Austria în mâsură esenţială.
ziua morţilor, pornii cu câţi-va amici tul, dreptul cu nedreptul, toţi sunt în
cătră cimiterul numit Kerepes, în Pesta, Cimiterul acesta are o mărime pace şi în armonia cea mai bună... Că dieta are drept constituţional
asupra armatei nu mai închepe nici o
ce nici că putea sâ fie alt-cum, căci nespusă, şi ori unde te opreşti, ori în- Dormiţi în pace, voi victimele ver- îndoială, aceasta împrejurare a străbă
feţele duioase pe strade, cununile ne- cătrâu priveşti, nu vezi alt-ceva, de cât milor, nu vâ conturb somnul vecinie, tut deja în toate păturile populaţiunii
îârate împletite din felurite flori, o mare de lumini aprinse, tot ca nişte rămâneţi şi mai departe în armonia ungureşti.
orul îmbrăcat în vestminte de doliu stele, o mare de oameni ce să mişcă frăţească, până la învirea glorioasă! Sâ mai zice, că dacă proiectele
e, care de dimineaţa până noaptea feţe duioase şi monumente decorate. militare s’ar primi aşa după-cum s’a
iu mergea şi vinea pe strade cătră Trecurăm pe lângă o cruce simplă __Spicuiri asupra crisei. contemplat din partea anchetei, atunci
morminte, — te fac sâ cugeţi mai se şi neînsemnată, când o voce femeiască ministrul prim al Austriei, Korber, mi
Aşa dară operatul anchetei de 9 nistru de râsboiu Pittreich şi şeful sta
rios despre aceea: Ce este omul? răguşită de văeturile de azi, rostind
nu a fost primit din partea Maiestăţii tului maior, Beck îşi vor da demisia.
cătră noi româneşte, ne opri, ne în
*) Am dat loc acestei apreţieri mai cu seamă, Sale. împrejurarea aceasta s’a adus la Aceştia sunt de părere tare, că
ca autorul să-şi revoace în memorie impresiunile sale treabă de locul naşterii, şi că e cine-va
din tinereţe şi pentru-că momentul este actual. cunoştinţa anchetei, care unanim a de dreptul de suprem comandant al Maies
Red. dintre noi din patria ei ? clarat, că se ţine de cele depuse pe tăţii Sale trebue susţinut cu ori-ce preţ,
FOIŞOARA De blesteme şi de vânt Iar acum, fiind o gloată,
Ies Spahii în şiruri dese,
Numai una, MOTANUL (MÂNTANUL)
Grabnic iese
Oastea ’ntreagă diD pământ. Osie’ntraceastă roată - ISTORIE ADEVĂRATĂ —
Se ridică Semiluna ----«5»—
©ştirile lui >*^ţlaK. Căci acum, prin lumea lată, De pe steagul care’n vânt
Ies să jure Geme-o plângere ’ntreruptă I.
Toţi cari au perit vr’odatâ Şi se luptă ; Groaznicul fapt ce vreau sâ povestesc
Noaptea care ’ncheie anul — Pe câmpiile ghiaure — Iar ce geme, e cuvânt. cetitorilor mei acum, e o istorie adevârată,
Noaptea sfântă, Şi-aşteptând un semn ceresc pe care mi-a istorisit-o de mult bâtrânul meu
Când cetindu-şi El-Coranul Stau gătiţi, potop să plece Şi-i al lui Alah cuvântul, tată, înfiorat el însuşi de teribila amintire a
Trist Mohamedanii cântă Şi să ’nece Sfânt şi mare — acestui fapt în adevâr înspăimântător şi de
Pe răpuşii prin bătăi — Tot pământul creştinesc. Şi tăcută ca mormântul necrezut. De atunci l’am povestit şi eu la
Noaptea asta ştie spune Şi ’mpietrit’ acolo ’n zare câţi-va prietini, mai întâiu pentru că’mi place
De-o minune Ei cu genele amorţite, Oastea ’ntreagă stă pe loc. foarte mult sâ povestesc, şi al doilea, pentru
La 'Călugăreni prin văi. Nalţă mâna Codrii, dealuri, rîu şi luncă că mai ales voiam sâ vâd dacă această isto
Şi din barbile’ncâlcite
Toate-aruncă rie va fi crezută ca adevărată sau nu; şi
Iuţi îşi scutură ţărîna
Când e ’n jumătate ruptă Ochii ’n sus, spre-un semn de foc. dacă da, cam ce explicare s’ar putea da
Şi pe cai s’asvîrl grăbiţi,
Noaptea ’n cale, faptului.
Şi’nvîrtesc duşmanii crucii
Pe uitatul câmp de luptă Mii de guri atungi în vaer Straniu în adevăr.
Se porneşte-un glas de jale Săbii lucii Umplu cerul: Dar sâ nu anticipez tocmai eu asupra
Şi-a»poi multe şi ’mprejur De navală stând gătiţi.
Crucea e, o cruce n aer 1 povestirei mele. Decât nu ştiu ce mă iace să
Din păduri răsar o miie,
Furnicând din mii de locuri, Turcii toţi svîrlindu-şi fierul, întârziu cu începerea povestirei mele ; par’-că
Din câmpie Plini de ură Iuţi se ’ntorc ca ’ntorşi de vânt; a-şi vrea să asigur pe cetitor, că e purul ade
Plânge,-un nesfîrşit murmur.
Cu blasteme şi batjocuri Noaptea rîde luminată văr ceea ce spun aci, fiind-că faptul în sine
i
Strigă toţi ca dintr’o gură Şi de-odată îl reproduc în tocmai după cum rr»i-l-a isto
Şi murmurul creşte’ntr’una Sfântul nume-al lui Isus, Intră totul în pământ. risit tată meu, şi rog pe cetitorii mei să nu
Şi de-odată Şi turbate şi ’ndrăsneţe 6 , Cofbuc. pună la îndoeală o clipă bunacredinţă a unui
Urlă ’n zare ca furtuna Mii de feţe bătrân, căruia nici prin gând nu i-a trecut
Şi prin zarea spintecată Alergând privesc în sus. vre-odată să facă literatură.
